Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 145/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 145/R-
Ședința publică din 08 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, str -, - p, 7, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1047/F/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Pitești, cartier, 52, A, 2, județul A - în calitate de lichidator judiciar al SC SRL.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-pârât, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. 21602/25.01.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentului-pârât depune la dosar împuternicire avocațială nr. 672 și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentului-pârât solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală. Precizează că instanța de fond nu a analizat raportul cauzal între faptele ce se impută pârâtului și ajungerea societății în stare de insolvență, ca elemente ale răspunderii personale, iar în lipsa legăturii de cauzalitate nu este admisibilă atragerea răspunderii administratorului.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.1047/F/7 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă acțiunea formulată de, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, și a fost obligat pârâtul să aducă la masa credală suma de 44.090 lei.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că la 19.12.2006, în calitate de lichidator al SC SRL a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului, în calitate de administrator al debitoarei falite, și obligarea acestuia să aducă la masa credală suma de 44.090 lei, sub motiv că vinovat de ajungerea societății în incapacitate de plată este administratorul acesteia, deoarece el a folosit bunurile societății în interes personal și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Judecătorul-sindic a mai constatat că pârâtul s-a apărat, solcitând respingerea acțiunii deoarece nu se face vinovat de săvârșirea faptelor imputate.
Analizând cererea și apărările formulate precum și probele administratejudecătorul-sindica constatat că, potrivit raportului privind cauzele și împrejurările ce au dus societatea la încetare de plăți, pârâtul este vinovat de ajungerea societății în această stare, concluzie care rezultă și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză. Pentru a ajunge la această concluziejudecătorul-sindica constatat că la 31.12.2000 debitoarea avea repartizat din profitul exercițiilor financiare precedente un fond de dezvoltare, iar în luna septembrie 2003, printr-o notă contabilă, a fost deturnat acest fond și printr-o operație de stornare el a fost transformat în dividende de plată, operațiune nepermisă de Legea nr.82/1991; că această operație a fost efectuată pentru a fi acoperită plata unor sume rezultate din încasarea scriptică a unui stoc de marfă care faptic nu exista, dar care figura în balanța sintetică întocmită la 31.12.2000 că, de asemenea, au existat sume de bani retrase din gestiune și nejustificate; în fine, judecătorul-sindic a constatat că tot în luna septembrie 2003 au fost scoase din inventar mărfuri, printr-o notă contabilă, fără prezentarea documentelor justificative; și că tot în luna septembrie 2003 a fost înregistrată vânzarea de mărfuri în valoare de 321.277.173 lei Rol, fără a fi emise factură și bon fiscal.
În concluzie,judecătorul-sindica constatat că administratorul societății și-a însușit o parte din bunurile societății și a încercat să acopere aceste fapte prin efectuarea unor operațiuni contabile neconforme cu legea invocând art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 ca temei al admiterii acțiunii.
La 14.12.2007, a formulat recurs, criticând soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
1. Este greșită soluția instanței de fond deoarece din conținutul sentinței nu rezultă că au fost întrunite condițiile angajării responsabilității, respectiv cea privind legătura de cauzalitate.
2. Netemeinicia sentinței deoarece judecătorul sindic a reținut greșit situația de fapt. Se susține că, relativ la autoturismul Cielo, care nu mai figurează în actele contabile ale societății debitoare, instanța de fond a imputat greșit lipsa acestuia, căci bunul a fost restituit legal proprietarului, potrivit procesului-verbal întocmit la 24.09.2002, deoarece acesta fiind achiziționat în leasing a trebuit să fie restituit din cauza neplății ratelor.
