Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1543
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M - și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4912 /17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - - INVESTIȚII SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M - reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire la dosar și intimatul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Din oficiu, Curtea îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea de la termenul anterior vizând prorogarea discutării cererii de repunere pe rol a recursului formulat de M
În acest context reține că cererea care a fost înregistrată la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 01.06.2009 nu se constituie într-o nouă cerere de repunere pe rol, ci doar într-o precizare a celei anterioare care fusese deja respinsă.
O asemenea concluzie este întărită atât de mențiunea din cuprinsul cererii înregistrată la 01.06.2009 care face trimitere la termenul din 28.05.2009, cât și de împrejurarea expedierii sale prin poștă la data de 25.05.2009, anterior termenului stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol.
Constată, de asemenea, că o nouă cerere de repunere pe rol nu s-a formulat după respingerea celei dintâi prin încheierea de la 28.05.2009.
În considerarea acestor argumente în temeiul art. 248 alin. 1 și 3, 252 alin. 2 raportat la art. 316, cu trimitere la art. 298.pr.civ. Curtea invocă, din oficiu, excepția perimării recursului declarat de M A, ca de altfel și a recursului declarat de și acordă cuvântul pe aceste excepții.
Reprezentantul M solicită respingerea excepțiilor perimării recursurilor declarate de M A și
Apărătorul intimatului pune concluzii de admitere a celor două excepții.
În continuare, Curtea acordă cuvântul pe recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3
Reprezentantul M solicită admiterea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4912/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-au respins, ca nefondate, cererile creditorilor Societatea de Financiare M, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 în contradictoriu cu pârâții și. Prin aceeași sentință se dispune închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - - SRL, radierea societății debitoare din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut că, prin sentința comercială nr.2332/21.11.2005 pronunțată de Tribunalul București, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei - - SRL, iar prin încheierea de ședință de la 29.05.2006 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei. Administrația Finanțelor Publice 3 solicitat la data de 19.05.2005 atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului și obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei, în temeiul dispozițiilor art.138 lit. d) și f) din legea nr.85/2006, considerând că acesta a exercitat un management defectuos, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a dispus continuarea activității debitoarei, utilizând mijloace ruinătoare în scopul întârzierii încetării de plăți. La data de 6.07.2006 creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de pârâtul pentru motivul că acesta nu a depus raportările contabile și bilanțurile fiscale începând cu anul 2001. Ulterior, creditoarea M - a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru motivul că acesta se face vinovat de utilizarea creditelor obținute în alte scopuri decât destinația inițială, sumele de bani fiind folosite exclusiv de către pârât în interes personal. Creditoarea a precizat la data de 8.06.2006 că înțelege să se judece și cu pârâtul.
Tribunalul a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art.138 lit. a din legea nr.85/2006, deoarece nu s-a dovedit existența faptei ilicite incriminate. Nici dispozițiile art.138 lit. b) nu au putut fi reținute, întrucât prin efectuarea unor acte în interes personal sub acoperirea persoanei juridice se înțelege efectuarea acelor fapte ilicite prin care patrimoniul societății este folosit în scopul obținerii de beneficii în interes propriu și nu în interesul societății, aspecte nedovedite în cauză. În ceea ce privește fapta de continuare a activității comerciale care ducea societatea în mod vădit în incapacitate de plată, se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt efectuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere cu scopul de a obține câștiguri personale. Instanța de fond a constatat că nu poate fi reținută incidența prevederilor art.138 lit. c), deoarece textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al insolvabilității debitoarei și că prima condiție, a interesului personal în sensul menționat, nu a fost nicicum probată de către creditoarea M -.
De asemenea, în ceea ce privește dispozițiile art.138 lit. e) din lege, instanța a apreciat că nu s-a dovedit fapta imputată de creditoarea M, și anume că pârâții au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori au mărit în mod fictiv pasivul societății debitoare. Mai mult, nu a rezultat din nici un înscris că pârâții au folosit mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri în sensul art.138 lit. f).
