Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 186/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 1533/ 83/ Com/ 2008 -
DECIZIE NR. 186/ Com/ 2010 - R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat derecurentul pârât, cu domiciliul în, nr. 4. jud. S M, în contradictoriu cuintimatul debitor S, Calea, nr. 5. J-, CUI -prin lichidator LJ 2000 S M,-, jud. S M,intimatul pârâtcu domiciliul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 1107/F din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanța nr. - din 15.12.2010 plus timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, intimata debitoare prin lichidator a depus la data de 28.01.2010 prin Serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise într-un singur exemplar, după care.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 1107/ F pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- în ședința publică din data de 04.11.2009, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar al falitei SC " " SRL, LJ 2000 împotriva pârâților și G, aceștia fiind obligați să suporte din averea proprie o parte din pasivul falitei, respectiv suma de 65.453 lei reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, upă data de 31.12.2006, deși societatea a înregistrat pierderi, administratorii nu au solicitat deschiderea procedurii insolvenței și au continuat o activitate care ducea în mod evident la creșterea pasivului și la intrarea societății comerciale în insolvență
Din ultimul bilanț contabil depus la organele fiscale rezultă că, în anul 2006, în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care în prezent nu au putut fi identificate și valorificate respectiv au existat fonduri bănești care, cel puțin parțial au fost suficiente pentru acoperirea pasivului societății.
De asemenea, din evidențele contabile parțiale ale societății rezultă că societatea comercială supusă procedurii insolvenței avea la rândul său creanțe în cuantum considerabil față de numeroși debitori și că, administratorii societății în mod nejustificat nu au luat nici o măsură pentru recuperarea creanțelor.
Lipsa bunurilor evidențiate în contabilitate din patrimoniul debitoarei și a oricărui indiciu privind locația acestora sau a situației juridice actuale a acestora, creează prezumția judecătorească în sensul că aceste bunuri au fost ascunse de către persoanele care aveau drept de dispoziție asupra acestora, respectiv de către administratorii statutari ai acesteia că, aceștia a folosit bunurile societății în folosul propriu și că a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "a cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că faptele pârâților se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. a),c), și e) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat.
Prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite de către pârâți, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate în sumă totală de 65.453 lei, între faptele ilicite, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate administratorii contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății, imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia și la creșterea stării de insolvență a societății.
Constatând că, în privința pârâților sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a), c), și e) din Legea nr. 85/2006, respectiv art. 998 cod civil prind angajarea răspunderii patrimoniale a acestora, în temeiul art. 11 lit. g) din Legea nr. 85/2006 și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a obligat pârâții să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei, în sensul că a obligat pârâții să plătească în contul averii debitoarei suma solicitată de lichidatorul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâtul arată că invocă lipsa capacității de folosință a lichidatorul LJ 2000, deoarece din actele depuse la dosar nu rezultă că acest lichidator s-a reorganizat ca și practician în insolvență conform legislației actuale. De asemenea, solicită să se efectueze o expertiză contabilă pentru a se determina exact pasivul societății și persoanele care erau la data producerii prejudiciului administratorii societății și care sunt răspunzătoare de prejudiciul pe care susține lichidatorul că există. Recurentul arată totodată că nu este de acord cu suma indicată de lichidator în cuantum de 65.453 lei, sumă pe care o consideră total.
În drept se invocă disp. art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise formulate în cauză de către intimatul debitor prin lichidator, se solicită respingerea recursului, arătând că practicianul în insolvență LJ 2000 s-a reorganizat în societate civilă profesională cu personalitate juridică și răspundere limitată. În ceea ce privește pasivul societății, arată că recurentul nu a predat actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, situație în care lichidatorul a procedat la notificarea posibililor creditori bugetari și a creditorului care a formulat cererea de deschidere a procedurii de insolvență, fiind posibil ca, debitorul să aibă și alți creditori care nu au fost notificați nefiind identificați, iar pasivul societății să fie mult mai, împrejurare care ar putea fi dovedită însă, prin prezentarea actelor contabile și a listei creditorilor de către recurent, nefiind necesară efectuarea unei expertize contabile.
Pe tabelul creanțelor sun înscrise până în prezent creanțe în valoare totală de 65.453 lei, iar împotriva acestui tabel nu s-a exercitat calea de atac prevăzută de lege. Răspunderea reglementată de Legea 85/2006 este una specială, limitată la cuantumul total al creanțelor înscrise la masa credală.
Recurentul a avut calitatea de administrator al societății și cu mai puțin de o lună înainte de formularea cererii pentru deschiderea procedurii de insolvență, a cesionat părțile sociale pârâtului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, și din oficiu în baza art. 304 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Referitor la excepția invocată de către recurent, se constată că lichidatorul LJ 2000 este o societate civilă profesională cu personalitate juridică și răspundere limitată și membră a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România constituită în conformitate cu OUG 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, situație în care excepția invocată este neîntemeiată.