În concluzie, susține recurentul, instanța de fond a reținut greșit săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
3. Nelegalitatea sentinței deoarece judecătorul sindic a reținut greșit săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, de către recurent. Se susține că instanța nu arată în mod expres care sunt regulile Legii nr.82/1991, care ar fi fost încălcate de recurent și că, concluzia instanței privind încălcarea acestei legi este contrară concluziei din raportul de expertiză contabilă prin care s-a constatat că, dimpotrivă, administratorul societății nu a încălcat legea contabilității. Se mai susține că, potrivit raportului de expertiză arătat, referitor la nota contabilă pentru repartizarea profitului aferent perioadei de activitate, expertul reține că prin această operațiune nu au fost încălcate normele legale, făcând trimitere în mod expres la nr.2006/2002.
De asemenea, se arată că, potrivit raportului de expertiză contabilă administratorului societății nu i se poate imputa săvârșirea faptelor prevăzute în art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 deoarece scoaterea autoturismului din patrimoniul societății a fost legală; că, de asemenea, operațiunea contabilă efectuată în luna septembrie privind dividendele a fost legală deoarece au fost respectate dispozițiile art.9 alin.5 din Legea nr.414/2002 și dispozițiile art.22 alin.1 lit.a și alin.5 din Legea nr.171/2003; și în fine că, relativ la vânzarea mărfurilor, acestea au fost înregistrate în contabilitate, ele reflectându-se în contul de venituri și în contul de TVA.
Recursul este fondat.
1. Este fondată prima critică încadrată, din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că este fondată prima critică întrucât instanța nu a făcut nicio referire la faptul că actele reținute ca reproșabile în sarcina pârâtului ar fi provocat starea de insolvență. Curtea reamintește că, potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportat de persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului. În concluzie, judecătorul-sindic trebuie să constate existența legăturii de cauzalitate dintre fapta celui angajat să răspundă și debutul insolvenței.
2. Nu este fondată a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.3041Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul sindic nu a imputat pârâtului ieșirea din patrimoniu a autoturismului Cielo și în consecință critica este artificială.
3. Este fondată a treia critică încadrată din oficiu de curte în motivul prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că judecătorul-sindic a reținut ca imputabil fostului administrator al societății debitoare faptul că în luna septembrie 2003, printr-o notă contabilă, acesta a deturnat fondul de dezvoltare constituit în patrimoniul societății, transformându-le în dividende de plată, operație calificată a fi nepermisă de Legea nr.82/1991; că această operație a fost efectuată pentru a putea acoperi plata unor sume rezultate din încasarea scriptică a unui spor de marfă care faptic nu exista, dar care figura în balanța sintetică întocmită la 31.12.2000; că au existat sume de bani retrase din gestiune nejustificat și că în luna septembrie 2003 au fost scoase din inventar mărfuri printr-o notă contabilă fără prezentarea documentelor justificative; și că, în fine, în luna septembrie 2003, au fost înregistrate vânzarea de mărfuri în valoare de 321.277.173 lei, fără a emite factură și bon fiscal.
Toate aceste fapte au condus pe judecător la concluzia că administratorul social a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Curtea constată că relativ la aceste fapte există o contradicție de probe, întrucât din raportul întocmit de lichidator rezultă că aceste fapte au existat și că ele constituie o încălcare a regulilor legale privind activitatea de contabilitate, iar pe de altă parte, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că nu există nici o încălcare a normelor contabile (35-37 și 83-84).
În aceste condiții, judecătorul sindic trebuia să argumenteze motivele pentru care a reținut săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, precum și raportul de cauzalitate dintre aceste fapte și provocarea stării de insolvabilitate. În condiția contrarietății de probe nu este suficientă simpla enumerare a constatării existenței unor fapte, ci trebuie să fie și justificată calificarea lor ca fapte nelegale, cu atât mai mult cu cât expertul contabil face referiri exprese la textele de lege care califică aceste fapte ca fiind legale.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, judecător-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în, str. -, -. P,. 7, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.1047/F/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în Pitești, cartier,. 52,. A,. 2, județul A - în calitate de lichidator judiciar al SC SRL.
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - judecător-sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
15.02.2008
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.sindic
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Dumitru