În ceea ce privește susținerea creditoarelor referitoare la nedepunerea declarațiilor și bilanțurilor contabile, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile legale în materie, în cazul în care plătitorul nu îndeplinește această obligație, organele fiscale vor stabili din oficiu obligația de plată, fapt ce nu s-a întâmplat. Se consideră că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor fiscale nu poate fi apreciată ca o cauză a ajungerii debitoarei în incapacitate de plată și oricum, creditoarele nu au dovedit legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor situații contabile și starea de insolvență a debitoarei. Pentru aceste argumente, cererile creditoarelor au fost respinse, ca nefondate.
În continuare, Tribunalul a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii în temeiul art.132 alin.2 din legea nr.85/2006, reținându-se din rapoartele lichidatorului că debitoarea nu mai are în patrimoniu bunuri a căror valorificare ar putea duce la acoperirea creanțelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și M -.
Recurenta AVAS a solicitat în temeiul dispozițiilor art.304 pct. 9 și 3041proc.civ. modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei - SRL și continuarea procedurii insolvenței până la soluționarea irevocabilă a acestei cereri.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta AVAS susține că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, pentru fapta proprie, în cea ce îl privește pe administratorul debitoarei, respectiv, prejudiciul creditorilor constând în creanțele neacoperite, fapta ilicită a pârâtului de a nu fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea, culpa acestuia, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creditorilor. Referitor la măsura închiderii procedurii, recurenta AVAS învederează că hotărârea instanței a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.140-142 din legea nr.85/2006, deoarece este obligatoriu și inevitabil ca stabilirea răspunderii în temeiul art.138 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii. Prevederile art.142 alin.2 din legea nr.85/2006 contrazic norma din art.136 care prevede ca efect al închiderii procedurii, descărcarea de răspundere a lichidatorul, precum și dispozițiile art.138 alin.1 care se referă la sumele care intră în averea debitorului și la distribuția conform legii, norme a căror aplicare presupune o procedură deschisă.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Bas olicitat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 proc.civ. și 138 alin.1 lit. d) și e) din legea nr.85/2006, să se dispună admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii și atragerea răspunderii personale a pârâtului, întrucât prin felul în care a acesta a acționat, a determinat starea de insolvabilitate a acesteia și, cu rea credință, a încercat să se sustragă de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În dezvoltarea motivului de recurs se învederează că documentele aflate la dosarul cauzei, ignorate însă de instanța de fond, arată că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență încă din anul 2000, constatându-se totodată, dezinteresul manifestat de către membrii organelor de conducere ale societății, precum și neîndeplinirea de către administratorul debitoarei a obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea. Se mai arată că raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atât timp cât se constată o legătură cauzală între una din faptele prevăzute de art.138 și insuficiența activului.
Recurenta M - a solicitat ca în urma admiterii recursului propriu, să se dispună modificarea hotărârii atacate și pe fond, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale a intimaților pârâți și, cu consecința obligării acestora la plata pasivului rămas neacoperit în procedura de faliment a debitoarei - SRL și anume, la plata sumei de 3.250.765 lei.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. recurenta a învederat că la dosar există dovezi ale săvârșirii unor fapte din categoria celor enumerate în art.138 lit. a-f din legea nr.85/2006, mai exact că din înscrisurile aflate la dosar reiese că pârâtul a fost cel care s-a ocupat de administrarea și funcționarea societății, că acesta s-a preocupat de folosirea creditului în alt scop decât acela pentru care a fost obținut și fără a face vreun demers pentru rambursarea creditului. Astfel, recurenta M - arată că după obținerea creditului în sumă de 1.050.000 usd în scopul exclusiv al achiziționării unor utilaje și echipamente din import destinate fabricii de ciocolată, pârâtul a întocmit și semnat un contract de leasing și nu de vânzare-cumpărare cu o firmă din. Contractul al cărui preț a fost de 810.000 usd nu este semnat de locator și nici dovezi privind derularea acestei convenții nu există. Pentru utilizarea acestei sume, ca și pentru suma de 140.000 usd nu există dovezi legale, cum ar fi, ordine de plată sau dispoziții de plată valutare care să probeze împrejurarea că banii au intrat în contul firmelor furnizoare și că societatea debitoare a devenit proprietara utilajelor achiziționate. Lipsa unor documente contabile justificative din perioada mandatului pârâtului referitor la modul în care acești bani împrumutați au fost folosiți, nu constituie o împrejurare de natură a înlătura culpa administratorului, a cărui principală obligație era de a ține și păstra corect evidențele contabile ale societății. Incidența în cauză a dispozițiilor art.138 lit. d) este pe deplin dovedită în opinia recurentei - M - care consideră că în condițiile în care lipsesc documente de evidență analitică, administratorii societății au dat dovadă de rea-credință în exercitarea atribuțiilor, au desfășurat o activitate nocivă pentru societate și că prin urmare, este incorectă concluzia instanței privind nedovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptele pârâților și starea de insolvență a debitoarei. Lipsa documentelor primare de evidență contabilă și încălcarea prevederilor legale cu privire la ținerea contabilității reprezintă o greșeală de gestiune care nu poate fi ignorată, pentru că în speță este vorba de o gestiune frauduloasă a mijloacelor bănești.
Întrucât intimatul are domiciliul în, Curtea a pus în vedere recurentelor prin încheierea de ședință din data de 12.02.2009, să traducă formularele de citații și motivele de recurs în limba țării de destinație, spre a fi comunicate intimatului, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.1551proc.civ.
La termenul intermediar fixat în acest scop - 9.04.2009 - Curtea a constatat că recurentele nu și-au îndeplinit obligația de a traduce formularele de citații și motivele de recurs în limba arabă, astfel că în temeiul art.1551proc.civ. a suspendat judecata recursurilor pentru acest motiv.
La data de 5.05.2009 recurenta M - a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, iar la 8.05.2009, recurenta Sector 3 solicitat de asemenea, repunerea pe rol a cauzei.
La termenul fixat pentru soluționarea cererilor de repunere pe rol a cauzei - 28.05.2009 - instanța a admis cererea recurentei Administrația Finanțelor Publice sector 3 și a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurenta M -, reținând că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de traducere în limba arabă a motivelor de recurs. Totodată, s-a dispus menținerea măsurii suspendării recursului declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
La termenul de judecată din 12.11.2009 Curtea a reținut că cererea înregistrată la data de 1.06.2009 de către recurenta M nu se constituie într-o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, ci doar într-o precizare a celei anterioare, care fusese deja respinsă. Mențiunea din cuprinsul cererii din 1.06.2009 care face trimitere la termenul din 28.05.2009, cât și împrejurarea expedierii prin poștă la data de 25.05.2009, anterior termenului stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol conduc la aceeași concluzie mai sus arătată. În acest context, Curtea a constatat că o nouă cerere de repunere pe rol nu s-a formulat după respingerea celei dintâi prin încheierea de la 28.05.2009, astfel că, din oficiu, a fost pusă în discuția părților excepția perimării recursului declarat de M, precum și a recursului declarat de AVAS.
A fost reținută spre soluționare această excepție, precum și recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 3.
Mai întâi, în ceea ce privește excepția perimării celor două recursuri declarate de M și Autoritatea pentru Valorificarea Statului, Curtea reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 și 3 proc.civ. "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. În materie comercială termenul de perimare este de șase luni".
Recursul declarat de recurenta AVAS a fost suspendat în temeiul art.1551proc.civ. prin încheierea de ședință din 9.04.2009, dată de la care au trecut mai mult de șase luni de zile, fără ca recurenta să ceară repunerea pe rol a cauzei sau să facă dovada îndeplinirii obligației ce a constituit motivul suspendării cauzei. Prin urmare, excepția perimării este întemeiată și va fi admisă în conformitate cu art.252 pro.civ. în ceea ce o privește pe recurenta AVAS.
De asemenea, și în privința recursului declarat de recurenta M, excepția perimării este întemeiată și va fi admisă.
