Spete contestatie la executare comercial. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.24R
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prellpcean
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3763/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că recurenta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar potrivit rezoluției de primire a dosarului și a depus la dosar prin Serviciul Registratură o cerere de lăsare a dosarului la a doua strigare.
Apărătorul recurentei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar potrivit rezoluției de primire a dosarului și arată că nu mai insistă în cererea de lăsare a dosarului la a doua strigare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, să se constate nulitatea sentinței recurate data pronunțării fiind cu mult anterioară dezbaterilor și nu s-a cerut rectificarea erorii materiale. Pe fond solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe. Invocă disp.art.163 pr.civ. motivat de existența dosarului nr- cu aceeași cauză, părți și obiect, care cuprinde acte procesuale de rejudecare, deja începute în iunie 2007.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Arată că sentința atacată este datată corect și nu există motiv de conexitate. Recurenta a fost citată potrivit dovezilor de la dosarul de fond și faptul că aceasta nu-și precizează cuantumul penalităților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2964/13.11.2006 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis în parte contestația formulată de creditoarea - SRL la data de 5.07.2006, și a dispus înscrierea acestei creditoare în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei - SRL cu suma de 3.036,25 lei fiind respinsă contestația cu privire la celelalte pretenții precum și cererea de închidere a procedurii.
Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială, prin decizia comercială nr.509 R/28.03.2007 a admis recursul formulat de contestatoarea - SRL împotriva sentinței comerciale nr.2964/13.11.2006, a casat în parte sentința comercială recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, a contestației creditoarei cu privire la penalitățile de întârziere, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Prin decizia comercială nr.509 R/28.03.2007, instanța de recurs a constatat că în mod corect, prima instanță a reținut că nu pot fi înscrise în tabelul de creanță, cheltuielile de executare efectuate de recurentă în acțiunea pentru executarea silită pe calea dreptului comun, derulată paralel cu procedura de insolvență, cheltuielile cuprinzând onorariul executorului, onorariul de avocat și taxele de timbru, fiind constatate prin procesul - verbal întocmit de executorul judecătoresc, numai în data de 18.05.2006, adică ulterior deschiderii procedurii insolvenței dispusă prin sentința comercială nr.956/17.04.2006, care are caracter prioritar.
Instanța de control judiciar a stabilit însă că sunt întemeiate criticile creditoarei recurente în ce privește penalitățile de întârziere, reținând în esență că, prin factura nr.-/8.10.2004 însușită de debitoare și acceptată la plată, părțile au stabilit că depășirea termenului de plată atrage penalizări de 0,2% pe zi de întârziere și că, în raport de plățile efectuate se impune refacerea calculului privind penalitățile de întârziere, pentru a se stabili cuantumul acestora, sens în care s-a dispus casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
În fond, după rejudecare, Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, prin sentința comercială nr.3763/15.10.2007 pronunțată în dosarul nr- a respins contestația creditoarei - SRL sub aspectul penalităților de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut în esență că debitul reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate, mai puțin valoarea facturii de stornare, este de 79.029,6 ron iar totalul plăților efectuate de debitoare, înainte și după data deschiderii procedurii, se ridică la suma de 79.030,2 lei.
În privința penalităților de întârziere, instanța a stabilit că în raport de decizia de casare prin care s-a hotărât refacerea calculului cuantumului acestora, creditoarea avea obligația să prezinte modul de calcul al penalităților, în care să fie menționate plățile deja efectuate, calcul care însă nu a fost prezentat la dosar.
S-a motivat în considerentele sentinței, că acest calcul se impunea, cu atât mai mult cu cât debitoarea a arătat că, pentru achitarea valorii bunurilor prevăzute în factura nr.-/8.10.2004, părțile au acceptat termene succesive, ulterioare datei de 19.10.2004, ultima dată agreată fiind 28.05.2005 precum și faptul că, la data de 1.07.2005 au fost predate creditoarei bunuri în valoare de 4000,19 lei ceea ce a dus la scăderea debitului principal.
