Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1480/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1480/
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta - Management în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Restaurant SRL și creditoarea SC SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 914/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditorii intimați Administrația Finanțelor Publice L și -, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - Management, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta recurentei precizează faptul că recursul este declarat de societatea - Management în calitate de lichidator al SC Restaurant SRL și că excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei SC SRL Reșița
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul refacerii tabelului definitiv de creanțe al debitoarei SC Restaurant SRL în temeiul art. 75 alin.1 din Legea 85/2006 în principal, prin înscrierea creanței creditorului L ca și creanță chirografară, iar în subsidiar, prin schimbarea ordinii de prioritate a creditorilor, în sensul că, creanța creditorului SC SRL să-i fie reținut rangul de prioritate nr.1, iar creanței creditorului L să-i fie reținut rangul de prioritate nr.2.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 914/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de lichidatorul judiciar - Management față de tabelul creanțelor întocmit în cauză având ca obiect administrarea procedurii insolvenței, prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul SC Restaurant SRL L, acordând termen pentru continuarea procedurii la data de 15.10.2009.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că lichidatorul debitoarei a formulat contestație față de tabelul definitiv al creanțelor și a solicitat refacerea acestuia în principal prin înscrierea creanței creditoarei L ca fiind chirografară, iar în subsidiar prin schimbarea ordinii de prioritate a creditorilor în sensul de a reține cu prioritate creanța creditoarei SC SRL.
În contestație lichidatorul arată, pe scurt, că tabelul definitiv a fost întocmit și afișat de fostul lichidator, iar acesta din eroare a trecut creanța L ca fiind însoțită de un drept de ipotecă, deși sechestru asigurator instituit în temeiul art. 150.proc, fiscală nu reprezintă o garanție în sensul dreptului comun, deci creanța acestei creditoare este una chirografară sau, în subsidiar, una având de prioritate 2, inferior celui al creditorului ipotecar SC SRL.
Creditoarea Laf ormulat întâmpinare în care invocă mai multe excepții, respectiv cea de tardivitate a contestației, în condițiile în care a trecut termenul prev. de art. 73 din legea insolvenței, excepția inadmisibilității contestației întrucât nu se dovedește întrunirea condițiilor art. 75 din legea insolvenței, neexistând nici o eroare substanțială cu ocazia întocmirii tabelului de creanțe; precum și excepția lipsei calității procesuale active în formularea unei astfel de contestații, care stă la dispoziția creditorilor.
Mai arată creditoarea că în cauză există și autoritate de lucru judecat întrucât prin Sentința civilă nr. 108/22.01.2009 instanța a stabilit modul de distribuire a sumelor obținute din lichidare, raportat la rangul creanței sale. Această hotărâre se află în recurs la Curtea de APEL TIMIȘOARA, astfel că s-ar pune problema excepției de litispendență și în temeiul art. 163.pr.civ, trimiterea cauzei spre soluționare instanței de control.
Pe fond, creditoarea arată că nu este întemeiată contestația întrucât potrivit art. 154 alin. 6.pr.civ. sechestrul instituit de organele fiscale constituie ipotecă legală.
Analizând contestația formulată de lichidatorul debitoarei la tabelul creanțelor întocmit în cauză, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Lichidatorul contestă în principal caracterul de creanță garantată și în subsidiar rangul de prioritate al creanței creditorului bugetar L, însă termenul pentru contestații la tabelul datoriilor societății supusă procedurii s-a încheiat, acesta fiind întocmit definitiv și afișat la 21.02.2008.
Nu s-a putut reține în cauză nici incidența art. 75 din Lg. 85/2006, întrucât acesta este situația de excepție în care, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, este pusă la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unor creanțe în tabelul definitiv cu toate că nu au recurs la calea contestației reglementată de art. 73 alin. 2 sau nu au cunoscut existența cestor cauze care ar fi împiedicat înscrierea, în modul în care făcut, a creanțelor astfel contestate în tabel.
Vocația de a formula contestația în acest context o are cel care a fost lezat și care nu a cunoscut de existența acestor cazuri majore în termenul în care puteau fi contestate creanțele în discuție.
