Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. -
DECIZIA CIVILĂ NR.262/R/COM
Ședința publică din 20 martie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin Nicolae
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1412/JS/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată de, prin lichidator judiciar Grup, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și intimatul de pe lângă Tribunalul C-S, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242, alin. 2.proc.civ. și nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1412/JS/22.11.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S, prin judecătorul sindic, a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea B întocmit de către lichidatorul judiciar Grup, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului instituită prin Legea nr.85/2006, împotriva debitoarei de; s-a aprobat Raportul final nr. 1163 din 6.09.2007, întocmit de către lichidatorul judiciar Grup, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei de, a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei de și radierea acesteia, a descărcat pe lichidatorul judiciar Grup de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul final nr. 1163 din data de 06 septembrie 2007, privind pe debitoarea de, lichidatorul judiciar Grup a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor, prin valorificare, să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De către lichidatorul judiciar, prin același raport final mai sus menționat, care a fost afișat la ușa instanței la data de 13 septembrie 2007, se mai precizează că la sediul debitoarei societate comercială nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 359/2004 prin încheierea nr.100 din 7 aprilie 2005, pronunțată de judecătorul-delegat la. de pe lângă Tribunalul C-S și că nu a putut fi întocmit bilanțul contabil deoarece lichidatorul judiciar nu a dispus de nici un fel de documente contabile, precum se mai consideră că pentru creanțele neachitate nu se face vinovat administratorul social al debitoarei societate comercială, nefiind aplicabile în cauză prevederile art. 138, alin.1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea B, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că acestea sunt întemeiate, să se dispună continuarea procedurii și ca o consecință firească a admiterii obiecțiunilor, lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativele conferite de art. 138, alin. 1 din Legea nr.85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul debitoarei, care au cauzat starea de insolvență, iar în cazul în care lichidatorul-judiciar nu apelează la prerogativele conferite de art.138, alin.1 din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu prevederile art. 17, alin.2 din Legea nr. 85/2006, creditoarea solicită ca lichidatorul judiciar să convoace de urgență comitetul creditorilor al debitoarei societate comercială care să aibă ca ordine de zi, în mod obligatoriu, "solicitarea adresată judecătorului sindic de autorizare a comitetului creditorilor în vederea introducerii prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006.
În raport de solicitările creditoarei B, astfel cum sunt ele prevăzute prin obiecțiunile pe care le-au formulat împotriva raportului final, având în vedere atribuțiile judecătorului sindic, astfel cum sunt determinate, în mod limitativ, prin art.11 alin. 2), prima frază, din Legea nr. 85/2006, se constată că asupra lor judecătorul-sindic nu se poate pronunța în cadrul soluționării de obiecțiuni în raportul final, întrucât nu sunt de competența materială a sa.
Cum însă, potrivit art. 138 alin.1) din Legea nr. 85/2006 calitatea procesuală activă în a promova o acțiune în răspundere patrimonială pentru acoperirea unei părți din pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolență împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul-judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferentei proceduri care aparține practicianului în insolvență, judecătorul sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cereri de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art.138, alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cea de a doua solicitare din obiecțiunile formulate, și anume aceea de a autoriza creditorii debitoarei să introducă acțiunea prevăzută la art.138 alin.1) din Legea nr.85/2006, s-a constatat că aceasta este nefondată.
În raport de prevederile Legii nr.85/2006, organele care exercită controlul asupra activității manageriale pe care o desfășoară practicianul în insolvență în derularea procedurii unui debitor ajuns în stare de insolvență sunt adunarea creditorilor și comitetul creditorilor.
Cum însă la masa credală a debitoarei de s-au înscris doar doi creditori, respectiv C-S și B, de către judecătorul sindic, prin încheierea de ședință din data de 25.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul C-S, s-a luat act că nu se poate constitui la nivelul acestei debitoare societate comercială, în faliment, comitetul creditorilor în sensul prevederilor art.16 din Legea nr. 85/2006, împrejurare față de care s-a constatat că exercitarea atribuțiilor de competența comitetului creditorilor, astfel cum sunt prevăzute la art.17, alin.1 din această lege, va fi realizată de adunarea creditorilor a debitoarei societate comercială.
