Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1484/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr-, în contradictoriu cu intimatul A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Construction SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 940/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei A în calitate de lichidator judiciar al SC Construction SRL A, împotriva pârâților și, au fost obligați pârâții în solidar, la plata sumei de 223.451 lei în averea SC Construction SRL A, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 5 noiembrie 2008 reclamanta A în calitate de lichidator judiciar al SC Construction SRL a chemat în judecată pârâții și în calitate de foști administratori ai debitoarei, pentru atragerea răspunderii acestoraa în conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, solicitând ca pasivul debitoarei în sumă de 223.451 lei să fie suportat de către pârâți, în solidar.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin sentința comercială nr.2330 din 10 octombrie 2007, în dosarul nr-a fost deschisă procedura insolvenței fiind numită lichidator judiciar.
Reclamanta a arătat că, administratorul numit și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad la data deschiderii procedurii a fost pârâtul și ultimul bilanț depus la Administrația Finanțelor Publice Aaf ost cel pe anul 2004, debitoarea funcționând până în anul 2005.
De asemenea, a susținut că la data de 20 decembrie 2005 s-a făcut ultima înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad legat de structura asociaților și numirea persoanelor împuternicite, iar prin această mențiune asociații au cesionat către pârâtul care a devenit asociat unic și după acest moment, nu s-a putut identifica de către lichidatorul judiciar dacă firma a mai funcționat sau nu.
S-a arătat că pe baza declarațiilor de creanță depuse la dosar de către creditorii care au solicitat deschiderea procedurii, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei însumând suma de 223.451 lei și că nu a putut să notifice toți creditorii debitoarei datorită faptului că nu se cunoșteau, neprimind lista creditorilor de la fostul administrator al debitoarei sau de la predecesorul său.
Lichidatorul judiciar a susținut că nu a primit de la fostul administrator acte ale debitoarei din ultimii 3 ani înainte de deschiderea procedurii și nu a putut face o analiză a activității debitoarei din care să rezulte alte incidențe ale art. 138 din 85/2006,dar susține că faptele pârâtului se încadrează la prevederile art. 138 alin. 1 lit. d adică "au făcut să dispară unele documente contabile " precum și continuarea acestui articol, "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", având în vedere că nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar și nici nu a depus raportările la Administrația Finanțelor Publice A în conformitate cu prevederile legale.
În aceste condiții lichidatorul judiciar a considerat că fostul administrator și predecesorul său se fac vinovați de următoarele aspecte:a făcut să dispară unele documente contabile; nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Concluzionând, lichidatorul judiciar, a apreciat că sunt pe deplin incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și solicită ca pârâții să fie obligați, în solidar, să suporte pasivul societății debitoare SC Construction SRL A, fiind cei care în calitate de foști administratori al debitoarei falite a contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență și faliment.
Pârâtul, legal citat s-a prezentat în instanță, prin reprezentant și a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru atragerea răspunderii delictuale reglementată de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinare a arătat că, o dată cu cesionarea părților sociale către noul asociat, în prezența a doi martori, au fost predate toate documentele pe care le deținea societatea, sens în care la data de 14 decembrie 2005 fost semnat un proces verbal de predare-primire și ca atare apare imposibilă predarea din partea acestuia a unor astfel de documente.
A invocat de asemenea împrejurarea existenței unui plan de reorganizare, care a fost pus în practică și care a început să aibă rezultate pozitive și sub imperiul rezultatelor acestui plan, societatea a fost preluată de actualul asociat unic .
A solicitat să se constate că între persoana acestuia și ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu există vreo legătură de cauzalitate și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru a se atrage răspunderea delictuală reglementată de art. 138 din 85/2006.
Pârâtul legal citat s-a prezentat în instanță dar nu a depus întâmpinare și a lăsat la aprecierea instanței soluția care se va pronunța în cauză.
Din înscrisurile existente în dosarul - precum și în prezentul dosar judecătorul sindic a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2330 din 10 octombrie 2007 în dosarul - a fost deschisă procedura simplificată împotriva debitoarei SC Construction SRL A, fiind numit ca și lichidator judiciar A.
Din raportul privind cauzele care au dus la insolvență, s-a reținut că debitoarea desfășura o activitate care producea pierderi, în anul 2004 exista pierdere în valoare de - lei iar ulterior în anul 2005 nu s-a mai depus bilanț.
S-a mai reținut și că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea și inexistența acestor documente contabile, că debitoarea a acumulat datorii importante care au determinat ca aceasta să nu mai facă față datoriilor, iar creditorii au început să solicite debitele.
În ceea ce privește punctul 2.4 din acest raport, se constată că lichidatorul judiciar a analizat art. 138 privind unele fapte ale foștilor administratori care au determinat debitorul să ajungă în stare de insolvență și a apreciat că foștii administratori, și au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a considerat că se poate face o acțiune de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei.