Ori, pe de o parte, în cauză nu s- dovedit o eroare esențială în urma căreia s-a înscris creanța ca fiind garantată, întrucât acesta s-a făcut în urma interpretării și aplicării unui text de lege - Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte, lichidatorul nu este parte interesată în accepțiunea juridică a legii, el nu justifică propriul drept juridic protejat, încălcat prin înscrierea făcută, ci protejează eventual un interes al unui alt creditor, care însă nu a înțeles să-și exercite dreptul la acțiune în acest sens.
În plus, în cauză s-a pronunțat judecătorul sindic cu privire la aspectul dedus judecății cu ocazia analizării și soluționării contestației la planul de distribuire întocmit când aceeași problemă s-a pus cu ocazia efectuării plăților creditorilor în funcție de caracterul creanței lor, trecută în tabel, iar instanța de control judiciar - Curtea de APEL TIMIȘOARA, judecând recursul la hotărârea judecătorului sindic, va putea dispune și cu privire la caracterul garantat sau nu al creanței bugetare contestate și la rangul de prioritate al acesteia.
Constatând așadar, pentru toate aceste considerente, că nu poate fi admisă contestația lichidatorului judiciar al debitoarei SC Restaurant SRL, judecătorul sindic a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - Management T, lichidator al debitoarei SC Restaurant SRL L, și SC SRL Reșița, prin care solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul refacerii tabelului definitiv de creanțe al debitoarei SC Restaurant în temeiul art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2006, în principal, prin înscrierea creanței creditorului L ca și creanță chirografară, iar în subsidiar, prin schimbarea ordinii de prioritate a creditorilor (în măsura în care se va reține creanța creditorului L ca și creanță garantată), în sensul ca, creanței creditorului SC SRL L să-i fie reținut rangul de prioritate nr.1, iar creanței creditorului L să-i fie reținut rangul de prioritate nr.2.
În motivare se arată că în fapt, procedura simplificată a insolventei a fost declanșată împotriva debitoarei prin încheierea nr. 622/21.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-.
Inițial, în calitate de lichidator a fost desemnat &, iar MANAGEMENT a fost desemnat ca lichidator la cererea Adunării creditorilor la termenul de judecată din 06.12.2007.
Cu privire la starea de fapt, se arătă că, în perioada activității sale, primul lichidator a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege și cele stabilite de judecătorul-sindic în sarcina sa, printre care și cele privind întocmirea tabelului.preliminar de creanțe și a tabelului definitiv de creanțe.
Astfel, tabelul definitiv de creanțe a fost întocmit și afișat de fostul lichidator & la data de 13.09.2007, creanța creditorului L în sumă de 277.416,00 lei, fiind înscrisă ca și creanță garantată, având rangul de prioritate stabilit de art. 121/2 din lege.
C de-al doilea creditor înscris în tabelul definitiv de creanțe a fost --, creanța acestuia în sumă de 132.200,00 lei fiind înscrisă tot ca și creanță garantată, cu același de prioritate dat de art. 121/2 din lege.
Ulterior desemnării în calitate de lichidator al debitoarei de către adunarea creditorilor, singurele modificări operate în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei au privit persoana creditorului, în sensul că acesta a fost înlocuit cu creditoarea SC SRL, în temeiul cesiunii de creanță efectuate între ei la data de 12 martie 2008, conform înscrisului autentificat prin încheierea de autentificare nr. 898 BNP anexat și înscrierea în tabel a creditoarei AVAS B cu suma de 319,13 lei.
Recurentul a apreciat că se impune refacerea tabelului definitiv de creanțe al debitoarei doarece înscrierile din acest tabel au fost efectuate de primul lichidator, iar potrivit art. alin. 1 din legea insolventei, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Motivul prezentei contestații îl reprezintă eroarea esențială înfăptuită de primul lichidator cu prilejul întocmirii tabelului preliminar și a celui definitiv de creanțe, în sensul că, creanța creditorului Laf ost înscrisă în tabel ca fiind însoțită de un drept de ipotecă și, mai mult, că acestei garanții care însoțesc creanța creditorului nu i-a fost reținut rangul de prioritate la distribuirea sumelor nr.2 potrivit art. 1779.civ.
