Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1425/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1425
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă - SRL B împotriva sentinței civile nr.354/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea intimată, avocat T în substituire avocat, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta debitoarei intimate depune la dosar delegația de substituire și copie nr.16387/09.11.2009 reprezentând plată creanțe, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că debitoarea nu se află în stare de insolvență.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.354/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de creditoarea - SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de legea 85/2006, împotriva debitorului - SRL, fiind obligată creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, către debitoare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- creditoarea - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitorului - SRL, cu motivarea că aceasta îi datorează suma de 60192,70 lei, creanța fiind certă lichidă și exigibilă și reprezentând contravaloare mărfuri.
În drept, creditoarea a invocat prevederile Legii nr. 85/2006 arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normativ pentru deschiderea procedurii insolvenței, iar în probațiune a depus la dosar copii după: Contractul de furnizare produse nr. 26/06.06.2005, bilete la ordin refuzate la plată, file cec și facturi fiscale.
Debitoarea chemată în judecată a formulat apărări, arătând pe de o parte că a achitat o parte din debitul pretins astfel că valoarea creanței se află sub pragul pretins de lege, și pe de altă parte, că nu se află în imposibilitate de efectuare a plăților, ci are o situație financiară stabilă, ce rezultă din documentele anexate.
Analizând cererea creditoarei, având în vedere apărările debitoarei și probele administrate, judecătorul sindic a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.31 coroborat cu art.1 și 3 din Legea nr.85/2006, pentru următoarele considerente:
Din documentele financiar contabile, depuse la dosar rezultă că societatea debitoare are o activitate susținută, face încasări, plăți ale datoriilor scadente, are disponibil, deci nu se află în insolvență, ca stare a patrimoniului său de natură a atrage în ceea ce o privește, deschiderea procedurii L 85/2006.
Debitoarea a dovedit că este în măsură să achite datoriile exigibile și prin plata efectuată către însăși creditoarea ce a chemat-o în judecată, ce a avut consecința scăderii datoriei în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că nu se pot reține întrunirea cerințelor ce fac aplicabilă legea insolvenței, judecătorul sindic a respins cererea creditoarei reclamante.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea - SRL solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului, creditoarea recurentă arată că debitoarea a indus în eroare instanța de fond declarând că, creanța a rămas sub minimul prevăzut de Legea nr.85/2006 în timp ce debitul actual este de 45.197,7 lei.
De asemenea, recurenta susține că instanța de fond nu i-a comunicat înscrisurile depuse de debitoare la dosar, prin prisma cărora a reținut că societatea este solvabilă, încălcând astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare garantat de art.86
Recurenta susține că debitoarea nu deține suficiente lichidități pentru a acoperi debitul în sumă de 45.197,7 lei, restanță de aproximativ 1 an, ce face obiectul cererii sale de deschidere a procedurii falimentului.
Creditoarea recurentă mai arată că debitoarea a recunoscut debitul integral, iar faptul că nu a putut achita acest debit care a depășit perioada de 30 de zile cerută de lege denotă faptul că debitoarea se află în insolvabilitate vădită și de aceea solicită declanșarea procedurii insolvenței față de debitoare, în forma simplificată.
Debitoarea intimată - SRL a formulat note de ședință în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că debitoarea nu se află în stare de insolvență.
Examinând recursul formulat de către creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
Având în vedere textele legale arătate mai sus, Curtea reține că în cauză erau îndeplinite toate condițiile legale pentru a se dispune de către prima instanță deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Creanța creditoarei este certă, întrucât existența ei rezultă din facturile emise de către creditoare și acceptate de debitoare, care a emis bilete la ordin sau cecuri pentru achitarea lor, acestea fiind refuzate la plată, fiind îndeplinite astfel condițiile prevăzute la art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, în condițiile în care chiar debitoarea recunoaște debitul prin înscrisul de la pagina 77 din dosarul primei instanțe.
Creanța este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însăși facturile în cauză, facturi ce au fost recunoscute de către debitoare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute la art.379 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Creanța este exigibilă, întrucât scadența obligației de plată este menționată în facturile emise de creditoare astfel că la data introducerii cererii toate obligațiile de plată erau exigibile de mult mai mult de 30 de zile.
Susținerea debitoarei că a achitat o parte din datoria către creditoare este reală, însă prin plățile făcute nu s-a coborât sub plafonul prevăzut de Legea insolvenței, astfel încât cuantumul creanței certe, lichide și exigibile a creditoarei este și în prezent mai mare de 10.000 lei, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În ceea ce privește faptul că debitoarea nu ar fi în stare de insolvență, întrucât a făcut plăți către alți creditori sau că are de primit la rândul său bani de la proprii săi debitori nu duce la înlăturarea prezumției de insolvență, întrucât debitoarea trebuia să facă dovada că dispune de mijloace bănești suficiente pentru a achita creanța creditoarei declanșatoare, dovadă care nu a fost făcută în cauză.
Așa fiind, întrucât erau îndeplinite în cauză toate condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de creditoare, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite cererea creditoarei și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, prin judecător sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu permit deschiderea procedurii insolvenței de către instanța de control judiciar, aceasta fiind în competența exclusivă a judecătorului sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea - SRL B împotriva sentinței civile nr.354/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în sensul că admite cererea formulată de creditoare împotriva debitoarei și trimite cauza la Tribunalul Timiș pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.11.09
tehn./ 2 ex./25.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
