Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Mircea
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 27 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Club, reprezentată prin lichidator judiciar A având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 27/14.01.2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada închis procedura insolvenței declanșată față de debitoarea Club, dispunând radierea acesteia din registrul comerțului. De asemenea, instanța a descărcat lichidatorul judiciar A de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, aprobându-i un onorariu de 4.000 lei plus începând din data de 30.09.2007 și până la 10.12.2007, precum și cheltuielile de procedură în cuantum de 468 lei, sume ce se vor elibera din fondul de lichidare administrat de Tribunalul a mai dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că procedura concursuală față de debitoarea Club a fost deschisă prin sentința comercială nr. 2270/01.10.2007, în cauză fiind întocmit tabelul definitiv al creanțelor, lichidatorul judiciar desemnat în cauză solicitând închiderea procedurii de insolvență ca urmare a lipsei bunurilor în averea societății debitoare și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de administrare.
Cum în cauză au fost întocmite și comunicate notificările cerute de art. 61 din Legea nr. 85/2006, din probele de la dosar rezultând faptul că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu, prin încheierea de ședință din 20.12.2007 deși li s-a pus în vedere tuturor creditorilor interesați să avanseze sumele necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu s-a oferit să plătească asemenea sume, în temeiul art. 131 prima instanță a acceptat solicitarea practicianului dispunând închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul în care a fost înmatriculat.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea sa fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar să întocmească Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de faliment a societății debitoare și atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea insolvenței, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2 din acest act normativ, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii acestui scop. Dacă în pofida tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată provocarea stării de insolvență, abia atunci judecătorul-sindic poate accepta propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe art. 131 din lege.
Pe parcursul perioadei scurse de la deschidere și până la închiderea procedurii recurenta consideră că lichidatorul nu a procedat la întocmirea Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, așa cum avea obligația potrivit art. 20 alin. 1 lit. b).
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, acestea trebuind să asigure realizarea drepturilor celorlalți participanți la procedură.
Este adevărat că potrivit art. 131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Însă, alin. 1 al art. 59 statuează că administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Se poate observa, așadar, că legea impune în mod imperativ ca practicianul să întocmească un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității falitului.
De asemenea, recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea introducerii unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, precum și investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori ai debitoarei în vederea promovării unor cereri întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății. Astfel, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, să întocmească și să depună la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere angajarea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În drept a invocat art. 2, 5, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Intimata debitoare Club, legal citată prin lichidator judiciar, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat întâmpinare (filele 10-11), prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin sentința comercială nr. 1877/25.06.2007 pronunțată în dosarul nr. 1512/2007 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus, la cererea creditoarei Romania M C, deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea Club, în calitate de administrator judiciar fiind desemnată Insolvency Management A, înlocuit ulterior cu
La termenul de judecată din 14 ianuarie 2008, prin raportul de activitate depus la dosar practicianul a solicitat, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de insolvență față de societatea debitoare motivat de faptul că nu s-a reușit identificarea nici unui bun în averea falitei care să poată fi valorificat, creditorii neînțelegând să avanseze sumele necesare continuării administrării acestei proceduri.
În vederea stabilirii masei active a debitoarei lichidatorul a notificat Direcția Venituri din cadrul primăriilor localităților A și pentru a comunica eventualele bunuri mobile sau imobile supuse impozitării cu care această societate figurează în evidențele acestor instituții, iar în temeiul art. 48 din Legea nr. 85/2006 a procedat și la notificarea instituțiilor bancare, în urma demersurilor întreprinse nefiind identificate scriptic sau faptic elemente de activ în patrimoniul Club De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 35, debitoarea și administratorul social au fost notificați în vederea prezentării documentelor și informațiilor prevăzute de alin. 1 al art. 28 și întrucât aceste documente nu i-au fost puse la dispoziție lichidatorul nu a putut analiza actele juridice efectuate de către debitoare și nici reține incidența capitolului 3, secțiunea 4 din Legea nr. 85/2006, dar, cu toate acestea, practicianul a întocmit raportul cerut de art. 59, el fiind prezentat judecătorului-sindic la termenul din 1 noiembrie 2007.
În ceea ce privește angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății lichidatorul judiciar a arătat că, potrivit art. 138 alin. 3, în promovarea și susținerea unei asemenea acțiuni are calitate procesuală activă și comitetului creditorilor, Legea insolvenței neprevăzând nicăieri în cuprinsul său obligația practicianului de a formula o asemenea cerere. Mai mult decât atât, în lipsa disponibilităților bănești necesare pentru continuarea administrării procedurii și, implicit, formulării unei cereri de atragere a răspunderii lichidatorul a convocat adunarea creditorilor pentru a-și exprima poziția cu privire la situația debitorului, însă, deși legal convocați, aceștia nu au dat curs invitației.
