Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1420
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-au luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursurile declarate de creditoarele C S, B și T împotriva sentinței comerciale nr.356/JS din 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2 2 - 2000 SRL prin lichidator judiciar IT Management SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.356/JS din 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de reclamantele-creditoare C-S și B, împotriva raportului final întocmit de lichidatorul IT Management SRL T; în baza art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, s-au aprobat cheltuielile procedurale în cuantum de 3.300 RON aferente întregii proceduri a insolvenței; s-a dispus ca plata sumei de 3.300 RON să se facă din contul UNPIR- Filiala T, cu sediul în T,-,.2,.4, județul T; în temeiul prev.art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006 s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar IT Management SRL; în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - 2 2 - 2000 SRL și radierea acestei debitoarei; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar IT Management SRL de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, C-S și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la dosar la Tribunalul C S la data de 13.04.2009 reclamanta-creditoare C- Saf ormulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul IT Management SRL privind pe debitoarea - 2 2 - 2000 SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidatorului desemnat în cauză să refacă și să completeze raportul final, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății debitoare și continuarea procedurii insolvenței cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea acțiunii reclamanta-creditoare C-S a arătat că în raportul întocmit, lichidatorul judiciar s-a limitat să precizeze că nu au fost depuse documentele contabile, conform prevederilor art.35 din Legea nr.85/2006, evitând să precizeze atât persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, cât și motivele pentru care lichidatorul consideră că nu este posibilă formularea unei acțiuni întemeiată pe disp.art.138 din Legea nr.85/2006.
În drept,au fost invocate disp.art.129 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul IT Management SRL nu a formulat întâmpinare.
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.04.2009, reclamanta creditoare Baf ormulat obiecțiuni la raportul final privind pe debitoarea - 2 2 - 2000 SRL, întocmit de lichidatorul judiciar IT Management SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței față de debitoare-societate comercială și să se dispună continuarea procedurii insolvenței față de aceasta cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea contestației sale, reclamanta-creditoare a arătat că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, IT Management SRL este prematur depus întrucât, deși procedura de instituire răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, lichidatorul concluzionează că nu sunt elemente care să atragă promovarea acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
De asemenea, reclamanta - creditoare a mai arătat că lichidatorul nu arată în raportul său care sunt persoanele care au săvârșit fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/ 2006, întrucât, prin neplata la termen a contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor respective pentru susținerea activității curente a societății debitoare, acestea se fac vinovate de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, respectiv a deturnării sumelor oprite de la angajatul asigurat, care au fost reținute de la angajați dar nu au mai fost virate către Casa de Asigurări de Sănătate.
Reclamanta - creditoare a mai arătat că administratorul debitoarei a încălcat normele care îi impuneau ținerea contabilității, conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/ 1991,și gestionarea cu atenție a patrimoniului debitoarei, cauzând astfel starea de insolvență a societății debitoare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, modif.
Lichidatorul nu a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei - creditoare
Analizând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic a constatat următoarea stare de fapt:
Societatea debitoare - 2 2 - 2000 SRL a fost dizolvată în baza Legii nr.359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe IT Management SRL.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei - 2 2 - 2000 SRL iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 776/JS din data de 2 octombrie 2008 admis cererea lichidatorului IT Management SRL și a deschis împotriva debitoarei - 2 2 - 2000 SRL procedura simplificată a insolvenței.
Lichidatorul a notificat creditorii bugetari, după care a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor.
Judecătorul sindic, prin încheierea comercială din data de 15.01.2009, a desemnat comitetul creditorilor debitoarei, compus din următorii creditori: C- S ( președinte), AVAS B și ITM C- S (membrii).
Prin raportul final depus la dosarul cauzei de lichidatorul IT Management SRL T Reșița s-a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale prev.de disp. art.28 alin.(1) din legea nr.85/2006, întrucât debitoarea nu mai desfășoară activitate, administratorul social nu a fost de găsit și nu au fost identificate bunuri care, valorificate, să poată acoperi creanțele debitoarei.
Din conținutul raportului de închidere, rezultă că lichidatorului nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamantele creditoare C- S și AVAS B la raportul final privind pe debitoarea - 2 2 - 2000 SRL, judecătorul sindic a constatat că pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Nefiind întrunite aceste condiții lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr.85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.
Deși reclamanta-creditoare C-S este președinta comitetului creditorilor iar reclamanta creditoare AVAS B este membră a acestuia, reclamantele nu au folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci au preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul IT Management SRL prin care nu au solicitat însă judecătorului sindic să le autorizeze să introducă acțiune în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp.art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu arată motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Cu privire la cererea reclamantei - creditoare AVAS B privind săvârșirea faptei prev. de dispozițiile art. 138 lit. e din legea nr. 85/ 2006, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1, lit.e din Legea 85/2006, antrenarea răspunderii administratorului societății poate fi dispusă de judecătorul sindic împotriva persoanei care a cauzat starea de insolvență a debitoarei societăți comerciale prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Și această faptă ilicită este o faptă care derogă de la dreptul comun în ceea ce privește forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită, astfel că este necesar ca aceasta să fie săvârșită cu intenție.
Fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere sau de supraveghere au diminuat activul patrimonial în interes propriu, însă în fraudarea creditorilor debitorului persoană juridică, se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor; mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică se poate realiza prin înregistrarea în evidențele contabile a unor datorii inexistente, prin utilizarea unor acte false care să ateste astfel de datorii. În practică, această faptă ilicită se săvârșește, cel mai adesea,prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, creditorii înscriși la masa credală fiind prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe.
Reclamanta - creditoare nu face însă dovada săvârșirii unor asemenea fapte, care nu se regăsesc nici în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, astfel că instanța găsește ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei - creditoare B că ar exista indicii ale săvârșirii faptei prev. de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.e din Legea nr. 85/ 2006.
Cu privire la cererea reclamantei - creditoare AVAS B de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/ 2006, judecătorul sindic a constatat că fapta ilicită descrisă în articolul respectiv se poate săvârși printr-una dintre următoarele modalități:
- ținerea unei contabilități fictive, ce constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate, de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului persoană juridică, faptă ce se poate realiza prin înregistrarea de debite în absența unor documente justificative.
- ascunderea unor documente contabile, care se realizează prin dosirea acestora cât și prin distrugerea lor, având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului persoană juridică.
- neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de dispozițiile Legii nr. 82/ 1991 și care ar putea consta în neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar, neîntocmirea bilanțului societății etc.
Reclamanta - creditoare nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare ar fi săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, de natură a-i atrage răspunderea patrimonială. De asemenea, nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.
Aceasta nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 au fost săvârșite de fostul administrator al debitoarei, care să atragă răspunderea patrimonială a acestuia.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamantele - creditoare C S și AVAS B, deși au invocat prevederile art. 138, nu au indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei - 2 2 - 2000 SRL s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci au solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru refacerea și comp0letarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate, în sensul antrenării răspunderii materiale a administratorului cu obligarea acestuia la plata sumei de 254.010 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 254.010 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -.
Creditoarea recurentă arată că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Se mai arată de către creditoare că a formulat obiecțiuni la raportul final solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale la raportul final și pe cale de consecință, să se dispună continuarea procedurii insolvenței până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Creditoarea recurentă susține că, pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS C S, o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la salariați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul muncii.
Statul român, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Se susține că faptul că nu s-a intrat în posesia documentelor contabile nu împietează acestor considerente, invocând dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea recunoscând că în speță nu exista posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturilor obținute și întrucât administratorul nu a fost găsit, consideră că se poate presupune că actele contabile nu au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale, apreciind totodată că în fapt considerentele legate de creanța AVAS trebuie analizate mai în profunzime.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că în fapt cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
S-a mai considerat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, arătând că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Se arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Astfel, art. 25 din Legea nr. 85/2006 prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", această analiză realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea mai arată că dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 prevăd că atributul declanșării procedurii prevăzute de dispozițiile art.138 alin.1 din lege poate aparține și comitetului creditorilor, însă pentru ca aceasta ar fi trebui ca lichidatorul judiciar să expună creditorilor în mod explicit intenția sa de a nu uza de dispozițiile art.138 alin.1 din lege, pentru a da posibilitatea creditorilor să analizeze și să aprecieze dacă se impune abordarea dispozițiilor art.138 alin.3
Se mai arată de către creditoarea că lichidatorul judiciar nu a exprimat în niciun moment intenția sa de a sta pasiv față de îndatoririle sale, având în vedere că acesta nu este doar un executor judecătoresc, ci trebuie să caute, să găsească și să pună în practică modalități de valorificare a patrimoniului și de acoperire a pasivului debitoarei, motiv pentru care primește și onorariu.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a formulat recurs și creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
În motivarea recursului, creditoarea arată că în speță sunt îndeplinite prevederile art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006, prezumând lipsa documentelor contabile și că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv a deturnat ori ascuns o parte din activul debitoarei, iar această prezumție relativă poate fi răsturnată în urma prezentării de către administrator a contabilității societății debitoare.
Creditoarea consideră, de asemenea, că în speță sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Recurentele prezintă, în esență aceleași susțineri critice la soluția și motivele prezentate de instanța de fond, solicitând antrenarea răspunderii administratorilor debitoarei, astfel că aceste susțineri vor fi analizate global, în cele ce urmează.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În cauză, acțiunea de atragere a răspunderii nu a fost formulată de lichidatorul debitoarei, conform art. 138 din Legea insolvenței, considerând că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie. În speță lichidatorul judiciar nu a omis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii ci a arătat de ce nu se impune în opinia sa formularea unei astfel de acțiuni.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele C S, B și T împotriva sentinței comerciale nr.356/JS din 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele C S, B și T împotriva sentinței comerciale nr.356/JS din 4.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./07.12.09
tehn./ 2 ex./07.12.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
