Spete procedura insolventei. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1543/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.953/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată MEDIA, prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate, se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 953/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului MEDIA, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și notificarea hotărârii persoanelor interesate.
Judecătorul sindic a reținut că procedura a fost deschisă prin sentința 1116/29.05.2008 și pe parcursul ei s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, ce au fost publicate într-un ziar național, fiind îndeplinite condițiile închiderii procedurii înscrise în art.131 din lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, urmând a se dispune continuarea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În motivare, creditoarea recurentă arată că dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final și că, după întocmirea raportului final în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice împreună cu bilanțul general, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
Învederează că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, recurenta învederează faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73, alin.1 lit. c și alin. 2, ale art. 134 alin.1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată.
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990, "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2, "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere că, potrivit art. 72 din Legea 31/1990, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu multă rigurozitate.
Potrivit art. 374.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Se arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006m este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Astfel, AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea".
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În drept, recurenta invocă art. 129 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 5 și 9.proc.civ.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
În raportul de închidere a procedurii insolvenței asupra debitoarei MEDIA (filele 60-62), lichidatorul judiciar a constatat că aceasta are în patrimoniu un autoturism marca AUDI 80, pentru a cărui identificare lichidatorul judiciar nu a întreprins nicio acțiune.
Potrivit art. 5, alin. 2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni.
Este adevărat că practicianul în insolvență a întreprins măsuri pentru a intra în contact cu foștii administratori sociali, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat, însă foștii administratori trebuie să justifice toate elementele de activ care figurează în patrimoniul societății pe care au administrat-o, fiind răspunzători pentru lipsa bunurilor din gestiunea lor și fiind obligați să readucă fie bunul în gestiune, fie contravaloarea lui.
De altfel, conform art. 272, alin. 1, pct. 2 din Legea 31/1990, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.
Conform art. 73, alin. 1, lit. e din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Așadar, lichidatorul judiciar trebuie să elucideze situația autoturismului respectiv și să ia măsurile ce se impun, fie că sunt acțiuni civile pentru recuperarea bunului sau contravalorii lui, fie că sunt plângeri penale, dacă se conturează elementele unor infracțiuni prevăzute de legea societăților comerciale.
În aceste condiții, în care se întrezărește posibilitatea ca, din sumele de bani recuperate de la debitoare, să fie acoperită, cel puțin parțial, masa credală, folosirea fondului de lichidare prevăzut de art. 4, alin 4 din Legea 85/2006 are o bună justificare.
În consecință, Curtea, față de cele anterior reținute, consideră că nu pot fi aplicate, în acest stadiu, prevederile art. 131 din Legea 85/2006, pentru că, nefiind elucidată situația patrimoniului debitoarei, s-ar putea gira astfel fraude sau o neglijență gravă, incompatibilă cu obligațiile legale ale administratorilor societăților comerciale.
În consecință, admițându-se recursul, se va casa sentința recurată și cauza va fi trimisă pentru continuarea procedurii, în vederea elucidării elementelor patrimoniului debitoarei.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează greșita aplicare a art. 129 din Legea 85/2006, Curtea consideră că acesta este nefondat, întrucât textul de lege de mai sus vizează o altă ipoteză: raportul final însoțit de situațiile financiare finale. Numai în această ipoteză trebuie convocată adunarea creditorilor și numai acest raport trebuie comunicat creditorilor, iar nu și cel prevăzut de art. 131 din Legea 85/2006.
În cazul în care se depune un raport prin care se face propunerea de închidere a procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, obligația practicianului în insolvență nu este de a-l comunica creditorilor, ci doar de a asigura creditorilor posibilitatea de a-i cunoaște existența și conținutul.
În baza art. 7 din Legea 26/1990, un exemplar al prezentei decizii va fi comunicat la ORC T, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr. 953/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii insolvenței.
Dispune comunicarea unui exemplar al deciziei la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red. /11.12.2009
Tehnored. /11.12.2009/3 ex./1 com.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
