Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1423/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1423
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP CSî mpotriva sentinței comerciale nr.244/JS/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2003 SRL prin lichidator judiciar Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.244/JS/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare DGFP CSî mpotriva Raportului final întocmit de lichidatorul judiciar Reșița; în temeiul art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006 a fost aprobat Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - 2003 SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-; în temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar Reșița de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței; în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea prezentei sentințe comerciale debitoarei; creditorilor, DGFP C S și C S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la dosar la data de 25.03.2009 reclamanta-creditoare C- Saf ormulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul Reșița privind pe debitoarea - 2003 SRL Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acțiunii reclamanta-creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform prevederilor art.35 din Legea nr.85/2006, evitând să precizeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care lichidatorul consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiată pe disp.art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic a constatat următoarea stare de fapt:
Societatea debitoare - 2003 SRL Reșița a fost dizolvată în baza Legii nr.359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe Reșița.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei - 2003 SRL Reșița, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 868/JS din data de 30 octombrie 2008 admis cererea lichidatorului Reșița și a deschis împotriva debitoarei - 2003 SRL Reșița, procedura simplificată a insolvenței.
Lichidatorul a notificat creditorii bugetari, după care a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor.
Judecătorul sindic, prin încheierea din data de 29 ianuarie 2009, constatat că nu se poate dispune desemnarea Comitetului Creditorilor debitoarei - 2003 SRL Reșița, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, din lipsa a cel puțin trei creditori care să se fi înscris la masa credală a debitoarei potrivit tabelului preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul Reșița, motiv pentru care a dispus ca exercitarea atribuțiilor de competența Comitetului Creditorilor, astfel cum sunt prevăzute la art.17 alin.(1) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, va fi realizată de către Adunarea creditorilor debitoarei - 2003 SRL Reșița, respectiv de C-S și ITM C - S.
Prin raportul final depus la dosarul cauzei de lichidatorul Reșița a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale prev. de disp.art.28 alin.(1) din legea nr.85/2006, întrucât debitoarea nu mai desfășoară activitate, administratorul social nu a fost de găsit și nu au fost identificate bunuri care, valorificate, să poată acoperi creanțele debitoarei.
Din conținutul raportului final aflat la dosar, rezultă că lichidatorului nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Nefiind întrunite aceste condiții lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr.85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.
În speța dedusă judecății nu a putut fi desemnat comitetul creditorilor, datorită numărului insuficient de creditori, dar judecătorul sindic prin încheierea din data de 29 ianuarie 2009 a dat în sarcina Adunării creditorilor exercitarea atribuțiilor prev. de art.17 din Legea nr.85/2006 și aflate în competența Comitetului creditorilor.
Deși reclamanta-creditoare C-S este membră a Adunării creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul Reșița prin care nu solicită însă judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiune în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp.art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamanta - creditoare C S, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei - 2003 SRL s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Pentru aceste motive, în baza baza art.11 alin.(1) lit.i) din Legea nr.85/2006, a art.129 alin.(2) și art.130 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de reclamanta-creditoare C-S împotriva raportului final întocmit de lichidatorul Reșița cu privire la debitoarea - 2003 SRL Reșița.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii antrenării răspunderii materiale a administratorului debitoarei și obligarea acestuia la plata sumei de 23.324 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 23.324 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -, iar conform art. 73 alin. 1 din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru - c)existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Se mai arată că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic este nefondată, având în vedere că, pe de o parte, comitetul creditorilor nu a putut fi desemnat din lipsa a cel puțin 3 membrii care să se fi înscris la masa credală conform dispozițiilor articolului 16 alin.(1) din Legea nr.85/2006, iar pe de altă parte lichidatorul judiciar nu a omis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii ci a arătat motivele de fapt și de drept pentru care nu se impune formularea unei astfel de cereri.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP CSî mpotriva sentinței comerciale nr.244/JS/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./07.12.09
tehn./ 2 ex./07.12.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
