Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1540/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1540/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 148/JS/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Com, prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate, se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurile de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 148/JS/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B cu sediul în B,--11, sector 1 și s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul T, cu sediul în T,-,.3, județ
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " COM" SRL Reșița, cu sediul în Reșița, Calea,.9,.1,.4, județul C-S și a dispus radierea sa din registrul comerțului de sub nr. J-.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, a descărcat pe lichidatorul judiciar T, de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 05.02.2009 lichidatorul T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului " COM" SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 depunând raportul final.
Prin sentința comercială nr. 703/JS/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată - împotriva debitorului " COM" SRL Reșița.
Judecătorul sindic a reținut că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr. 85/2006 și că la masa credală s-au înscris creditorii C-S și AVAS B,
Lichidatorul a depus raportul final în care a arătat că nu poate prezenta situațiile financiare finale, întrucât debitorul, prin reprezentanții legali, nu a predat documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar adunarea creditorilor a decis închiderea procedurii insolvenței debitorului în baza art. 131 din Legea insolvenței.
La raportul final a formulat obiecțiuni creditorul AVAS B, în sensul continuării procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de debitor.
Obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B sunt neîntemeiate deoarece raportul final este complet, lichidatorul Tam otivat că nu se impune antrenarea răspunderii patrimoniale solidare a membrilor organelor de conducere ai debitorului, deși creditorii au solicitat-o, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate, vinovăția.
Fapta de nepredare a documentelor contabile este ulterioară declanșării procedurii insolvenței, deci nu a cauzat în mod direct starea de insolvență a debitorului. Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă (greșeala de gestiune) a administratorului.
Judecătorul sindic apreciază că în mod corect lichidatorul, pentru motivele reținute în raportul final, nu a formulat cerere pentru antrenarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006. Nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege, în mod corect nu s-a promovat această acțiune de către lichidator.
Creditorul AVAS B nu a concretizat în ce trebuie să constea măsurile care să contribuie la recuperarea datoriilor, cu atât mai mult cu cât trebuie avut în vedere faptul că debitorul este dizolvat și nu mai desfășoară activitate.
Față de aceste considerente, a respins obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B la raportul final, iar în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a aprobat raportul final, a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând casarea sentinței comerciale atacate ca fiind nelegală și netemeinică, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorului social și obligarea la plata către C-S a sumei de 76 lei reprezentând creanțe bugetare.
Creditoarea consideră sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
C- are o creanță certă în sumă de 76 lei RON.
Având în vedere cele menționate mai sus, consideră că sunt incidente dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:
(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată:
(1)"Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru:
c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere".
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată: "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Administratorul social al societății nu a depus documentele contabile la lichidatorul judiciar.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."
Procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară a debitoarei cu aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că, în fapt, au fost respinse obiecțiunile AVAS formulate împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar și, pe cale de consecință, a dispus închiderea procedurii de lichidare a debitoarei.
În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a apreciat că această măsură se impune deoarece în patrimoniul debitoarei nu s-au identificat bunuri valorificabile
Creditoarea AVAS consideră că hotărârea pronunțată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale, pentru următoarele motive:
Pornind de la însăși izvorul creanței AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C-S, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Astfel, lichidatorul judiciar avea datoria de a caută modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la aspectul mai sus prezentat.
Din acest motiv, era necesar să se cerceteze întregul context, pentru a se stabili întregul complex de manopere folosite de fostul administrator și, in final, acesta să fie obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei din averea personala.
Statul R, reprezentat în cauza de față prin, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Faptul că încă nu s-a intrat în posesia documentelor contabile nu impietează cu nimic considerentelor expuse anterior, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Este adevărat că, în speță, încă nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute, însă în acest moment, având în vedere că fostul administrator se dorește a nu fi găsit, se poate presupune că, în cazul debitoarei, actele contabile pot să nu fi fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale, iar acest aspect este întărit cu atât mai mult cu cât se analizează mai în profunzime considerentele legate de creanța AVAS.
De aceea, consideră că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 73 alin 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru:. c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2, "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. care au obligația gestionării patrimoniului".
Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia creditoarei este că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrata cu rea - credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecință, solicită instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC SRL le are de achitat creditorilor.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304, pct. 5 si pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138 art. 140, precum și art. 142 alin. 1, din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S este nefondat, urmând a fi respins.
Instanța constată că în speță, creditoarea nu a înțeles să valorifice propria pretenție la angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului și să formuleze ea însăși o cerere de autorizare judecătorului sindic pentru a introduce o astfel de cerere în condițiile art. 138, alin. 3 din Legea insolvenței. În absența unei astfel de cereri, creditoarea nu poate, prinomisio medio, să solicite direct în calea de atac a recursului, modificarea sentinței Tribunalului și pronunțarea Curții asupra acțiunii în răspundere patrimonială, în sensul antrenării răspunderii administratorului social.
Prin urmare, recurenta, cât timp judecătorul sindic a constatat că nu se întrunește comitetul creditorilor, i-a dat posibilitate să formuleze în nume propriu o astfel de cerere, însă creditoarea nu a înțeles să beneficieze de această cale judiciară, nu poate cu prilejul căii de atac să invoce propria culpă, ori să solicite cu prilejul recursului, antrenarea răspunderii materiale.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat, în raportul final, că nu se impune antrenarea răspunderii fostelor organe de conducere ale societății falite, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv nu sunt conturate elementele răspunderii patrimoniale: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Deși raportul final a fost depus la dosar la data de 05.02.2009 și i s-a comunicat creditoarei C-S la data de 16.01.2009, aceasta nu a solicitat autorizarea judecătorului sindic pentru introducerea acțiunii în răspundere patrimonială, astfel că nu poate pretinde că procedura a fost închisă prematur.
În măsura în care considera că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii fostului administrator social sau că răspunderea amenință să se prescrie, putea formula la prima instanță cererea de autorizare, însă atâta timp cât nu a formulat această cerere, deși avea ocazia, nu mai poate critica sentința din această perspectivă.
Motivele subsidiare ce vizează atragerea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale falitei sunt străine de natura cauzei, întrucât prin sentința atacată nu s-a soluționat o asemenea cerere, ci doar s-a închis procedura insolvenței, în baza art. 131 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, ori în recurs nu se mai pot formula cereri noi.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că și acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere.
Conform art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar poate formula cererea de antrenare a răspunderii numai în condițiile în care, prin raportul asupra cauzelor insolvenței, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență.
Întrucât, în speță, raportul respectiv nu a putut fi întocmit, datorită nedepunerii actelor contabile de către fostul administrator social, lichidatorul judiciar nu a putut uza de prerogativa acordată de lege de a formula cererea de antrenare a răspunderii.
Ca urmare, devin aplicabile dispozițiile alin. 3 al art. 138 din lege, conform cărora, în ipoteza de mai sus, creditorul unic (cazul în speță) poate solicita judecătorului sindic autorizarea în vederea promovării acțiunii în răspundere.
Curtea constată că, la data de 19.01.2009, creditoarei AVAS i s-a comunicat raportul de închidere, prin care lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, în baza art. 131 din Legea 85/2006, iar procedura insolvenței s-a închis la data de 19.03.2009.
În aceste condiții, în care, deși a avut suficient timp la dispoziție, creditoarea AVAS nu a efectuat nici un demers în vederea obținerii autorizării în vederea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii fostelor organe de conducere, Curtea consideră că această creditoare nu mai poate aduce critici vizând neantrenarea răspunderii.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc și că are datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pentru că acesta este tocmai scopul procedurii insolvenței, însă recuperarea se face fie din lichidarea averii debitoarei, fie din sumele obținute în urma antrenării răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, însă în condițiile în care nu se prefigurează posibilitatea recuperării unor sume de bani, continuarea procedurii insolvenței nu mai este justificată și nu face decât să consume inutil resurse.
Așa fiind, constatând că nu există temeiuri de casare sau modificare a hotărârii atacate, în baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr.148/JS/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /21.12.2009
Tehnored /21.12.2009/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul C-
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