Prin Hotărârea nr.4 din 13 decembrie 2005 pârâtul începând cu data de 13 decembrie 2005 în calitate de cedent a cesionat împreună cu ceilalți asociați cu titlu gratuit către pârâtul părțile sociale, acesta devenind administrator, prilej cu care s-a modificat denumirea societății din SC - SRL în SC Construction SRL.
În baza acestei Hotărâri, a fost modificat actul constitutiv al acestei societăți, prin actul adițional din data de 14 decembrie 2005, la această dată fiind semnat procesul verbal de predare-primire a documentelor contabile, prin acesta pârâtul predându-i pârâtului aceste înscrisuri.
Din raportul privind cauzele care au dus la insolvența debitoarei s-a mai constatat că pentru întocmirea acestui raport lichidatorul judiciar nu a avut la dispoziție actele contabile ale debitoarei și a luat datele bilanțiere de pe site-ul Ministerului d e Finanțe, doar aferente anului 2004 întrucât debitoarea nu a depus bilanțuri la finele anilor 2005 și 2006.
Analizând declarațiile de creanțe depuse la dosarul -, s-a constatat că, creanțele cuprinse în acestea s-au născut în perioada aferentă activității desfășurate de debitoare până la 31 decembrie 2005.
Astfel, creditoarea SC SRL O deține o creanță de 17.548,72 lei astfel cum rezultă din facturile fiscale emise în perioada iunie 2005-august 2005 filele 56-78 dosar.
Creditoarea SRL jud. I, deține o creanță de 25.264,72 lei, conform facturilor fiscale emise în perioada aprilie 2005-iunie 2005, filele 86-90 dosar.
Creditoarea ITM a formulat declarație de creanță de 83 lei datorată de debitoare pentru neachitarea de către angajator a comisionului datorat pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă aferentei perioadei octombrie 2005 -noiembrie 2005 conform înscrisurilor filele 133-137 dosar.
Creanța ANAF prin Administrația Finanțelor Publice a fost stabilită prin titluri executorii emise în perioada septembrie 2005 până în septembrie 2007 așa cum rezultă din centralizatorul de la filele 219-222 dosar..
Creanța Enel Energie SA -Unitatea Teritorială Comercială A în sumă de 931, 89 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice, penalități de întârziere taxă radio și taxă TV pentru perioada martie 2006-ianuarie 2008, așa cum rezultă din înscrisurile filele 385-421 dosar.
Creanța a fost solicitată în baza titlului executor constând în sentința civilă nr. 2062 din 6 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul -, pentru suma de 54.856, 64 lei, reprezentând preț și penalități de întârziere calculate asupra sumei datorate de la data de 31 decembrie 2004- 1 decembrie 2006, astfel cum rezultă din înscrisurile filele 450-453.
Concluzionând, judecătorul sindic a constatat că perioadele enumerate sunt aferente în cea mai mare parte perioadei în care pârâtul era administrator al debitoarei.
În data de 19 decembrie 2005 s-a făcut ultima înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad legat de structura asociaților și numirea persoanelor împuternicite, iar prin această mențiune înregistrată sub nr. 60484, fila 206 dosar, asociații au cesionat părțile sociale către pârâtul care a devenit asociat unic.
Judecătorul sindic a constatat că în baza declarațiilor de creanță depuse la dosar de către creditori, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei însumând suma de 223.451 lei și a mai reținut că lichidatorul judiciar nu a primit acte ale debitoarei din ultimii 3 ani înainte de deschiderea procedurii, 23 mai 2007.
Deci, s- constatat că cea mai mare parte a perioadei analizate în raportul privind cauzele care au insolvență se referă la perioada la care pârâtul era administrator al debitoarei și din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, rezultă că faptele pârâților se încadrează la prevederile art. 138 alin. 1 lit. respectiv au făcut să dispară unele documente contabile precum și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, având în vedere că nu au depus actele contabile la lichidatorul judiciar și nici nu a depus raportările la Administrația Finanțelor Publice A în conformitate cu prevederile legale.
