Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 147/R-
Ședința publică din 08 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 766/C/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâții - prin lichidator judiciar RM, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 14, -. G,. 2, județul V, și, cu domiciliul ales la avocat, din Rm. V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic, pentru recurenta-reclamantă, și avocat, pentru intimatul-pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar delegație de reprezentare.
Apărătorul intimatului-pârât depune la dosar împuternicire avocațială din data de 01.02.2008. Învederează instanței că pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția contencios administrativ figurează plângerea pârâtului împotriva tuturor actelor administrativ-fiscale pe care se bazează cererea din prezenta pricină, iar soluționarea recursului are legătură cu modul în care va fi soluționată plângerea de către tribunal, motiv pentru caresolicită suspendarea judecării recursului.
Din oficiu, instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale a Finanțelor Publice V în formularea acțiunii la fond.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită respingerea excepției, apreciind că DGFP a avut calitate pentru formularea acțiunii. Arată că în ședința Adunării creditorilor din data de 04.10.2006 s-au purtat discuții cu privire la oportunitatea formulării unei cereri pentru antrenarea răspunderii personale a fostului administrator pentru creanțele DGFP, însă lichidatorul a hotărât că va formula cerere numai pentru recuperarea creanței celuilalt creditor. Mai menționează că DGFP a solicitat judecătorului sindic acordarea autorizării de a formula cerere de antrenare a răspunderii personale a administratorului special, însă judecătorul sindic a respins cererea în ședință publică, fapt consemnat prin încheiere. Precizează că nu a atacat cu recurs această încheiere.
Apărătorul intimatului-pârât arată că lichidatorul a precizat că nici el, nici celălalt creditor nu au înțeles să formuleze cerere de antrenare a răspunderii. Recurenta-reclamantă a încălcat dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, neavând calitatea de a formula singură contestație, motive pentru care solicită admiterea excepției invocată din oficiu. Mai menționează că cererea a fost formulată de DGFP anterior apariției Legii 85/2006.Precizează că înțelege să renunțe la cererea de suspendare a judecății recursului în baza art. 244 alin 1 pct. 1 Cod pr. civ. formulată la începutul dezbaterilor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea nr-, înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 8.11.2006, reclamanta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Vac hemat în judecată pe pârâtul, fost administrator social al debitoarei falite SC SRL, solicitând instanței obligarea acestuia la suportarea pasivului social în sumă de 32.032 lei reprezentând obligații fiscale ale debitoarei falite către bugetul consolidat al statului. Totodată, a solicitat instanței să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietate personală ale pârâtului.
În motivarea cererii s-a arătat că, din cuprinsul raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 30.05.2006 de Direcția Generală a Finanțelor, rezultă fără putință de tăgadă că fostul administrator se face vinovat de faptele prevăzute de art. 138 lit.c și:
- în perioada analizată de organul de inspecție fiscală, respectiv 01.01.2001-31.12.2005, rezultă că administratorul societății nu a virat către bugetul consolidat al statului impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, TVA -ul impozitul pe dividende și alte impozite și taxe. De asemenea, fostul administrator al societății, dl. nu depus la. V declarațiile din care să rezulte că societatea nu a mai avut activitate începând cu luna aprilie 2004, nu a întocmit și depus situațiile financiare anuale.
- din raportul de inspecție fiscală, cap. IV "alte constatări" rezultă în mod clar că fostul administrator nu a respectat prevederile Legii nr. 82/1991, republicată - legea contabilității.
Neîndeplinirea corespunzătoare a funcției de administrator este confirmată atât de către lichidatorul judiciar, prin raportul depus cât și caracterul contractului existent între societatea falită și pârât ( de mandat) în baza art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, republicată. Administratorul pârât trebuia să asigure o bună gestiune a societății, să probeze calități manageriale, precum și să ia toate măsurile în vederea prevenirii stării de insolvență a acesteia. Din coroborarea tuturor faptelor săvârșite astfel cum au fost descrise mai sus, rezultă în mod indubitabil că prin comiterea acestora pârâtul a creat un prejudiciu de 32.032 RON care în baza art. 998-999 cod civil se impune a fi recuperat de la adevărații vinovați.
Prin sentința nr.766/C/3.10.2006 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției acțiunii și a respins și acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei nu este prescrisă, întrucât a fost introdusă în termenul prevăzut de art.139 din Legea nr.85/200, procedura fiind deschisă prin sentința nr.685/16.11.2005, iar reclamanta cunoscând că pârâtul este cel care ar fi cauzat apariția stării de insolvență de la data depunerii raportului preliminar.
