Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 315/
Ședința publică din data de 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 21/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu debitoarea intimată - 2001 SRL prin lichidator judiciar IP GRUP și intimații administratori și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 18.03.2008, adresa nr. C 4237/2008 emisă de către ORC T în care se arată că societatea - 2001 SRL a fost radiată din Registrul comerțului C- de sub nr. J -, iar la data de 28.03.2008, s-au depus de către intimatul, un set de 46 înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 21/2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C- a aprobat raportul final întocmit de către lichidatorul IP GRUP Reșița; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - 2001 SRL și radierea acesteia din registurl comerțului de sub nr. J-; a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 17.01.2008 lichidatorul IP GRUP Reșița desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - 2001 SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei.
De asemenea, instanța de fond a constatat că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința civilă nr. 881/JS/24.05.2007, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea 85/2006 raportat la art. 270 din Legea 31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator IP GRUP cu o retribuție de 1.500 lei RON +TVA; a constatat că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea 85/2006; a constatat că nu s-au formulat obiecții la raportul final întocmit de lichidator, instanța de fond având în vedere și faptul că societatea nu mai desfășoară activitate și a fost dizolvată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C- și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond să se dispună antrenarea răspunderii materiale a administratorilor și asociaților debitoarei - și, în sensul obligării acestora la plata către recurentă a sumei de 563 lei reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 563 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Creditoarea recurentă menționează că pârâta debitoare prin administrator și prin asociatul nu a depus documente contabile la lichidatorul judiciar sau la dosarul cauzei, iar lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare, deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile, astfel că administratorul social nu a ținut evidența contabilă potrivit legii și nu a făcut dovada că ar fi ținut o asemenea evidență contabilă. În aceste condiții, recurenta consideră că este întrunită condiția prevăzută de art. 137 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate cu obligarea instanței de fond și a lichidatorului de a convoca Comitetul Adunării Creditorilor pentru supunerea la vot a formulării cererii de autorizare perevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, respectiv a cererii de atragere a răspunderii foștilor administratori ai falitei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de starea de insolvență a societății, că apeța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. e și d din Legea nr. 85/2006.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Recurenta AVAS arată că întrucât lichidatorul nu s-a pronunțat în raportul final în sensul încălcării normelor contabile de către fostul administrator, consideră întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii, considerând că există legătură de cauzalitate între conduita administratorului și insolvența societății.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, apreciind că răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Recurenta AVAS consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006 și în condițiile în care lichidatorul înțelege să nu formuleze o cerere întemeiată pe prevederile art. 138 din Legea 85/2006, apare imperativ necesar ca creditorilor să li se creeze ocazia să uzeze și de acest mijloc legal de suplimentare a averii debitoarei. Apreciază ca netemeinică poziția instanței de fond de a obstrucționa dezbaterile privind eventuala culpă a foștilor conducători ai falitei în ceea ce privește starea de insolvență, iar în măsura în care lichidatorul nu intenționează să se prevaleze de prevederile art. 138 alin. 1, instanța are obligația de a dispune din oficiu convocarea Comitetului / Adunării creditorilor și de a supune atenției acestora oportunitatea formulării conform art. 138 alin. 3 cererii de atragere a răspunderii persoanelor culpabile de insolvența falitei, motiv pentru care apreciază închiderea procedurii ca fiind prematură.
Se mai invocă faptul că AVAS nu se află în posesia raportului final, astfel că nu a putut formula obiecțiuni la acesta, arătând că în conformitate cu art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, raportul final trebuia comunicat de către lichidator tuturor creditorilor, ceea ce nu s-a realizat.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursurile de față sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respectiv greșeala
de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a
rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Lege, deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății
Motivul de recurs nu poate fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu legea
presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat în precedent.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
În ceea ce privește susținerea suplimentară formulată în recursul declarat de creditoarea AVAS privind incidența disp. art. 138 lit. e din Legea insolvenței, Curtea constată că acest aspect este doar menționat în cuprinsul recursului, fără a se face vreo mențiune la aspecte de fapt sau de drept care să indice aplicabilitatea în speță.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 21/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S împotriva sentinței civile nr. 21/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./15.04.2008
Dact./15.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