Așa fiind, s-a apreciat că fostul administrator și predecesorul său se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 lit. d) au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Judecătorul sindic a considerat că, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 cod civil existând raportul de cauzalitate între care constă în faptele evidențiate și prejudiciu, întinderea răspunderii administratorilor succesivi ai debitoarei, deși art. 138 din legea insolvenței prevede că este o răspundere limitată la o parte din pasivul societății formularea legiuitorului nu exclude obligarea conducătorilor societății la întregul pasiv al acesteia, răspunderea lor rămânând tot limitată, pasivul societății neincluzând și beneficiul nerealizat de societate.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că, pârâții cu bună știință au creat un prejudiciu societății pe care au administrat-o, prejudiciu care a condus în cele din urmă la starea de insolvență a debitoarei, că faptele descrise mai sus se încadrează în prev. art. 138 al. 1lit. d din Legea nr. 85/2006, pârâții nerăsturnând prin nici un mijloc de probă prezumția de vinovăție ce li s-a atribuit în cadrul acestei acțiuni, nu au stabilit întinderea prejudiciului cauzat de unul sau altul dintre aceștia, drept pentru care a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâții la plata sumei de 223.451 lei, sumă rezultată din tabelul definitiv al creanțelor, în averea debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că în fapt, instanța de fond a admis acțiunea formulată de în calitate de lichidator judiciar al SC Construction SRL A, prin care a fost obligat în solidar cu la plata sumei de 223.451 lei în averea SC Construction SRL, apreciind că sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Cu toate că în întâmpinarea și actele depuse la dosar, pârâtul recurent a arătat că de la data de 13.12.2005, prin cesionarea părților sociale și predarea la data de 14.12.2005 a documentelor contabile pârâtului, instanța a ignorat faptul că nu mai deținea nici o calitate în cadrul societății și ca atare obligațiile imputate în raportul lichidatorului judiciar, nu îi mai reveneau după această dată.
Se arată că instanța de fond a apreciat că cea mai mare parte a perioadei analizate în raportul privind cauzele care au insolvență se referă la perioada la care pârâtul era administrator al debitoarei, rezultă că faptele pârâților se încadrează la prevederile art. 138 alin.1 lit.d, având în vedere că nu au depus actele contabile lichidatorului judiciar și nici au depus raportările la A, în conformitate cu prevederile legale.
Or, cu o asemenea motivare a sentinței nu se poate aprecia că "pârâții cu bună știință au creat un prejudiciu societății pe care au administrat-o".
Recurentul arată că pentru a fi aplicabile în speță prevederile art. 998.civ. privind răspunderea civilă delictuală, trebuie dovedit raportul de cauzalitate între fapta comisă cu vinovăție (respectiv cerințele art. 138 alin.1 lit.d) și starea de insolvență, lucru care nu a fost dovedit de lichidator judiciar, iar nedepunerea actelor contabile la lichidatorul judiciar, sau a raportărilor la Administrația Fiscală, nu sunt prevăzute în textul de lege mai sus citat.
Mai mult, se arată că Legea nr. 85/2006 a intrat în vigoare la 90 zile de la data publicării (21 aprilie 2006) în Monitorul Oficial respectiv la data de 21 iulie 2006, iar faptele care i se impută recurentului sunt sub imperiul Legii nr. 64/1995, abrogată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9, 3041și 312.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 3094 ind.1 proc.civ, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată și reține că recursul formulat de pârâtul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societății debitoare în baza art. 138 din Legea 85/2006 poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa.
Fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, sau nepredarea actelor contabile către lichidator, nu îi poate fi imputabilă pârâtului deoarece așa cum rezultă din actele depuse la dosar, acesta a predat toate documentele pe care le deținea societatea debitoare la 14.12.2005, prilej cu care s-a semnat și un proces-verbal de predare primire a acestor documente de la la noul asociat și administrator.
de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu nu este îndeplinită în cauza de față deoarece fapta prevăzută de art. 138 lit. din Legea nr. 85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea nu a contribuit la neachitarea creanțelor creditorilor înscriși în tabelul creanțelor.
Totodată nu este îndeplinită nici cerința culpei, pentru că deși judecătorul sindic a apreciat că majoritatea creanțelor declarate de către creditorii înscriși în tabelul creanțelor au luat naștere în perioada în care pârâtul era administrator al societății debitoare nu se poate aprecia că aceste creanțe au luat naștere ca urmare a faptei de a nu preda actele contabile și nici că nepredarea acestor acte este culpa pârâtului care, așa cum s-a arătat mai sus, a predat aceste acte succesorului său în drepturi.
Este adevărat că răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006 de altfel ca și răspunderea prevăzută în vechea lege nr. 64/1995 sub imperiul căreia s-au săvârșit faptele care i se impută pârâtului, este o răspundere solidară însă administratorii societății sau orice alte persoane din conducerea societății se pot apăra de această solidaritate, atunci când dovedesc că producerea prejudiciului cauzat creditorilor nu este consecința faptei proprii.
În cauză, judecătorul sindic trebuia să dea eficiență acestei apărări formulate de pârât și să constate că nu poate fi obligat în solidar cu pârâtul la plata unei părți din pasivul societății debitoare deoarece nu poate fi făcut răspunzător de nepredarea actelor contabile către lichidator din moment ce a făcut dovada că a predat aceste acte noului administrator la 14.12.2005, iar la 13.12.2005 își cesionase deja toate părțile sociale către acesta, neamaiavând nici o calitate în cadrul societății debitoare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 proc.civ, se va admite recursul pârâtului, se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar SC față de pârâtul, urmând a se menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 940 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar SC față de pârâtul.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./PM/16.12.2009
TEHNORED. /16.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
