Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1544R
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1752 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - GENERALE SA, SECTOR 5, SC DISTRIGAZ SUD SA și SC SA prin lichidator CONSUL-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, intimata, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, intimata BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - GENERALE SA, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata SECTOR 5, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind recurentele și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata Sector 5 depus la dosar, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea celor două recursuri, ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Învederează instanței faptul că susținerile recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 nu sunt reale, la filele 120, 121 și 122 din dosarul de fond aflându-se indicatorii financiari pe anul 2000 publicați pe site-ul Ministerului Finanțelor, ceea ce arată faptul că a fost depus bilanțul contabil pe anul 2000. Susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii intimatei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - GENERALE SA solicită admiterea ambelor recursuri astfel cum au fost formulate și pe fond admiterea cererii întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtei la plata pasivului față de creditorii din acest dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Aceleași conccluzii de admitere a recursurilor pune și reprezentantul intimatei Sector 5.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 27.02.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, înregistrată în dosarul nr-, privind procedura insolvenței deschisă împotriva debitorului SC SRL, în cererea autorizării judecătorului sindic potrivit încheierii dată la 27.02.2008, Comitetul creditorilor, desemnat în cauză potrivit încheierii dată la 31.10.2007 prin Administrația Finanțelor Publice Sector 5 în calitate de președinte a solicitat să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei, administratorul societății debitoare, pentru pasivul acesteia din urmă, în temeiul art.138 alin.1 lit.c,d,f din Legea 85/2006.
Prin sentința comercială nr.1752 pronunțată la data de 25.03.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin Judecătorul sindic, a respins cererea formulată de Comitetul creditorilor ca neîntemeiată iar în baza art.132 alin.2 din Legea 85/2006 a închis procedura falimentului debitorului SC SRL, dispunând, totodată și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente acesteia.
Pentru a pronunța aceasta sentință comercială tribunalul a reținut că cererea de atragere a răspunderii pentru pasivul debitorului nu este dovedită în condițiile art.1169 Cod civil, în sensul că nu s-a dovedit de când a curs termenul de 30 de zile de la intervenirea stării de insolvență a societății debitoare fără ca aceasta din urmă să solicite deschiderea procedurii, activitatea continuându-se în interes personal. Nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre nedepunerea declarațiilor fiscale și starea de insolvență a debitoarei și nici că pârâta ar fi folosit mijloace ruinătoare pentru a procura debitoarei fonduri.
În ceea ce privește închiderea procedurii tribunalul a reținut că toate bunurile debitorului au fost valorificate în procedura falimentului, sumele rezultate fiind distribuite creditorilor.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat recurs creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în calitate de președinte al Comitetului creditorilor și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Prin recursul declarat de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în termen legal, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu prevederile art.304 pct.9 pr.civilă, că debitorul nu a depus la instituția recurentă toate situațiile financiare, respectiv, până la 30.06.2000, contrar prevederilor art.1, 5 și 10 alin.1 din Legea 82/1991. Prin activitatea derulată în calitate de administrator pârâta a încălcat și prevederile art.73 alin.1 lit.c și e din Legea 31/1990, manifestând dezinteres în îndeplinirea obligațiilor legale, în asigurarea funcționării în condiții de legalitate a societății debitoare, nefiind plătite sumele datorate la bugetul de stat.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta pârâtului constând în nerespectarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății debitoare. Omisiunea ținerii contabilității este evidentă ca urmare a nedepunerii actelor contabile prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, care echivalează cu o determinare a dispariției lor și concluzia în sensul că s-a intenționat ascunderea modului în care au fost folosite bunurile societății și imposibilitatea verificării operațiunilor contabile sau a cazurilor care au condus la încetarea de plăți.
Administratorul pârât a omis îndeplinirea obligației legale de a formula cerere de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la constatarea stării de insolvență, continuând activitatea în interes personal deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. Prin neplata la termen a creanțelor debitoarea a utilizat mijloace ruinătoare în scopul întârzierii încetării de plăți.
Prin recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în termen legal, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul continuării procedurii insolvenței împotriva debitorului până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului pârât.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu prevederile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. că tribunalul a dispus în mod greșit închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare, contrar prevederilor art.141, 142 din Legea 85/2006, în raport cu care este obligatoriu, în primul rând, ca stabilirea în mod irevocabil a răspunderii pentru pasivul debitorului să fie efectuată înaintea închiderii procedurii, ca și executarea silită a pârâților în cazul atragerii răspunderii; de asemenea, aplicarea dispozițiilor art.142 din lege presupune o procedură deschisă. Or, în cauză, cererea de angajare a răspunderii pentru pasivul debitorului nu a fost încă soluționată printr-o sentință irevocabilă, pe rol fiind recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în calitate de președinte al Comitetului creditorilor. În cazul reformării sentinței primei instanțe, pe calea recursului, în sensul atragerii răspunderii, sentința respectivă nu ar mai putea fi pusă în executare conform prevederilor art.142 din Legea insolvenței, pentru ca în acest scop mai înainte de închiderea procedurii judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc căruia lichidatorul să îi pună la dispoziție tabelul creditorilor în funcție de care să se realizeze distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a pârâtului. În plus, prin închiderea procedurii lichidatorul este degrevat de sarcini, potrivit art.136 astfel că nu mai subzistă obligația de a contacta un executor judecătoresc.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere că prin sentința recurată s-a reținut în mod corect că cererea de atragere a răspunderii sale pentru pasivul debitorului nu îndeplinește cerințele legale în vederea admiterii.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea reține, mai întâi cu privire la recursul formulat de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a putea fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtului pentru pasivul debitorului împotriva căruia s-a deschis procedura insolvenței trebuie îndeplinite condițiile rezultând din prevederile art.138 alin.1 din Legea insolvenței, în sensul săvârșirii unei fapte ilicite, a existenței prejudiciului specific, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției. Condițiile menționate trebuie îndeplinite cumulativ și sub cerința probării conform art.1169 Cod civil, dispozițiile art.138 din legea insolvenței neinstituind nici o prezumție legală.
