Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1849/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1961/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1849
Ședința publică de la 17 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.3361/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ADMINISTRARE LICHIDARE, și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCA
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 16 2009, intimatul pârât a depus cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea, față de cererea de amânare formulată de intimatul pârât o respinge în temeiul dispozițiilor art.156 Cod procedură civilă, având în vedere și data la care a fost citat intimatul pârât.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 3361/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiată, iar în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC INTERNAȚIONAL SRL, precum și radierea din registrul comerțului.
Prin aceeași sentință comercială, s-a mai dispus și notificarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice B pentru efectuarea mențiunii, publicarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență și plata onorariului în sumă de 2500 lei și a cheltuielilor de procedură în cuantum de 250 lei pentru lichidatorul judiciar ADMINISTRARE LICHIDARE, din fondul prevăzut de articolul 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile articolului 138 lit. a,c,d și e din Legea nr. 85/2006, fără să facă însă dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic și fără a arăta și dovedi raportul de cauzalitate dintre pretinsele fapte și starea de insolvență a debitoarei, legătură de cauzalitate care nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Prima instanță a mai reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că debitoarea nu deține bunuri mobile și imobile în patrimoniu, din a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele creditorilor, motiv pentru care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal și motivat, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, conform articolului 138 lit. a,c,d și e din Legea nr. 85/2006, fiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu, faptele nelegale, culpabile ale administratorului comise chiar și prin omisiune și prejudiciul adus atât creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia, dar și față de societatea devenită falită.
S-a mai invocat că se impune obligarea pârâtului la plata până la concurența întregului pasiv rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenței, potrivit tabelului creditorilor în care figurează recurenta cu o creanță de 327,28 lei, precum și alți doi creditori cu creanțele acestora: - 297 lei și Sector 1 - 287,661 lei.
Aspectele invocate în recurs au mai fost detaliate și în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolelor 299 - 316 Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006, OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderi civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 998-999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform articolului 1169 Cod civil.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurare că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii sale patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Motivele invocate de recurenta - creditoare privind acuzele aduse pârâtului invocate și în fața instanței de fond și în recurs, privind dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege.
Potrivit dispozițiilor legale, măsura atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, care poate să dispună ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, numai în situația în care se face dovada existenței cerințelor expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefiind cazul în speță.
În cauză nu operează nici dispozițiile articolului 138 lit. a și c din lege, creditoarea făcând doar afirmații generice referitoare atât la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau cel al altei persoane, cât și la continuarea activității în interes personal, fără a indica concret elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 138 lit. a și c din lege, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptul că în bilanțul contabil aferent exercițiului financiar 31.01.2003 - 31.12.2003, debitoarea a figurat cu active în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului, nu conduce la prezumția că au fost folosite de pârât în interes personal, acestea putând fi folosite pentru desfășurarea activității și acoperirea unei părți din pasiv. Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce în mod vădit la insolvență nu este suficientă pentru angajarea răspunderii dacă nu se dovedește și interesul personal.
Sub aspectul faptei prevăzute de articolul 138 lit. e din lege, așa cum corect a reținut și judecătorul-sindic, în speță nu s-a probat ascunderea sau deturnarea activului persoanei juridice de către administrator, ori mărirea în mod fictiv a pasivului societății.
În urma verificărilor contabile efectuate de lichidator, nu au reieșit acte juridice frauduloase încheiate de administrator în dauna societății și în beneficiul altora. Astfel, nu sunt incidente nici dispozițiile articolului 138 lit. e din Lege, nefiind dovedită efectuarea unor manevre dolosive ale administratorului.
Pentru considerentele expuse, hotărârea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, împotriva sentinței comerciale nr.3361/12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în B, sector 6,-, -. 1,. 13, intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR ADMINISTRARE LICHIDARE cu sediul în B, sector 3,-, -. A,. 2,. 5 și la lichidatorului în B, sector 3,-, -. 1,. 7,. 25 și intimații creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 cu sediul în B, sector 2, nr. 156 și INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca B cu sediul în B, sector 4,--3.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 17 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
29.12.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