Se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În primul rând, că din cuprinsul sentinței rezultă faptul că instanța de fond a respins toate excepțiile invocate de către intimată, respectiv excepția tardivității, inadmisibilității și lipsa calității procesuale active a lichidatorului precum și autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește rangul creanței sale, autoritate dobândită prin sentința civilă nr. 108/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Se arată că, în mod corect au fost respinse excepțiile invocate de către intimată, deoarece nu sunt incidente în cauză față e temeiul legal în baza căruia a fost formulată contestația, respectiv art. 75 din Legea 85/2006 potrivit căruia, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin.(2) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe.
Excepția tardivității nu este incidență, deoarece textul art. 75 din Legea 85/2006 este foarte clar: contestația poate fi introdusă în orice moment, situat între momentul expirării termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de art. 73 alin. 2 si până la închiderea procedurii de insolventă. Ori, judecătorul-sindic nu a dispus închiderea procedurii insolventei fată de debitoare până la acest moment.
Excepția inadmisibilității nu este incidență, deoarece suntem în prezența efectuării unei înscrieri în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei întocmit de primul lichidator si preluat de cel de-al doilea lichidator - care nu mai are dreptul de a realiza nici o modificare a creanțelor sau a drepturilor de preferință înscrise în acest tabel, decât în temeiul dispozițiilor judecătorului-sindic. Susținerile intimatei că nu ar fi în prezența unei erori esențiale, în sensul dispozițiilor art. 75 alin. 1 din Legea insolventei, nu sunt demonstrate prin nici un mijloc de probă. În opinia recurentului, nu numai că sechestrul asigurător nu constituie o veritabilă garanție, în sensul celor despre care face vorbire Codul civil, dar în orice caz, în situația în care se va face aplicarea prevederilor art. 150 alin. 6 Cod procedură fiscală, instanța de judecată trebuie să observe că acestei "garanții sui generis" specifică modalității de reglementare a legiuitorului din zilele noastre și care nu completează Legea insolventei, îi sunt aplicabile prevederile Codului civil în privința rangului înscrierii.
Excepția; lipsei calității procesuale active a lichidatorului nu este incidentă, deoarece contestația poate fi introdusă de "orice parte interesată" în temeiul art. 75 alin.1 din Legea 85/2006. Considerentele judecătorului sindic privind lipsa de calitate a lichidatorului în a introduce o astfel de contestație ar putea fi reținute în măsura în care înscrierea creanței sau a dreptului e preferință al creditorului ar fi fost efectuate de însuși lichidatorul care administrează actualmente procedura. Pe de altă parte, condițiile în care acesta nu ar fi respectat condițiile privind introducerea contestațiilor în termenele prevăzute de legea insolvenței. Ori, lichidatorul este un organ al procedurii insolvenței, care apără interesele legale atât ale debitoarei, cât și ale tuturor creditorilor, cu singura condiție a respectării dispozițiilor legale, în temeiul art. 25 lit.c) și g( din Legea nr. 85/2006.
Nu în ultimul rând, consideră recurenta că fată de modalitatea de dobândire a creanței de către actual creditor înscris la masa credală, respectiv cesiunea de creanță, acestuia nu îi mai rămânea la dispoziție decât acțiunea juridică întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea insolventei pentru apărarea drepturilor sale.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, solicită a se avea în vedere faptul că nu există o autoritate de lucru judecat, deoarece nu a mai existat pe rolul instanței vreun proces ale cărei părți, cauză și obiect să fie identice cu cele ale prezentei contestații. Judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra modului de distribuire a fondurilor către creditori, existente în averea debitoarei. Însă, asupra acestui mod de distribuție a fondurilor existente în averea debitoarei, judecătorul-sindic s-a pronunțat în condițiile în care nu era promovată, nu s-a pus în discuție și nu s-a pronunțat nici o instanță judecătorească asupra existentei creanței sau a dreptului de preferință al creditorului.
