Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 214/C/2008 - R
Ședința publică din 04 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - Judecător
- - - Judecător
- Grefier
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,- B, împotrivaSentinței nr. 632/F din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în M, str. - nr. 2, județul B, având J-, CUI - - prin lichidator O SPPI, cu sediul în O, Parcul nr. 4/A, intimata creditoare AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, sector 1,--11, intimatul pârât, domiciliat în M,-, cod poștal -, intimatul, domiciliat în M,- cod poștal -, județul B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, având ca obiect - ANGAJAREA RĂSPUNDERII DE CONDUCERE (LEGEA NR.64/1995, art.137).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic în baza delegației nr.22/F/07 din 04.06.2008 în reprezentarea recurentei creditoare B și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 29 din 07.05.2008 în reprezentarea intimatului pârât, lipsă fiind intimata debitoare SC SRL M - prin lichidator O SPPI, intimata creditoare AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, intimatul pârât, intimatul și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghitaa comunicat actele solicitate, după care:
Reprezentantele părților prezente arată că nu au alte cereri sau excepții.
INSTANȚA nefiind excepții sau chestiuni prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Bihor în sensul respingerii cererii de revizuire formulate și menținerea dispozițiilor sentinței a cărei revizuire s-a cerut.
În susținerea cererii apreciază că cererea nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin.1 pct.5 Cod Procedură Civilă, respectiv plângerea penală formulată nu are relevanță în cauză, atragerea răspunderii fiind solicitată pentru o perioadă anterioară, această plângere neavând vreo legătură cu motivele pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere. Înscrisul la care se face referire, chiar dacă ar fi fost înfățișat, nu era de natură de a-l exonera de obligațiile stabilite de lege, dispozițiile art.43 din Legea nr.31/1990 fiind clare în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs invocate în scris și oral sunt nefondate, cererea formulată de pârâtul îndeplinind cerințele art.322 pct.5 Cod Procedură Civilă, dovada comunicării rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita fiindu-i comunicată revizuientului anul trecut. Înscrisul, în opinia sa, raportat la prevederile art. 138 alin.4 din legea insolvenței, face dovada că pârâtul s-a opus actelor de administrare, existând neînțelegeri între administratori.
Mai arată că fiecare dintre administratori a participat la capitalul social în proporție de câte 50 % fiecare, ceea ce nu-i dădea dreptul să-l revoce pe administrator, fiind pus în situația de a tolera actele de administrare ale d-nului, iar plângerea penală se referă la o perioadă anterioară.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 632/F pronunțată la 21.11.2007, Tribunalul Bihora admis cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva sentinței nr. 387/F/2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe carte schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva pârâtului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța, examinând cererea de revizuire prin prisma îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, - prima ipoteză - care se referă la înscrisuri doveditoare - și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților - a reținut următoarele:
Pentru a se putea invoca acest motiv, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Rezoluția din 27.05.1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, reprezintă un înscris nou, care nu a fost folosit în dosar nr. 205/F/2002 și care are forță probantă prin el însuși, nefiind necesar să fie confirmat prin alte mijloace de probă.
Înscrisul a existat la data pronunțării sentinței fiindu-i comunicat revizuientului la data de 16.05.2007, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar - fila 20.
Înscrisul este, în opinia instanței determinant, pentru următoarele considerente:
Conform actului adițional autentificat sub nr. 332/07.02.1997 de către BNP asociații și, au cesionat cele 20 sociale a 5.000 lei fiecare pârâților și, în cote egale de parte pentru fiecare cesionar, urmând ca societatea să fie administrată de noii asociați și.
Capitalul social al societății debitoare fiind astfel structurat, rezultă că, în cazul unor neînțelegeri existente între asociați, nu se puteau lua hotărâri decisive în cadrul adunării generale a asociaților, votul nici unuia dintre asociați neputând întruni majoritatea cerută de lege.
Cu înscrisul depus la dosar - respectiv rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita din 27.05.1999, revizuientul a făcut dovada că între asociați au existat neînțelegeri grave, privind unele fapte ale administratorului, pe care revizuientul le-a apreciat ca fiind fapte penale, motiv pentru care a formulat împotriva acestuia o plângere penală pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 195 alin. 2 și 4 din Legea nr. 31/1990 și art. 214 cod penal. Prin rezoluția susmenționată s-a constatat că, din cercetările efectuate au rezultat că faptele sunt de natură civilă, motiv pentru care s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale privind pe numitul.
