Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.21R
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursu lui formulat de recurenta DEALUL, împotriva sentinței comerciale nr.2452/19.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, SC SRL prin lichidator judiciar, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că citația emisă pentru intimatul s-a întors cu mențiunea "destinatar mutat", iar recurenta a depus la dosar prin Serviciul Registratură, concluzii scrise prin care precizează formularea recursului în calitate de președinte al comitetului creditorilor.
Față de mențiunea de pe citație și anume "destinatar mutat" Curtea face aplicarea disp.art.98 pr.civ. constatând procedura legal îndeplinită.
De asemenea, Curtea ia act de precizarea recurentei în sensul că a formulat recurs în calitate de președinte al comitetului creditorilor și față de aceasta reține că recursul în cauză este formulat de comitetul creditorilor prin președintele acestuia SA DEALUL.
Având în vedere obiectul cauzei ce se soluționează cu celeritate, Curtea o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2452/19.06.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca nefondată cererea formulată de Comitetul creditorilor societății debitoare SC SRL prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și, administrator și respectiv asociat ai debitoarei și a dispus, în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 încheierea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, radierea acesteia din registrul comerțului precum și notificarea sentinței registrului comerțului și instituțiilor financiare în vederea efectuării mențiunilor necesare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut în esență că, pentru a se face aplicarea dispozițiilor referitoare la angajarea răspunderii patrimoniale reglementată prin art.138 din lege, trebuie să se facă în mod nemijlocit dovada faptelor culpabile ale membrilor organelor de conducere sau ale altor persoane, prin care să fi fost determinată ajungerea societății în stare de faliment, legătura de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciu, comiterea faptelor în una din formele de vinovăție.
În speță, instanța fondului a constatat că deși comitetul creditorilor a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 literele b și d din lege, nu a dovedit în nici un mod că pârâții au săvârșit aceste fapte, făcând numai afirmații generice, fără a indica concret elemente, de natură a duce la concluzia îndeplinirii condițiilor instituite prin aceste norme legale.
A mai reținut prima instanță că simplul fapt al neținerii contabilității nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii pârâților, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență precum și că, faptele indicate prin acțiune nu pot fi probate prin nedepunerea actelor financiare la dosar, ori prin neprezentarea pârâților la termenele de judecată, în condițiile în care Comitetul creditorilor nu a administrat nici o probă din care să rezulte săvârșirea de către pârâți a unor acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoarei, în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006, instanța constatând că aceasta nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative și că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare acoperirii respectivelor cheltuieli.
Împotriva sentinței a declarat recurs la data de 3.09.2007 Societatea Agricolă Dealul, prin concluziile scrise înregistrate la dosar, la data de 09.01.2008, recurenta arătând că a promovat calea de atac în calitate de președinte al comitetului creditorilor desemnat prin încheierea pronunțată de instanța fondului la data de 30.01.2007.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea sentinței iar pe fond admiterea cererii privind obligarea pârâților la suportarea pasivului societății debitoare, susținând că hotărârea instanței fondului este netemeinică și nelegală, atât timp cât faptele prevăzute de art.138 literele b și d rezultă din nedepunerea la dosar a actelor financiar-contabile, în cauză existând prejudiciu, fapta ilicită a pârâților și raportul de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
În acest sens, recurenta a arătat în esență că documentele financiar-contabile nu au fost depuse de pârâți, pentru că acestea nu există, ceea ce indică în mod clar că pârâții se fac vinovați de starea de insolvență a societății și că au săvârșit acte și fapte prevăzute de art.138 din lege și că dacă aceste înscrisuri ar fi fost depuse, ar fi putut fi expertizate și s-ar fi stabilit cauzele care au dus la insolvență, în mod eronat prima instanță reținând că nu există niciuna din ipotezele prevăzute de art.138 și că, neținerea unei contabilități în conformitate cu legea nu a contribuit la ajungerea în stare de faliment.
A mai menționat recurenta că înțelege să critice hotărârea atacată și pentru că instanța nu a procedat în conformitate cu prevederile art.39 și 145 din Legea nr.64/1995 republicată, pentru neconformarea debitoarei de a depune în termenul stabilit a actelor solicitate.
În calea de atac recurenta nu a solicitat administrarea nici unei probe în susținerea motivelor evocate prin recurs.
Examinând sentința comercială atacă prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține, în acord cu motivele de fapt și de drept evocate prin sentința comercială atacată că, răspunderea reglementată prin dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, reprezintă o răspundere civilă personală, specială, care intervine numai atunci când prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele enumerate a fost determinată starea de insolvență a societății debitoare.
Răspunderea administratorului ori altor persoane instituită prin norma legală indicată, împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale reglementată prin prevederile art.998 și 999 Cod civil, fiind necesar a fi dovedite, faptele concrete imputate pârâților chemați în judecată, culpa, legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciul reclamat de creditoare.
obligatoriu, în speță, a se dovedi că nedepunerea, neîntocmirea actelor financiar-contabile, faptă omisivă, a avut drept consecință directă, starea de insolvență a debitoarei și în continuare producerea prejudiciului reclamat de creditoare, deoarece prin dispozițiile articolului 138, legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina administratorului, ori a celorlalte persoane indicate, ci numai a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale.
O astfel de probă nu numai că nu a fost administrată de inițiatorul cererii dedusă judecății - comitetul creditorilor societății debitoare, dar nici măcar nu a fost solicitată prin acțiunea promovată și nici la termenele de judecată fixate înaintea sfârșitului dezbaterilor și acordării cuvântului pe fondul cererii.
Tot astfel trebuiau dovedite concret, actele de comerț făcute de pârâți în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, nefiind suficientă numai indicarea literei b al articolului 138 din Legea nr.85/2006, astfel cum a procedat comitetul creditorilor, în conținutul acțiunii nefiind nici măcar enunțate care anume acte au condus la starea de insolvență, neprezentarea pârâților la termenele de judecată, ori neîntocmirea evidențelor contabile, nedovedind săvârșirea faptei reglementată prin această normă legală.
Curtea reține deci că, antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor enunțate prin articolul 138 din Legea nr.85/2006 pentru faptele prevăzute la literele a-g, trebuie să aibă la bază un probatoriu complet și pertinent, inexistent în prezenta cauză.
Nu poate fi primită nici critica evocată de recurentă, cu privire la neaplicarea de prima instanță a dispozițiilor articolelor 39 și 145 din Legea nr.64/1995 republicată, actualmente art.147 și art.35 din Legea nr.85/2006, acțiunea care a formulat obiectul judecății finalizată prin pronunțarea sentinței comerciale atacate, neavând un atare obiect, petiționara neindicând de altfel, în mod concret cum trebuia a proceda instanța în lumina textelor legale respective și nici măsura în care aceste norme prezentau relevanță probatorie cu referire la angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului și asociatului societății debitoare, chemați în judecată.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Comitetul creditorilor societății debitoare SC, prin Președintele Comitetului creditorilor - Societatea AGRICOLĂ DEALUL, împotriva sentinței comerciale nr.2452/19.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, SC SRL prin lichidator judiciar, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
- - I - - -
GREFIER
- -
Red.Jud. - 28.01.2008
Tehnored. - 2.ex/14.02.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Iulia Prelipcean, Elena Mincu