Motivul prezentei contestații îl reprezintă eroarea esențială înfăptuită de primul lichidator cu prilejul întocmirii tabelului preliminar și a celui definitiv de creanțe, în sensul că, creanța creditorului Laf ost înscrisă în tabel ca fiind însoțită de un drept de ipotecă și, mai mult, că această garanție care însoțește creanța creditorului, nu i-a fost ținut rangul de prioritate la distribuirea sumelor nr. 2, potrivit 1779 din Codul civil.
În principal, lichidatorul apreciază că sechestrul asigurător instituit în temeiul art. 150 alin. 6 Cod procedură fiscală în favoarea intimatei nu reprezintă o veritabilă garanție, în sensul dreptului comun. -a-vis de specificațiile exprese ale Codului civil, care arată în mod clar și lipsit de echivoc, care sunt garanțiile reale, sechestrul asigurător nu este menționat de legiuitor în rândul acestor garanții (respectiv, gaj, ipotecă si privilegii).
Fată de referirile intimatei la practica judiciară depusă la dosarul cauzei, solicită a se constata că, dincolo de faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept în dreptul nostru, legea insolventei nici măcar nu menționează că se completează cu dispozițiile Codului d e procedură fiscală, în concret, art. 150 alin. 6.
Fată de aceste considerente, creanța L are calitatea de creanță chirografară, sens în care se impune refacerea tabelului definitiv de creanțe.
În subsidiar, în măsura în care se va retine totuși că sechestrul asigurător instituit în temeiul Codului d e procedură fiscală constituie ipotecă legală, lichidatorul recurent consideră că se impune, funcție de data înscrierii dreptului de ipotecă a creditorului L în cartea funciară, să se retină că această creanță îi conferă acestui creditor un drept de ipotecă rangul de prioritate nr.2, îndreptățit să participe la distribuiri de sume doar și în măsura satisfacerii creditorului al cărui de prioritate este nr. 1, potrivit Codului civil, lege organică care se completează cu dispozițiile legii insolventei potrivit art. 149.
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 11254 al loc. Reșița Română nr.top 1127/a/1/2/2/1/2/a, nr.ca. 4498, asupra imobilului format din teren extravilan cu construcții în suprafață de 1254,30 evidențiat în aceasta, a fost înscris dreptul de ipotecă în favoarea lui -- în anul 2006. Cesiunea de creanță față de firma SC SRL, efectuată în martie 2008, i-a transmis cesionarului dreptul de creanță al cedentului în starea în care se găsea la data efectuării înscrierii dreptului de ipotecă al cedentului, respectiv însoțit de dreptul de ipotecă. De altfel, acest aspect rezultă și din cuprinsul contractului de cesiune încheiat între părți.
Creanța creditorului Laf ost înscrisă în aceeași carte funciară prin încheierea nr. 76 din ianuarie 2007.
Ori, cum ipoteca este un drept real imobiliar, este supusă cerințelor de publicitate (imobiliară, realizată prin înscrierea acesteia în cartea funciară).
Prin înscriere, devine opozabilă față de terți.
Potrivit art. 1779 Cod civil, data înscrierii ipotecii în cartea funciară conferă și rangul ipotecii. În situația în care asupra unui imobil s-au constituit mai multe ipoteci, prioritatea sau rangul fiecăreia este dat de ordinea în care s-a cerut înscrierea în cartea funciară, conform principiului "prior tempore potior jure".
Ori, se observă că, față de momentul la care s-a efectuat înscrierea ipotecii numitului -- în cartea funciară, respectiv în 2006, ipoteca instituită în favoarea acestuia a devenit opozabilă fată de terți, inclusiv fată de La data înscrierii ipotecii execuționale în cartea funciară, respectiv în anul 2007, L cunoștea că mai există un alt creditor care deține un drept de ipotecă asupra aceluiași imobil al aceluiași debitor, constituită în condiții legale.
Consecința constituirii asupra aceluiași imobil a două ipoteci constă în faptul că dreptul primului creditor, respectiv a numitului, deține rangul de prioritate nr. 1, iar dreptul celui de-al doilea creditor, respectiv L, deține rangul de prioritate nr. 2. Astfel, creditorul este îndreptățit ca din prețul imobilului ipotecat să fie plătit integral și cu prioritate. Din ceea ce rămâne (diferența de preț), urmează a fi plătit și cel de-al doilea creditor, deoarece rangul său de preferință este rangul 2.