A concluzionat instanța fondului în adoptarea soluției respingerii contestației cu privire la penalitățile de întârziere, că această parte nu s-a prezentat pentru a-și susține cererea și pentru a administra probe în dovedirea ei, în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil.
Împotriva sentinței comerciale nr.3763/15.10.2007 a declarat recurs, contestatoarea - SRL. prin care s-a solicitat, în baza art.312 alin.1, 2 și 3 Cod pr.civ. în principal casarea și trimiterea cauzei, în vederea rejudecării aceleiași instanțe, nefiind cercetat fondul cauzei, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată și înscrierea în tabelul creditorilor cu suma penalităților solicitate care nu au fost contestate de către debitoare.
În motivarea căii de atac, recurenta a susținut în esență următoarele critici:
-după casare cu trimitere spre rejudecare, primul termen de judecată acordat în dosar ul nr- a fost la 24.05.2007, dată la care a solicitat acordarea unui termen pentru a preciza în scris cuantumul penalităților și s-a opus cererii debitoarei privind numirea unui expert contabil în vederea calculării penalităților, care nu depășeau suma datorată nefiind încălcate dispozițiile Legii nr.469/2002, debitoarea necontestând în nici un fel modul de calcul, iar instanța care s-a declarat competentă și compatibilă, a prorogat utilitatea, pertinentă și admisibilitatea expertizei pentru termenul acordat ulterior la 13.09.2007;
-ulterior, recurenta a constatat că mai există format un nou dosar înregistrat sub nr-, în care nu a fost citată nici pentru primul termen de judecată fixat, neprimind citație nici pentru cel de al doilea termen;
-după consultarea site-ului Tribunalul București la data de 5.10.2007 a formulat cerere de trimitere a dosarului nr-, la dosarul nr- în vederea conexării, conform regulilor prevăzute de art.163 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, însă la data de 8.10.2007, în dosarul nr- tribunalul a constatat că părțile sunt legal citate și a respins nemotivat cererea de trimitere la dosarul cel dintâi format și a trecut la judecarea în fond a cauzei;
-în raport de dispozițiile art.315 alin.1 și 3 Cod pr.civilă și ale art.129 alin.5 și 6 Cod pr.civilă, instanța trebuia să rejudece cauza în limita casării și să pună în vedere părților prin citație să formuleze cereri sau note cu privire la modul de calcul, ori să numească în acest scop un expert;
-instanța fondului a respins fără a motiva în fapt și în drept cererea de trimitere în vedere conexării, deși în cauză exista situația litispendenței reglementată de art.163 Cod pr.civilă, pe care nelegal a refuzat să o verifice și să o constate, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate al sentinței recurate.
Printre nelegalitățile instanței fondului, recurenta a învederat că în josul încheierii din ultima ședință, s-au făcut mențiuni nereale, fictive, relativ la amânarea pronunțării la 17.07.2006 precum și la data pronunțării - 10.07.2006, o săptămână mai devreme decât însăși amânarea și faptul că nu coincid nici zilele, nici lunile, cu atât mai puțin anul pronunțării.
Sub acest ultim aspect, prin concluziile orale dezvoltate prin avocat la data acordării cuvântului în calea de atac, recurenta a solicitat a se constata nulitatea sentinței recurate.
Părțile nu au solicitat administrarea de probe în dovedirea recursului respectiv în combaterea căii de atac, intimata-debitoare depunând la dosar concluzii scrise în sensul respingerii recursului.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este neîntemeiată cererea recurentei privind constatarea nulității sentinței comerciale nr.3763/2007, din conținutul practicalei hotărârii rezultând că dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința de judecată din data de 8.10.2007, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15.10.2007 la solicitarea debitoarei pentru a depune concluzii scrise, hotărârea judecătorească fiind pronunțată la data astfel fixată care a fost menționată și în dispozitivul sentinței.