Cu toate că instituția recurentă critică sentința primei instanțe considerând că prevederile art. 131 nu ar fi incidente în cauză, practicianul apreciază că norma era pe deplin aplicabilă deoarece potrivit acestui text de lege judecătorul-sindic poate dispune închiderea procedurii, în orice stadiu s-ar afla aceasta, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori dacă ele sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de administrare a procedurii și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare în acest sens.
Examinând recursul declarat, în baza art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea judecătorului-sindic fiind temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, față de cele arătate de administratorul judiciar desemnat în cauză prin rapoartele de activitate nr. 1/01.10.2007, nr. 2/20.10.2007, nr. 3/10.12.2007 și nr. 4/14.01.2008 depuse la dosarul de sindic (filele 164-165, 214-215, 234-235 și 241), în special în cel de la termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei Club întrucât societatea falită nu mai desfășoară nici o activitate, nefiind găsit nici un reprezentant al ei, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii.
Acest text statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar potrivit borderoului de corespondență vizat de Oficiul Poștal A 8 (fila 244 dosar de fond), nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
În speță ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar neidentificând nici un bun în averea debitoarei falite în urma demersurilor efectuate, relevante în acest sens fiind atât adresa nr. 5339/12.11.2007 a Primăriei comunei (fila 229), cât și adresa nr. 30235/28.11.2007 a Primăriei municipiului A - Direcția venituri - Serviciul impunere persoane fizice care atestă faptul că nici Club și nici numitul nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în evidențele acestor instituții.
De asemenea, creditorii, deși notificați de către practician pentru a arăta dacă înțeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii (fila 244 dosar de fond) nu au răspuns acestei solicitări, ei neprezentându-se nici la adunarea creditorilor convocată pentru data de 03.12.2007 și care a avut pe ordinea de zi următoarele puncte: desemnarea comitetului creditorilor, analiza situației masei pasive și a celei active a societății debitoare, discutarea incidenței prevederilor art. 131, art. 138 și art. 147 din Legea nr. 85/2006, stabilirea onorariului lichidatorului și diverse.
În aceste condiții, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile articolului menționat în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii de insolvență, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Cu toate că recurenta Administrația Finanțelor Publice A consideră că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei și a foștilor administratori, Curtea apreciază că această critică nu poate fi primită.
Din adresele nr. 5339/12.11.2007 a Primăriei comunei și nr. 30235/28.11.2007 a Primăriei municipiului A reiese că nici Club și nici numitul, fost administrator social al debitoarei, nu figurează în evidențele acestor instituții cu nici un fel de bunuri mobile sau imobile. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate administratorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, creditoarea recurentă nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu, mulțumindu-se să facă doar o simplă afirmație în acest sens, care însă nu poate fi luată în considerare raportat la prevederile art. 1169 cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Nici celelalte critici ale recurentei nu pot fi primite.
Astfel, lichidatorul judiciar în ședința publică din 1 octombrie 2007 depus la dosarul de faliment raportul preliminar privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței Club (filele 169-172 dosar de fond), îndeplinindu-și astfel atribuția prevăzută de art. 20 lit. b) din Legea nr. 85/2006, situație în care nu se poate susține cu temei încălcarea dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, practicianul a întocmit atât tabelul preliminar al creanțelor debitoarei falite (filele 167 și 217), cât și pe cel definitiv (fila 236), respectiv definitiv consolidat (fila 242), nici o persoană interesată neformulând contestație împotriva acestora.
Nu în ultimul rând, în cauză nu a fost formulată o cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, corect reținând și lichidatorul că, pe de o parte, nu există nici un text de lege care să-l oblige să formuleze o astfel de acțiune (legiuitorul lăsând practicianului dreptul de a aprecia, de la caz la caz, situațiile în care se impune înaintarea unei astfel de acțiuni), iar, pe de altă parte, că și comitetul creditorilor are, în condițiile prevăzute de alin. 3 al art. 138, calitate procesuală activă să solicite judecătorului-sindic angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor enumerate de articolul menționat. Însă, în speță, deși lichidatorul a convocat adunarea creditorilor pentru data de 3 decembrie 2007 având ca ordine de zi desemnarea comitetului creditorilor, analiza situației masei pasive și a celei active a societății debitoare, discutarea incidenței prevederilor art. 131, art. 138 și art. 147 din Legea nr. 85/2006, stabilirea onorariului lichidatorului și diverse, nici un creditor nu a dat curs invitației formulate în acest sens.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul creditoarei, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie, în cauză neevidențiindu-se nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de lege.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 27/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Club, reprezentată prin lichidator judiciar
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /21.03.2008
Tehnored. /25.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Florin Moțiu, Mircea