Cu acest înscris revizuientul a făcut dovada că s-a opus unor fapte ale administratorului care puteau cauza insolvența debitoarei.
Relevant în acest sens este faptul că, plângerea penală a fost înaintată de revizuient la data de 02.03.1999, iar din cuprinsul raportului final al lichidatorului judiciar(filele 152-154 dosar fond), rezultă că societatea a funcționat până la sfârșitul anului 1999, după care și-a încetat activitatea.
Având în vedere faptul că revizuientul a făcut dovada că s-a opus unor fapte ale fostului administrator, care puteau cauza insolvența debitoarei, prin formularea unei plângeri penale împotriva acestuia și că a încercat în acest fel, restabilirea ordinii în administrarea societății, instanța a apreciat că acesta este apărat de solidaritatea prevăzută de art. 138(4) alin. 1 din Legea nr. 85/006, fiind incidente dispozițiile alin. 2 al acestui articol.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 322 pct. 5 cod procedură civilă s-a admis cererea de revizuire formulată împotriva sentinței comerciale nr. 387/F/2006, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva pârâtului, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței în sensul respingerii cererii de revizuire și a menținerii ca legală și temeinică a Sentinței nr. 387/F/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecătorul sindic.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare a prevederilor art. 322 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Astfel, arată recurenta, în mod greșit a reținut instanța că actul nou la care se referă textul legal mai sus arătat, l-ar constitui plângerea penală formulată de către revizuient împotriva fostului administrator al debitoarei, în anul 1999.
Această plângere penală în fapt nu are nici o relevanță în cauză și nu poate avea calitatea de înscris doveditor deoarece, pe de o parte perioada la care se referă este anterioară celei care a făcut obiectul cererii, motivul principal al admiterii acesteia constituindu-l faptul că începând cu anul 2000, foștii administratori se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea. Pe de altă parte plângerea penală în cauză a fost formulată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 195 alin. 2 și 4 din Legea 31/1990 și se referă la emiterea de obligațiuni fără respectarea dispozițiilor legale și respectiv la plasarea la prețuri diferite de cele stabilite de Adunarea Generală de acțiuni din noua emisiune, fără nici o legătură cu obligațiile stabilite de aceeași lege în sarcina administratorilor societăților comerciale - de a ține contabilitatea în conformitate cu legea-.
Concluzionând, arată recurenta, chiar dacă un astfel de act, rezoluția parchetului, ar fi putut fi înfățișat instanței care a judecat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, soluția ar fi fost aceeași întrucât actul nu prezintă nici o relevanță raportat la obiectul cererii.
Chiar dacă am fi în prezența unui înscris doveditor, ceea ce nu este cazul, oricum nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care prevăd ca actul respectiv să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Deși revizuientul susține că a solicitat să i se comunice care este stadiul cercetărilor, el nu face dovada acestui fapt, ceea ce înseamnă că nu se poate admite ipoteza susținută - existența în cauză a unei împrejurări mai presus de voința părților -.
Intimatul revizuient a formulat concluzii scrise prin care a arătat că solicită respingerea ca nefondat a recursului întrucât cererea sa respectă întocmai condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Prin promovarea unei plângeri penale s-a încadrat în cazul de excludere a vinovăției prevăzute la art. 138 alin. 4 din legea insolvenței.
Cu privire la susținerile recurentei potrivit cărora ar fi formulat plângerea în anul 1999, iar nedepunerea documentelor contabile se referă la o perioadă ulterioară, acestea nu pot fi luate în seamă întrucât după formularea plângerii penale nu a mai avut alte posibilități juridice decât să aștepte intervenția organelor de cercetare penale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis fiind modificată în întregime sentința în sensul respingerii cererii de revizuire formulate de revizuientul împotriva Sentinței 387/F/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Criticile recurentei referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă sunt fondate raportat la cerințele acestui text legal, care nu au fost îndeplinite în cauză.