Se arată că, în urma cesiunii de creanță, dreptul de ipotecă înscris în cartea funciară în favoarea lui a fost radiat și a fost înscris dreptul de ipotecă în favoarea lui SC SRL.
Pe de altă parte, art. 124 din Legea 85/2006, sumele de distribuit între creditori în același de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță. Ori, cum potrivit art. 149 din Legea 85/2006, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă si ale Codului civil, consideră lichidatorul în mod întemeiat că, creanța L ar fi o creanță garantată, însă rangul ei de prioritate este nr. 2.
Cum legea insolventei menționează în mod expres că se completează cu dispozițiile Codului civil, apreciază că, creanța L este o creanță garantată, însă rangul de prioritate nr. 2, venind la distribuire numai în măsura în care creditorul cu rangul de prioritate nr. 1 fost integral și cu prioritate plătit în cadrul acestei proceduri.
Compatibilitatea dispozițiilor Codului civil cu cele ale legii insolventei rezultă fără îndoială din art. 124 din Legea 85/2006, care prevăd că sumele de distribuit între creditori în același de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță, potrivit tabelului de creanțe.
Ori, chiar textul legal instituie regula potrivit căreia creanțele creditorilor vor fi satisfăcute proporțional cu suma alocată fiecărei creanțe în măsura în care creditorii dețin același de prioritate. Cum creanțele celor doi creditori au de prioritate diferit, este logic ca acestea să participe la distribuiri potrivit rangului lor de prioritate, dat în speță de data înscrierii în cartea funciară.
Compatibilitatea Codului civil cu dispozițiile prevăzute de art. 124 din Legea 85/2006 este lipsită de echivoc. Cum chiar art. 150 alin. 6 Cod proc. fiscală prevede că organul fiscal dobândește drepturile recunoscute creditorului ipotecar, urmează să se constate că drepturile creditorilor ipotecari sunt cârmuite de regulile privind publicitatea ipotecii.
Mai mult decât atât, chiar art. 72, alin. 2 din legea 85/2006, impune arătarea în cazul creanțelor garantate a rangului acesteia; "La creanțele garantate se vor arăta titlul din care izvorăște garanția, rangul acesteia."
În drept invocă dispozițiile art. 1779.civ. Legea 85/2006 (art. 25 lit.c) și g), art. 75, art. 124 etc.).
Creditoarea Lad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată că Tabelul definitiv al creanțelor este întocmit de către lichidatorul judiciar este un fapt de necontestat existând la dosar Tabelul definitiv al creanțelor din data de 21.02.2008 întocmit și semnat de lichidatorul judiciar. A veni acum și a arata ca Tabelul întocmit este eronat, creditoarea intimată consideră că este unic în practica dosarelor de insolvență. Precizează că nimeni nu poate să invoce în apărarea sa propria culpa iar lichidatorul asta face arătând că la întocmirea Tabelului de creanțe a existat o eroare esențială. Față de acest aspect intimata consideră contestația formulată ca inadmisibilă deși este adevărat că orice parte interesată contestă Tabelul de creanțe. Față de acest aspect se pune problema "parte interesată și dacă lichidatorul judiciar se încadrează în această categorie. Din punctul de vedere al L, așa cum bine a reținut prima instanță, modificarea ordinii de preferință a unei creanțe nu poate interesa lichidatorul judiciar atâta timp cât această contestație a fost formulată după propunerea unui Plan de distribuire.