Faptele avute în vedere de legiuitor pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului sunt expres și limitativ enumerate în art.138 alin.1 lit.a - g prin Legea 85/2006. Fapta constând în omisiunea depunerii la organele fiscale a situațiilor financiare în mod integral nu se regăsește ca atare între faptele enumerate de legiuitor în scopul atragerii răspunderii, ci dă posibilitatea organelor fiscale să efectueze un control financiar. De altfel, nici nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea 85/2006 nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta la care se referă art.138 alin.1 lit.d din Legea insolvenței - neținerea contabilității în conformitate cu legea și determinarea dispoziției documentelor contabile.
În lipsa unor probe concludente în acest sens, probe pe care reclamantul nu a fost în măsură se le administreze în cauză și în condițiile în care nu s-a probat fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, concluziile recurentei asupra pretinselor scopuri urmărit astfel de pârât sunt nejustificate. Nu se regăsesc între faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g nici pretinsul dezinteres manifestat de pârât în sensul legalei funcționări a societății debitoare și nici omisiunea formulării cererii de deschidere a procedurii potrivit art.27 din legea insolvenței, cu atât mai mult cu cât, în mod evident această din urmă omisiune este ulterioară apariției stării de insolvență, neputându-se reține, prin urmare, raportul de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Susținerea recurentei în sensul că prin neplata creanțelor bugetare debitorul a utilizat mijloace ruinătoare pentru a-și procura fondurile necesare întârzierii încetării de plăți este eronată din moment ce neplata creanțelor bugetare aduce debitorul din momentul scadenței în situația de încetare de plăți.
În general, susținerile reclamantului-recurent referitor la admisibilitatea cererii de atragere a răspunderii au un caracter general și nu beneficiază de probe concludente, context în care, nu se poate reține îndeplinirea cerințelor legale pentru atragerea răspunderii pârâtului, sentința pronunțată în acest sens de către prima instanță fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește recursul declarat de creditorul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, Curtea reține că și acesta este nefondat, deoarece dispozițiile legii insolvenței nu exclud ci dimpotrivă, implică posibilitatea continuării judecății și pronunțarea printr-o hotărâre asupra atragerii răspunderii pentru pasivul debitorului și după închiderea procedurii falimentului. Aceasta, bineînțeles, dacă cererea de atragere a răspunderii a fost formulată anterior închiderii procedurii falimentului. În acest sens trebuie avut în vedere că dispozițiile art.140, respectiv art.142 reglementează ipoteze distincte și în consecință, se impune și o aplicare distinctă a lor. Astfel, dispozițiile art.140 sunt aplicabile pentru ipotezele în care procedura reorganizării judiciare sau procedura falimentului sunt încă pe rolul instanței, ceea ce implică utilizarea sumelor obținute din executarea silită în baza art.138 potrivit regulilor acestor proceduri referitoare la plata creanțelor creditorilor.
În cazul dispozițiilor art.142 din legea insolvenței legiuitorul a avut în vedere în mod expres nu ipoteza unei proceduri deschise ci aceea în care ulterior închiderii procedurii falimentului distribuirea trebuie realizată către creditori direct de către executorul judecătoresc, nemaiexistând în derulare un alt cadru procedural în scopul prevăzut de art.2 din Legea 85/2006.
Eventuala reformulare în recurs a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii este pe deplin susceptibilă de executare silită, dar potrivit dreptului comun privind acest domeniu. Astfel, niciuna dintre prevederile legii insolvenței nu prevede în mod derogatoriu de la dreptul comun, că nu creditorii, titlului creanțelor a căror acoperire se urmărește prin procedura prevăzută de legea insolvenței, ci judecătorul sindic ar fi ținut să formuleze cererea de executare silită executorului judecătoresc competent. Prevederile art.136 se referă, în contextul corelării lor cu dispozițiile art.131 și următoarele din Legea 85/2006 la degrevarea lichidatorului, în urma închiderii procedurii falimentului, de atribuțiile pe care le exercită în contextul derulării procedurii respective. Potrivit dispozițiilor exprese ale art.142, după închiderea procedurii falimentului subzistă o singură atribuție a lichidatorului, aceea de înaintare la executorul judecătoresc a tabelului creditorilor.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor cu sediul în B, Calea 13, nr.226, -4, sector 5 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1752 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații domiciliată în B, str.- -, nr.44, sector 1, BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE - GENERALE SA cu sediul în B, Calea, nr.32-34, sector 1, SECTOR 5 cu sediul în B, str.-, nr.23, sector 5, SC DISTRIGAZ SUD SA cu sediul în B,--6, sector 4 și SC SA cu sediul în B,-, sector 5, prin lichidator CONSUL-L cu sediul în B,-,.2-4, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Aurică
I
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
10 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