Neconcordanțele înscrise numai în dispozitivul încheierii întocmită la termenul de judecată din data de 8.10.2007, când au avut loc dezbaterile pe fond, cu privire la data pentru care s-a amânat pronunțarea, respectiv data pronunțării acestei încheieri, reprezintă erori materiale, susceptibile de a fi îndreptate oricând în condițiile instituite prin prevederile art.281 pr.civ, neputându-se constitui în unul din motivele reglementate prin art.304 Cod pr.civilă care să conducă la admiterea recursului.
Nefondată apare și critica privind nelegala citare a recurentei în calitate de contestatoare în timpul primei judecăți, din dovezile existente la filele 9 și 26 din dosarul primei instanțe, rezultând, chemarea acestei părți la judecată, pentru termenele fixate la 25.06.2007 (primul termen stabilit) ca și pentru următorul și ultimul termen din data de 8.10.2007, cu respectarea dispozițiilor instituite prin prevederile art.88, 89, 92 alin.4, ale art.921și următoarele ale codului d e procedură civilă, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind întocmite cu multe zile, ori chiar luni calendaristice înaintea termenelor de judecată dispuse.
Apare nefondată și susținerea recurentei privind obligația instanței de a i se pune în vedere prin citație, formularea de note cu privire la modul de calcul al penalităților de întârziere, o asemenea obligație nefiind reglementată prin normele procedurii civile, dovedirea cererii dedusă judecății constituind obligația principală a inițiatorului acesteia, în condițiile prevăzute de art.167 și următoarele Cod pr.civilă.
Curtea va reține ca neîntemeiată și critica privind respingerea cererii de conexare a cauzei la dosarul indicat în acest sens, purtând nr-, nici în timpul primei judecăți și nici în calea de atac, nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor reglementate prin dispozițiile art.163 și 164 ale codului d e procedură civilă și va constata că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de parte în acest sens, măsura astfel dispusă fiind motivată potrivit considerentelor înscrise în conținutul încheierii întocmită la termenul de judecată din data de 8.10.2007.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea reține că judecătorul fondului a motivat respingerea contestației, pe nedepunerea de către creditoarea-contestatoare, a modului de calcul al penalităților de întârziere, în care să fie menționate și plățile deja efectuate, în lumina considerentelor obligatorii ale deciziei comerciale nr.509/28.03.2007 prin care Curtea de Apel București, ca instanță de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, impunându-se refacerea calculului acestor pretenții.
S-a motivat totodată de instanța fondului că depunerea acestui calcul se impunea și față de faptul că părțile au acceptat după emiterea facturii în litigiu, decalarea termenelor de plată, ultima dată convenită în acest sens fiind 28.05.2005, precum și față de situația predării unor bunuri de către debitoare cu o valoare de 4000,19 lei, de natură a conduce la diminuarea debitului principal.
Curtea constată însă că, în conținutul dosarului fondului nr- și a celorlalte dosare anexate înaintate în original odată cu recursul declarat de creditoarea-contestatoare, nu există un mijloc de probă și nici înscrisuri menite să susțină, să cofirme constatările instanței fondului sub aspectele mai sus menționate, care să permită realizarea controlului judiciar de către instanța de recurs.
În considerentele hotărârii nu sunt nici măcar indicate numărul și data încheierii actelor intervenite între părțile în litigiu cu referire la decalarea termenelor de plată convenite inițial, respectiv numărul înscrisului care confirmă predarea-primirea de bunuri în contul debitului și care, a avut drept consecință diminuarea valorii acestuia, constatările reținute apărând deci, străine pricinii.
În considerarea celor expuse, în opinia Curții, hotărârea primei instanțe echivalează cu o necercetare asupra fondului, o nepronunțare asupra temeiniciei penalităților solicitate prin contestația dedusă judecății, astfel încât în temeiul prev. de art.312 alin.3 și 5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul și se va dispune casarea în întregime a sentinței comerciale recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3763/15.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
- - I - -
GREFIER
- -
Red.Jud. - 28.01.2008
Tehnored. - 14.02.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - judecător sindic:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Iulia Prellpcean, Elena Mincu
