Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 202/ DOSAR nr-
Ședința publică din 14 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
JUDECĂTORI: Gabriela Comșa, Laura Fețeanu Carmen Bujan
- - -
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1339 din 16 noiembrie 2007, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 8 mai 2008, când părțile au lipsit, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 14 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1339/16.11.2007 Tribunalul Covasnaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a admis cererea lichidatorului judiciar al debitoarei, obligând pârâții și să suporte o parte din pasivul societății în sumă de 6174,73 lei, sumă ce va fi depusă în contul de lichidare al debitorului.
În motivarea hotărârii se arată că pârâții au adus prejudicii societății prin lipsuri la inventar în sumă de 333,4 lei, prin lipsa de preocupare pentru recuperarea creanțelor în sumă de 5.841,33 lei și prin înstrăinarea stocului de marfă către o altă societate comercială.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții, invocând greșita apreciere asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, cât și aplicarea eronată a prevederilor art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, față de probele administrate în cauză.
Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiunea în răspundere, în mod greșit instanța de fond a reținut tardivitatea invocării excepției, prin aplicarea art.118 alin.3 Cod procedură civilă. Prevederile art.103 alin.1 Cod procedură civilă sancționează partea cu decăderea din dreptul de a îndeplini un act de procedură în cazul nerespectării termenului legal de îndeplinire a actului. Decăderea își produce efectele numai dacă a fost constatată de către instanță. Dacă decăderea nu a fost pronunțată de instanță, actul de procedură făcut peste termen rămâne valabil, iar dacă toate căile care permiteau să se constate decăderea nu mai pot fi folosite, sancțiunea rămâne definitiv inoperantă.
În speță, instanța de judecată nu a pronunțat decăderea pârâților din dreptul de a invoca excepții potrivit art.103 Cod procedură civilă până la data invocării excepției de către parte la 15 iunie 2007, astfel încât ulterior invocării excepției, nu mai avea dreptul de a reține sancțiunea decăderii.
În legătură cu efectele suspendării cauzei asupra prescripției dreptului la acțiune, în mod greșit judecătorul-sindic a reținut incidența art.13 din Decretul lege nr.167/1958. Suspendarea excepției prescripției dreptului material la acțiune se realizează doar în condițiile expres delimitate de dispozițiile menționate, respectiv forța majoră, înrolarea în forțele armate și rezolvarea reclamației administrative, condiții ce nu includ suspendarea facultativă dispusă de instanță potrivit art.244 alin.1 Cod procedură civilă.
Referitor la prescripția dreptului la acțiunea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, legea insolvenței reglementează distinct în cuprinsul art.139 termenul și momentul de la care curge termenul de prescripție, legiuitorul precizând că acțiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat prin raportul din 26 februarie 2002 cine sunt reprezentanții societății, evoluția situației economice și financiare a debitoarei pe ultimii trei ani, cât și motivul neinventarierii patrimoniului întrucât pârâții nu au prezentat niciun fel de bunuri. Prin acest raport, lichidatorul judiciar a identificat activele societății, inclusiv stocul de marfă în valoare de 333,4 lei existent la finele anului 2001, fără a efectua inventarierea acestor active, deși cunoștea persoanele răspunzătoare de predarea gestiunii. De asemenea, lichidatorul judiciar a identificat în cuprinsul aceluiași raport și activele circulante constând în creanțe nerecuperate în sumă de 20.418 lei, astfel încât sub aspectul momentului de la care curge termenul de prescripție a dreptului la acțiune se va reține data de 26.02.2002 (fila 103 dosar 1625/S/28.09.2001).
Având în vedere că acțiunea în atragerea răspunderii pârâților a fost promovată la 21.02.2007, rezultă că prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit anterior acestei date, la 26.02.2005, motiv pentru care în baza art.139 din Legea nr.85/2006 urmează a admite excepția invocată de recurenți și a modifica hotărârea instanței de fond, constatând că acțiunea lichidatorului judiciar este prescrisă.
Reținând prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a nu se mai analiza chestiunile ce privesc fondul litigiului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1339/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință:
Respinge acțiunea promovată de lichidatorul judiciar - Insolvency în contradictoriu cu pârâții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.CB/15.05.2008
Dact.LD/23.05.2008/3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu Carmen Bujan
