Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1423/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1925/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1423
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței comerciale nr. 3386 din data de 02.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR ADMINISTRARE LICHIDARE, SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata, prin consilier juridic, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Intimata, prin consilier juridic, arată că este de acord cu recursul declarat de către recurentă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 22.01.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, față de debitoarea Mala
Prin sentința comercială nr.1005/04.03.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea creditoarei, dispunând intrarea debitoarei în faliment prin procedura simplificată.
La data de 04.05.2008, comitetul creditorilor debitoarei au solicitat instanței autorizarea pentru introducerea cererii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, cerere admisă de către instanță.
Prin cererea formulată de către comitetul creditorilor, prin președintele Administrația Finanțelor Publice Sector 6, s-a solicitat instanței ca pasivul societății să fie suportat de către pârâta.
Prin sentința comercială nr.3386/02.09.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată, iar în baza art.131 din lege a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, angajarea răspunderii conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale ale răspunderi civile delictuale, precum și a condițiilor speciale impuse de art.138 din lege.
Totodată, s-a arătat că faptele săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute de art.138 lit.a-g din lege.
Judecătorul sindic a arătat că reclamantul trebuia să dovedească, conform art.1169 Cod civil, că pârâta a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.c și d din lege, reclamantul rezumându-se la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii patrimoniale. În plus, a arătat judecătorul sindic, în speță nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs comitetul creditorilor prin președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 6, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 21.10.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât în speță s-a probat că pârâta a dispus continuarea activității societății în interes personal, cauzând starea de incapacitate de plată.
S-a mai arătat că răspunderea administratorilor este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, art.1540 Cod civil, care prevăd răspunderea nu doar pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
În plus, conform art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat cu titlu oneros.
Fiind vorba despre răspunderea contractuală, a arătat recurenta, culpa mandatarului este prezumată, aceasta urmând să fie analizată în funcție de criteriul obiectiv, în sensul că analiza activității administratorului debitoarei trebuie făcută prin raportare la activitatea unei persoane diligente.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a cărei îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței comerciale nr.3386 din data de 02.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, prin lichidator judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE, SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 15.12.2008
Tehnored. - 18.12.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