Sub aspectul fondului cauzei, se constată că prin hotărârea judecătorească atacată de către recurent, a fost admisă cererea formulată de către lichidator și obligați pârâții G și să suporte din averea proprie suma de 65.453 lei, reținându-se de către judecătorul sindic faptul că, aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și e din Legea 85/2006.
Conform înscrisului emis de ORC de pe lângă Tribunalul Satu Mare (fila 25), de la data de 02.04.2008 administratorul societății debitoare a fost numit pârâtul, până la acea dată funcția de administrator fiind deținută de către recurent. Astfel, pârâtul a fost numit administrator cu puțin timp înainte de data introducerii cererii de declanșare a procedurii de insolvență de către creditorul 2005 ( 21.05.2008).
Deși au fost notificați ambii pârâți cu privire la obligația de a transmite lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, aceștia nu s-au conformat până la data formulării cererii de antrenare a răspunderii, situație în care lichidatorul a fost nevoit să analizeze situația economico-financiară a societății debitoare pe baza actelor contabile primite de la MFP - DGFP S Conform ultimului bilanț contabil, întocmit la data de 31.12.2006, rezultă faptul că, în anul 2006 în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care nu au putut fi identificate și valorificate, respectiv imobilizări corporale și necorporale în sumă totală de 34.719 lei, cu privire la care lichidatorul arată în raportul de activitate faptul că există indicii că au fost înstrăinate, iar sumele de bani aferente înstrăinării nu au fost înregistrate în contabilitate.
De asemenea, din aceste acte contabile a rezultat faptul că la sfârșitul anului 2006 societatea debitoare a înregistrat pierderi și cu toate acestea, administratorul acesteia recurentul G nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență și a continuat o activitate care ducea în mod evident la creșterea pasivului și la încetarea de plăți. Mai mult, debitoarea avea creanțe într-un cuantum considerabil față de numeroși debitori, sume care ar fi permis acoperirea parțială a datoriilor societății, dacă administratorul s-ar fi preocupat de recuperarea acestora.
Conform raportului de activitate întocmit de către lichidator (fila 109), principalele cauze ale ajungerii societății debitoare în stare de insolvență o reprezintă lipsa interesului în recuperarea creanțelor, neachitarea obligațiilor bugetare la scadență, fapt ce a determinat perceperea de accesorii, nepromovarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență în condițiile art. 143 alin. 1 din Legea 85/2006.
Față de aspectele invocate, judecătorul sindic a apreciat în mod întemeiat faptul că recurentul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și e din Legea 85/2006, întrucât a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți deși societatea a înregistrat pierderi în anul 2006, dată după care nu s-a făcut dovada că s-au acte contabile, a folosit bunurile societății în interes personal, iar datoriile societății datează și din perioada în care aceasta era administrată de recurent.
Pentru aceste considerente instanța constată că hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se impune casarea acesteia, nefiind necesară în cauză efectuarea unei expertize contabile, cu atât mai mult cu cât recurentul a avut posibilitatea de a-și formula apărarea în fața primei instanțe și de a solicita acolo efectuarea unei expertize contabile, însă, în fața primei instanțe nu s-a prezentat niciodată, nici nu a luat legătura cu lichidatorul și nu a făcut nici un demers în vederea predării actelor contabile către lichidator.
Referitor la suma de 65.453 lei la suportarea căreia a fost obligat recurentul împreună cu pârâtul, instanța constată că aceasta reprezintă totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat (fila 92), creanțe care nu au fost contestate de nici una din părți pe parcursul derulării procedurii de insolvență, situație în care în mod corect a fost avută în vedere această sumă de către judecătorul sindic.
Față de cele invocate, instanța constată că motivele de recurs invocate de către recurent sunt neîntemeiate și în baza dis part. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurentul pârât, cu domiciliul în, nr. 4. jud. S M, în contradictoriu cuintimatul debitor S, Calea, nr. 5. J-, CUI -prin lichidator LJ 2000 S M,-, jud. S M,intimatul pârâtcu domiciliul în S M,-, jud. S M, împotriva sentinței nr. 1107/F din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 15. 03. 2010
Jud. fond:.
Dact. I; 16. 03. 2010; 4 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
recurentul pârât, cu domiciliul în, nr. 4. jud. S intimatul debitor S, Calea, nr. 5. J-, CUI -prin lichidator LJ 2000 S M,-, jud. S intimatul pârât cu domiciliul în S M,-, jud. S- trei comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