Așa cum am arătat anterior, prin aceeași încheiere din 9.04.2009 s-a suspendat și judecata recursului formulat de if M, dat fiind că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a traduce în limba arabă motivele de recurs pentru a fi comunicate intimatului-pârât cu domiciliul în. Prin încheierea din 28.05.2009 s-a respins cererea recurentei M de repunere pe rol, constatându-se că aceasta nu a îndeplinit obligația dispusă de instanță. Așadar, de la 9.04.2009 și până la acest moment, 12.11.2009, recursul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de șase luni de zile, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.252 și 248 proc.civ. pentru constatarea perimării recursului. În afară de cererea de repunere pe rol respinsă de instanță ca nefondată prin încheierea din 28.05.2009, recurenta nu a mai formulat o altă cerere cu aceeași solicitare de reluare a cursului judecății, ceea ce demonstrează că recursul a rămas în nelucrare din vina părții. În fine, apărările invocate de recurentă în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar, în sensul că la data de 24.03.2009 a depus la dosar o cerere prin care solicita scoaterea din cauză a pârâtului, cerere pe care instanța nu s-ar fi pronunțat, nu pot fi primite, având în vedere că, pe de o parte, pentru ca instanța să se pronunțe în mod legal pe cererea recurentei de renunțare la judecata în contradictoriu cu intimatul, procedura de citare cu acesta trebuia îndeplinită în mod legal (prin citarea la domiciliul său din ) și, pe de altă parte, recurenta omite că prin adresa înregistrată la dosar la data de 1.06.2009 (102, B), aceasta precizează că își retrage cererea de renunțare la judecata cu intimatul-pârât și că înțelege să se judece în continuare în contradictoriu cu.
De asemenea, trebuie precizat că cererea recurentei M înregistrată la data de 01.06.2009 nu reprezintă o nouă cerere de repunere pe rol, ci este doar o precizare a celei anterioare care fusese deja respinsă. Un argument în plus în favoarea acestei concluzii este mențiunea din cuprinsul cererii care face trimitere la termenul din 28.05.2009, precum și împrejurarea expedierii sale prin poștă la data de 25.05.2009, anterior termenului stabilit pentru discutarea cererii de repunere pe rol.
În consecință, Curtea va constata perimate recursurile declarate de către recurentele AVAS și M -.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 3, Curtea a reținut următoarele:
Criticile recurentei se referă la hotărârea pronunțată asupra cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale față de pârâtul, soluția de respingere fiind considerată de către recurentă, ca nelegală și netemeinică. Recurenta și-a motivat cererea și recursul pe dispozițiile art.138 alin.1 lit. d) și e) din legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor invocate, "JUDECĂTOR 3: Aurică l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit fictiv pasivul acesteia".
În mod corect prima instanță a constatat că aceasta este o răspundere delictuală specială și că pentru a fi angajată, trebuie să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate. Răspunderea persoanelor prevăzute de art.138 din lege poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență a debitorului, respectiv, legiuitorul nu instituie o prezumție de culpă a administratorilor societății debitoare, așa cum eronat se susține de către recurentă.
În acord cu instanța de fond, Curtea constată că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor fiscale - fapta imputată intimatului-pârât nu poate fi reținută ca o cauză a ajungerii debitorului în stare de insolvență. Totodată, recurenta nu a adus nici o probă în susținerea afirmațiilor sale potrivit cărora, managementul defectuos exercitat de intimatul-pârât în calitate de administrator al debitoarei a condus societatea în incapacitate de plată, ceea ce s-a reținut și de către instanța de fond.
De asemenea, în ceea ce privește fapta prevăzută de lit. e) a art.138 din legea nr.85/2006 recurenta nici măcar nu a făcut referire la vreo probă sau indiciu de probă din care să rezulte modul concret în care intimatul-pârât a deturnat sau a ascuns parte din activul debitoarei, ori a mărit fictiv pasivul societății.
În concluzie, Curtea constată că motivul de recurs invocat, respectiv aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 proc.civ.)este neîntemeiat și în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 proc.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării recursurilor declarate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și M - și în consecință:
Constată perimate recursurile declarate de către recurentele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, și SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M - cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței comerciale nr.4912 /17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în,-, citat și prin afișare la ușa instanței, cu domiciliul în B,-, sector 1, și - - INVESTIȚII SRL cu sediul în B,-, -7,.3,.66, sector 3, prin lichidator judiciar cu sediul în B,--5,.A,.14, sector 2.
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 cu sediul în B, Calea, nr.156, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.4912 /17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și - - INVESTIȚII SRL prin lichidator judiciar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 14.12.2009
Nr.ex.: 9
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