Mai mult care este interesul lichidatorului care "își calcă propria mândrie" și acceptă să recunoască faptul că a greșit la întocmirea tabelului de creanțe? Invocarea art.25. alin. 1, lit.e) si g) nu au nici o relevanță în cauză. Susținerea lichidatorului că actualul creditor ar fi preluat creanța prin cesiune de creanță și nu mai poate uza de drepturile sale este o altă modalitate a lichidatorului de a arata că acționează pentru interesele altuia. Se arată că actuala creditoare a cesionat creanța cu toate drepturile și obligațiile ce ii reveneau vechiului lichidator și a cunoscut ce preia și în ce condiții. Mai mult unde sunt prevăzute atribuțiile lichidatorului judiciar de a analiza ce posibilități de acțiune au creditorii. De fapt lichidatorul judiciar apară în defavoarea L un creditor care nu a înțeles să uzeze de drepturile sale. Astfel deși Tabelul de creanțe a fost comunicat si publicat, acesta până în prezent nu a fost contestat de către ceilalți creditori. De asemenea deși împotriva Planului de distribuire a sumelor s-a făcut de către instituția creditoare o contestație, contestație ce a fost admisă de către judecătorul sindic, soluția a fost atacată nu de către creditoarea căreia i s-a diminuat suma de distribuit ci tot de lichidatorul judiciar numit în această cauză. Or din cele de mai sus consideră creditoarea intimată că în mod corect instanța de fond a arătat că de fapt lichidatorul nu își apără propriul interes ci acționează a proteja un interes al unui terț. În acest sens este și introducerea în preambulul recursului și a creditoarei deși aceasta nu a înțeles în nici un fel să conteste vreun act. Creditoarea intimată solicită ca instanța de recurs să retină faptul că nu susține că dacă creditoarea ar fi făcut vreun demers juridic acesta ar fi fost admisibil, ci doar faptul că lichidatorul judiciar în mod atât nelegal cât și cu încălcarea eticii profesionale dovedește a apăra interesele unui creditor în dauna altor creditori. Față de cele de mai sus consideră că lichidatorul judiciar nu are nici un interes în cauză motiv pentru care consideră că nu se încadrează în sintagma "parte interesată", astfel că, contestația formulată este inadmisibilă și solicită respingerea recursului formulat.
Se mai arată că, contestația formulată este tardivă fiind făcută la peste 1 an de la definitivarea Tabelului de creanțe, atâta timp cât de la definitivarea Tabelului de creanțe și până la formularea contestației nu a intervenit nici un fapt extraordinar și nu a intervenit vreun alt eveniment care să repună în discuție legalitatea Tabelului de creanțe și ordinea de preferință. Așa cum s-a arătat, lichidatorul judiciar a propus un plan de distribuire în care propunea ca 99 % din sumele recuperate să fie distribuite creditoarei SC SRL. Instituția creditoare a contestat această distribuire iar judecătorul sindic în mod legal a admis contestația formulată și a dispus refacerea distribuirii în sensul că L ca și creditor bugetar garantat să primească sume proporțional cu celălalt creditor garantat. Această soluție a fost atacată din nou numai de către lichidatorul judiciar care în fața Curții de APEL TIMIȘOARAa solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea prezentei contestații. Consideră intimata că după această soluție lichidatorul judiciar a considerat că se impune contestarea Tabelului de creanțe deoarece altfel nu avea motive de susținere a recursului la contestația la planul de distribuire.
Astfel rolul acestei contestații a fost de a obține o sentință sau un probatoriu favorabil pentru a fi folosit la soluționarea celuilalt recurs. În acest sens este și solicitarea subsidiară a lichidatorului judiciar din această contestație că dacă totuși se va respinge contestația formulată la Tabel, totuși instanța să rețină că dreptul de ipotecă al creditoarei intimate este de inferior. Dacă instanța de recurs ar reține o astfel de solicitare lichidatorul judiciar ar folosi aceasta în dosarul suspendat aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA. Deși sarcina de a verifica creanțele revine exclusiv lichidatorului judiciar acesta folosește instanțele de judecată pentru a-i produce probe pentru soluționarea favorabilă a celuilalt recurs. Față de cele de mai sus, creditoarea intimată consideră că atâta timp cât nu a apărut un fapt determinant pentru a formula o astfel de contestație, contestația formulată este tardivă, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Legat de fondul contestației, se arată că în mod corect creanța instituției creditoare a fost trecută ca și garantată deoarece pentru recuperarea obligațiilor bugetare restante Laa plicat un sechestru executoriu si nu asigurător cum în mod greșit arată lichidatorul. Potrivit dispozițiilor legale art.154, alin.6 pr.fiscală sechestrul instituit de organele fiscale are de ipotecă legală. Referitor la rangul de prioritate, Legea 85/2006 arată că, creanțele se înscriu în funcție de caracterul său și anume bugetară, chirografară, garantată, salarială etc. Legea nu prevede ca în cadrul aceleași categorii să se facă distincție între creditori. Oricum lichidatorul a făcut distincție între creditori în sensul că a exclus-o pe creditoare de la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunului garantată însă în mod legal judecătorul sindic a admis contestația L și a dispus refacerea planului. Față de aceste aspecte consideră că atâta timp cât există pe rol o cauză cu acest obiect nu se poate reveni cu aceeași solicitare în fața altei instanțe.