Pe fond, s-a arătat că din raportul preliminar asupra cauzelor care au condus la starea de insolvență a societății pârâte rezultă că principala cauză a fost desfășurarea unei activități de volum mic, nefiind reținută în sarcina administratorului statutar nici una din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006. Prin același raport s-a reținut că pârâtul nu justifică disponibilități bănești în sumă de 1.786 RON, însă această faptă se încadrează în disp.art.138 lit.e), faptă care însă nu a putut fi analizată de instanță din oficiu pentru a nu se încălca principiul disponibilității, nefiind investită în acest sens de către reclamantă. În privința faptelor prev. de art.138 lit.c), instanța de fond a reținut că faptul că pârâtul nu a depus la DGFP declarațiile din care să rezulte că societatea nu a mai avut activitate începând cu luna aprilie 2004 și nu a depus situațiile financiare anuale, nu reprezintă aspecte care să conducă prin ele însele la incapacitatea de plată a societății comerciale. Mai mult, prin raportul preliminar, lichidatorul a precizat drept cauză de insolvență desfășurarea unei activități de volum mic, cauză care nu echivalează cu dovada continuării activității in interes propriu de către administratorul statutar.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege, instanța a reținut că nu exista dovezi că pârâtul nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în raportul preliminar nefăcându-se această mențiune. Susținerile reclamantei în sensul că acest aspect rezultă din raportul de inspecție fiscală întocmit chiar de ea sunt irelevante atâta timp cât atât acest raport, cât și adresa nr.27.11.2006 au fost contestate de către pârât la DGFP, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 47-50 dosar.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termenul legal reclamanta-creditoare care, invocând dispoz. art.304 pct 8 și 9 și art.3041Cod proc.civilă, a solicitat casarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii de fond.
Recurenta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât prima instanță nu a avut în vedere concluziile organului de inspecție fiscală, consemnate în raportul de inspecție fiscală din data de 30.10.2006, încheiat de DGFP V, raport ale cărui concluzii au fost preluate și de lichidatorul judiciar în raportul preliminar privind cauzele insolvenței. Astfel, lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost prezentate de către administrator dovezile de depunere a declarațiilor lunare privind obligațiile fiscale la organele fiscale, debitoarea falită nu a depus bilanțurile contabile pentru anii 2004-2005, administratorul social nu a virat către bugetul consolidat al statului impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, TVA-ul, impozitul pe dividende și alte impozite și taxe aferente perioadei 01.01.2001 - 31.12.2005; administratorul social nu a depus la DGFP V declarații din care să rezulte că societatea nu a mai avut activitate începând cu luna aprilie 2004, nu a depus și nu a întocmit situațiile financiare anuale. Susținerea administratorului judiciar, potrivit căreia fostul administrator social nu a respectat prevederile Legii nr.82/1991/R confirmă prezumția că acesta din urmă a săvârșit fapta prev. de art.138 litera c și d din Legea nr.85/2006.
În mod greșit prima instanță a apreciat că raportul de inspecție fiscală este irelevant, câtă vreme nu s-a dovedit că acesta a fost anulat sau că efectele lui au fost suspendate.
Recurenta a anexat la cererea sa de recurs copie de pe raportul preliminar privind cauzele insolvenței și decizia de impunere nr.166/2006.
Examinând sentința cu prioritate prin prisma excepției invocate din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Din textul legal citat rezultă că, dacă titularul acțiunii în răspundere personală nu exercită acțiunea respectivă, comitetul creditorilor poate exercita el respectiva acțiune, însă numai cu autorizarea prealabilă a judecătorului sindic.
Acțiunea din speță a fost formulată de reclamanta creditoare la data de 08.11.2006, sub incidența Legii nr. 85/2006, și fără a avea autorizarea judecătorului sindic în acest sens (mai mult, fiindu-i chiar respinsă solicitarea de acordare a autorizației respective, după cum a afirmat reprezentantul recurentei).
Reclamanta nu avea calitate procesuală activă în promovarea acțiunii în răspundere personală, motiv pentru care instanța de recurs va menține soluția primei instanțe, cu motivarea adecvată sus arătată.
În consecință, văzând și dispoz. art.312 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 766/C/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, intimați fiind pârâții - prin lichidator judiciar RM, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 14, -. G,. 2, județul V, și, cu domiciliul ales la avocat, din Rm. V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./ 25.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Dumitru, Ioana Bătrînu