Așa cum rezultă din conținutul cererii de revizuire, chiar revizuientul arată că după soluționarea cererii creditoarei având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale în condițiile art. 138 din Legea 85/2006, a intrat în posesia unui înscris, pe care anterior i-a fost imposibil să-l depună în probațiune la dosar. Acest înscris este în opinia revizuientului rezoluția pronunțată în dosarul penal nr. 120/p/1999, la 27 mai 1999 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, rezoluție care i s-a comunicat la 16 mai 2007.
Contrar reținerilor instanței de fond și a susținerilor intimatului revizuient înscrisul la care se face referire " Rezoluția pronunțată în dosarul penal nr. 120/p/1999, la 27 mai 1999 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita ", nu era determinant în soluționarea cererii ce a format obiectul dosarului 205/F/2002 în care s-a pronunțat Sentința 387/13.06.2006 ce formează obiectul cererii de revizuire. Aceasta raportat la obiectul respectivei cauze- cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - privind atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare - și -, pentru o parte din pasivul societății debitoare și respectiv obiectul plângerii penale înregistrată de revizuient la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita la 02.03.1999.
Chiar finalizată această plângere penală cu trimiterea în judecată a asociatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 195 alin. 2 și 4 din Legea 31/1990, această ipotetică condamnare nu ar fi avut o înrâurire hotărâtoare asupra modului în care instanțele au soluționat irevocabil cererea privind atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare, întrucât la pronunțarea acesteia instanțele au reținut între altele încălcarea obligației prevăzute de lege, aceea de a ține corect registrele cerute de lege, precum și refuzul de a pune la dispoziția lichidatorului actele contabile ale societății.
Raportat la cele de mai sus, instanța urmează să rețină că cerința cerută de lege ca înscrisul "ce nu a putut fi înfățișat" să fi fost determinant în a fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută, nu este îndeplinită.
Cu privire la motivul de recurs invocat potrivit căruia nici condiția ca actul respectiv să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, nu era îndeplinită, și acesta este întemeiat.
Legiuitorul a avut în vedere pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, dar să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținută de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Cum prima ipoteză nu a fost susținută de revizuient, în analizarea celei de-a doua "împrejurare mai presus de voința părții" se are în vedere forța majoră, care evident nu a fost dovedită în cauză. Aceasta deoarece înscrisul "rezoluția procurorului" putea fi obținut anterior cu un minim de diligență, o dovadă în acest sens fiind comunicarea acestei rezoluții din 27 mai 1999, la cererea revizuientului la data de 16 mai 2007.
Pe de altă parte la adresa instanței de recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghitaa făcut dovada comunicării Rezoluției din 27 mai 1999 cu intimatul revizuient.
În consecință instanța urmează să rețină că înscrisul invocat de revizuient, fiind deținut de un organ de urmărire penală, nu era dovedită în cauză imposibilitatea de a-l prezenta, astfel că cererea de revizuire nu putea fi admisă deoarece acest înscris nu constituie un act nou în înțelesul legii.
Raportat la cele de mai sus, nefiind îndeplinite cerințele legii, instanța urmează să rețină, pentru motivele mai sus arătate, ca fiind întemeiate criticile privind nelegalitatea sentinței formulate de recurentă.
Apărările intimatului potrivit cărora formularea plângerii penale l-a pus la adăpost de dispozițiile art. 73 din Legea 31/1990, care instituie răspunderea solidară a administratorilor urmează a fi înlăturată, în caz contrar aducându-se atingere autorității lucrului judecat conferit de Sentința nr.387/13.06.2006.
Recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,- B, împotrivaSentinței nr. 632/F din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL, cu sediul în M, str. - nr. 2, județul B, având J-, CUI - - prin lichidator O SPPI, cu sediul în O, Parcul nr. 4/A, intimata creditoare AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, sector 1,--11, intimatul pârât, domiciliat în M,-, cod poștal -, intimatul, domiciliat în M,- cod poștal -, județul B și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, cu sediul în O,-, pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva Sentinței nr. 387/F/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.dec.jud.
13.06.2008
Jud. fond
Tehnored.
13.06.2008 - 2 exemplare
1 comunicare la. B-16.06.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Boța Marilena