Astfel, în dosarul nr- aflat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA se judecă recursul formulat de lichidator la soluția dată de către judecătorul sindic la contestația L privind planul de distribuire sume. Acest dosar este suspendat până la judecarea prezentului dosar. Mai mult consideră intimata că există și putere de lucru judecat atâta timp cât judecătorul sindic a arătat că creanțele sunt egale ca de prioritate. Această soluție atâta timp cât nu este casată sau modificată de instanța de recurs produce efecte juridice, iar în cazul în care se va pronunța o soluție contrară creditoarea intimată este obligată a formula o revizuire, deoarece există hotărâri judecătorești potrivnice.
La dosar recurentul a depus și concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate n sensul refacerii tabelului definitiv de creanțe al debitoarei, reiterând în fapt și în drept susținerile din recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 ind.1 proc.civ. raportat la motivele de recurs invocate precum și la susținerile intimatei prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține că recursul formulat de lichidatorul judiciar este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Recursul formulat de lichidatorul judiciar - Management și întemeiat pe dispozițiile art. 75 din Legea insolvenței nr. 85/2006 privește contestarea în principal a caracterului de creanță garantată al creanței declarate de creditorul bugetar L precum și al rangului de prioritate al acestei creanțe.
Problema de drept care se pune în speță este aceea că în raport de faptul că termenul pentru depunerea unor contestații la tabelul creanțelor debitoarei s-a încheiat deoarece acest tabel a fost întocmit definitiv și afișat la 21.02.2008, lichidatorul judiciar mai poate ataca acest tabel.
Recurentul susține că i se aplică dispozițiile art. 75 alin.1 din Legea insolvenței 85/2006 potrivit căruia după expirarea termenului de depunere a contestațiilor și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Recurentul lichidator judiciar consideră că este atât parte interesată în accepțiunea art. 75 alin.1 cât și în situația descoperirii unei erori esențiale în ceea ce privește întocmirea tabelului definitiv al creanțelor. Aceste susțineri sunt nefondate deoarece în accepțiunea legii parte interesată nu poate fi decât societatea creditoare căreia i s-a înscris eronat creanța în tabel, motiv pentru care se constată că lichidatorul judiciar nu se poate încadra în situația de excepție prevăzută de această dispoziție legală și care este pusă la dispoziția celui sau celor care justifică un interes cu toate că nu au recurs la calea contestației prevăzută de art. 73 alin.2 din lege sau nu au cunoscut existența cauzelor care ar fi împiedicat înscrierea creanțelor în mod corect în tabel.
Așadar, poate avea interes în a formula o astfel de acțiune doar persoana fizică sau juridică ce a fost lezată în interesele sale și nu a cunoscut acest fapt în termenul prevăzut de lege pentru a putea formula contestație și nu lichidatorul judiciar al societății care trebuie să apere în egală măsură interesele tuturor creditorilor care și-au declarat creanțe în cadrul procedurii, neavând relevanță în acest context că în cadrul derulării procedurii tabelul definitiv al creanțelor a fost întocmit de un lichidator iar contestația dedusă judecății a fost formulată de lichidatorul recurent care a preluat administrarea procedurii ulterior.
Pentru aceste considerente urmează a se respinge în baza art. 312.proc.civ. recursul formulat de recurentul - Management în calitate de lichidator judiciar al SC Restaurant SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de lichidatorul judiciar - Management împotriva sentinței civile nr. 914/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./PM/16.12.2009
TEHNORED. /16.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
