Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1422/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2023/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1422
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele - ROMANIA SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 3796 din data de 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații I și - - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - ROMANIA SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 10.12.2008, intimata I personal, lipsă fiind recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și intimata - - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
S-a procedat la legitimarea intimatei I cu seria R D nr. - eliberat la data de 26.10.1999 de Secția 19 Poliție.
Recurenta - ROMANIA SRL prin avocat depune la dosar taxa de timbru legal datorată în cuantumul stabilit de instanță și timbrul judiciar aferent.
Intimata I solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, motivat de faptul că apărătorul care a reprezentat-o la instanța de fond nu o poate reprezenta în recurs.
Recurenta, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței cererea formulată de intimată.
Curtea, deliberând, în baza art.156 proc.civilă respinge cererea intimatei pentru lipsă de apărare, ca nefiind temeinic motivată, având în vedere data emiterii citației, respectiv 5 noiembrie 2008.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursurile declarate.
Recurenta, prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, personal, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi dată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 13.05.2008, comitetul creditorilor -, prin președintele Administrația Finanțelor Publice Sector 3, solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, respectiv pârâtei I și obligarea acesteia la plata pasivului societății.
Prin sentința comercială nr.3796/22.09.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată ca nefondată și a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în baza art.132 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că fiind o formă a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, conform art.138 din Legea nr.85/2006, este necesar să fie îndeplinite 4 condiții cumulativ: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Totodată, art.138 din lege impune îndeplinirea cumulativă a altor două condiții, respectiv: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea de către persoanele vizate, a uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Judecătorul sindic a mai arătat că dispozițiile at.138 din lege nu instituie o prezumție de culpă a administratorilor societății debitoare, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai în baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de președinte al comitetului creditorilor și creditoarea ROMÂNIA, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 04.11.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât din probele administrate reiese că societatea nu a depus declarațiile privind obligațiile la bugetul de stat și nici decontul TVA, ceea ce dovedește intenția de fraudare a legii.
Totodată, a arătat recurenta, administratorul societății a manifestat dezinteres în recuperarea creanțelor și achitarea datoriilor societății, ducând la generarea stări de insolvență.
Conform art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la art.1540 Cod civil, răspunderea administratorilor este întemeiată pe contractul de mandat, culpa administratorului fiind astfel prezumată, conform art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, întrucât o societate nu poate funcționa viabil atâta timp cât administratorul manifestă dezinteres în îndeplinirea condițiilor minime de funcționare a societății.
Fapta ilicită, a arătat recurenta, constă în înstrăinarea de bunuri din patrimoniul societății și neachitarea datoriilor la scadență.
Prejudiciul constă în ajungerea societății în stare de încetare de plăți, cu consecința deschiderii procedurii falimentului.
Culpa administratorilor îmbracă forma intenție, întrucât aceasta a contribuit vădit la ajungerea societății în stare de încetare de plăți, iar raportul de cauzalitate se prezumă atâta timp cât se constată o legătură juridică între una dintre faptele prevăzute de art.138 și încetarea de plăți.
Recurenta ROMÂNIA a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că o parte din activele societății s-au diminuat drastic în perioada 2005 - 2006, vinovat fiind administratorul societății care a avut drept de dispoziție asupra conturilor societății, aspect relevat și în raportul întocmit de lichidatorul judiciar.
S-a mai arătat că administratorul nu a depus declarațiile fiscale la organele competente, motiv de atragere a răspunderii patrimoniale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a cărei îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Cât privește invocarea motivului relativ la fraudarea creditorilor prin înstrăinarea de active din patrimoniul debitoarei, Curtea reține că nici acest motiv nu este dovedit în condițiile impuse de principiile răspunderii delictuale, nefiind probată în cauză intenția de diminuare frauduloasă a activului, și, deci,vinovăția.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurentele ROMANIA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.3796 din data de 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații I și - prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 15.12.2008
Tehnored. - 19.12.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