În speța dedusă judecății nu s-a putut constitui comitetul creditorilor din lipsa cvorumului minim de creditori care s-au înscris la masa credală a debitoarei de
Prin urmare, pentru a se face aplicabilitatea prevederilor legale mai sus -citate, în mod obligatoriu, judecătorul sindic trebuia să fie sesizat cu o asemenea cerere, în pricina comercială de față, de către adunarea creditorilor a debitoarei societate comercială, în faliment, ca urmare a unei hotărâri a adunării creditorilor în calitatea sa de organ al creditorilor, în condițiile prevăzute la art. 14 și art.15 din Legea nr. 85/2006, ceea ce în cauza de față nu s-a făcut dovada, pe de o parte, atât a unei asemenea hotărâri a adunării creditorilor în acest sens și pe de altă parte nici a cererii din partea adunării creditorilor adresată judecătorului-sindic prin care să fie autorizat acest organ al creditorilor să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1) din Legea nr.85/2006
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de autorizare a Comitetului/Adunării Creditorilor în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii foștilor administrator ai falitei de, cu obligarea acestora la suportarea pasivului falitei, supunerii la vot a oportunității formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei culpabile de starea de insolvență a acesteia.
În motivare, recurenta creditoare arată că se impune atragerea răspunderii membrilor fostei conduceri a falitei, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin.1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin.1 lit. c în vechea reglementare).
În acest sens, învederează instanței faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere că lichidatorul s-a pronunțat în raportul final în sensul încălcării normelor contabile de către fostul administrator, consideră întrunite toate condițiile necesare pentru atragerea răspunderii, întrucât există legătura de cauzalitate evidentă dintre conduita administratorului și insolvența societății
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază că mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374.com. mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Învederează instanței de judecată faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză răspunderea trebuie apreciată în abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Consideră de asemenea aplicabile în speță prevederile art. 138, alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și în condițiile în care lichidatorul înțelege să nu formuleze o cerere întemeiată pe prevederile art.138, apare imperativ necesar ca creditorilor să li se creeze ocazia să uzeze și de acest mijloc legal de suplimentare a averii debitoarei.
În acest context, apreciază ca netemeinică poziția instanței de fond de obstrucționa din orice dezbateri privind eventuala culpă a foștilor conducători ai falitei în ceea ce privește starea de insolvență. În măsura în care lichidatorul nu intenționează să se prevaleze de prevederile art. 138, alin.1 și să încerce a suplimenta averea falitei, instanța are obligația de a dispune din oficiu convocarea Comitetului/Adunării creditorilor și de supune atenției creditorilor astfel constituiți oportunitatea formulării în baza art. 138, alin. 3 cererii de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de insolvența falitei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:
În mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS.
Astfel, judecătorul sindic nu poate impune administratorului/lichidatorului judiciar să promoveze o acțiune în răspunderea patrimonială a persoanelor ce au cauzat starea de insolvență, potrivit art. 138 din Legea 85/2006, întrucât decizia oportunității promovării unei asemenea acțiuni aparține numai practicianului în insolvență, în urma analizării situației debitoarei.
În cazul în care practicianul omite să formuleze o asemenea cerere sau acțiunea amenință să se prescrie, conform art. 138, alin. 3 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă respectiva acțiune.
Cererea creditoarei, din cuprinsul obiecțiunilor, ca judecătorul sindic să dispună convocarea Comitetului creditorilor nu putea fi luată în considerare de acesta, întrucât, în speță, nu există un astfel de comitet, deoarece numai doi creditori au fost înscriși pe tabelul creanțelor.
În această situație, atribuțiile comitetului creditorilor vizând atragerea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006 pot fi exercitate de către creditori.
În ședința publică din data de 13.09.2007, când au fost prezenți toți reprezentanții creditoarelor, reprezentanta lichidatorului judiciar IP GRUP a depus la dosar raportul final, prin care a propus închiderea procedurii, conform art. 131 din Legea 85/2006, omițând să se pronunțe asupra aplicabilității art. 138 din Legea 85/2006.
Așadar, observând că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii potrivit art. 138 din Legea 85/2006, creditoarea AVAS avea posibilitatea ca, până la termenul la care procedura s-a închis, să ceară autorizarea introducerii unei cereri pentru antrenarea răspunderii.
În condițiile în care, la prima instanță, nu s-a formulat o cerere de autorizare în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai falitei, o asemenea cerere formulată direct în recurs, este inadmisibilă, potrivit art. 294, alin. 1.proc.civ. rap. la art. 316.proc.civ.
În consecință, nefiind promovată o cerere de antrenare a răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, nu are nici un sens analizarea existenței condițiilor de antrenare a răspunderii, astfel că, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. recursul formulat de creditoarea AVAS va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr.1412/JS/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./07.04.2008
Tehnored /07.04.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul C-
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae
