Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 375/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 375/R/COM
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Cătălin Nicolae
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de către creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.221/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată A, prin lichidator judiciar Consult -AR Management A, creditorii intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Primăria Municipiului A, prin Primar, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea Consult -AR Management A, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentatul lichidatorului judiciar solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.221/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a închis procedura insolvenței debitoarei A, s-a dispus radierea debitoarei, s-a descărcat lichidatorul judiciar Consult -AR Management A și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, a aprobat onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 3500 lei pentru perioada octombrie 2007 - februarie 2008 și cheltuieli de lichidare în sumă de 108,60 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic al Tribunalului Arada reținut că, prin sentința civilă nr. 22913.10.2007 s-a admis cererea formulată de creditorul Municipiului, prin Direcția Venituri, s-a deschis procedura simplificată de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul A și s-a numit lichidator judiciar Consult Ar - Management
Având în vedere împrejurarea că toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar Consult Ar - Management A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către lichidatorul judiciar în ședința din data de 12.12.2007,
Văzând că, creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii.
Judecătorul sindic a considerat că în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare și implicit stabilirea în sarcina lichidatorului a obligației de a întocmi și comunica către creditori raportul final și de a proceda la convocarea Comitetului/ Adunării Creditorilor falitei A, în vederea supunerii la vot a introducerii de către creditorul ce se va desemna a cererii de autorizare prevăzute de art.138 alin.3 și a cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei culpabile de starea de insolvență a acesteia.
Astfel, consideră că se impune atragerea răspunderii membrilor fostei conduceri falite, responsabili de insolvența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit. c) din Legea nr.85/2006 (respectiv art.137 alin.1 lit. c în vechea reglementare).
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produce creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art.32 alin.1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior a art. 27 alin.1 și alin. 2), situație care, corelată cu proasta administrare a debitoarei, a determinat prejudicierea creditorilor.
Pe de altă parte, deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art. 138, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul/Adunarea creditorilor în vederea analizării oportunității formulării unei astfel de cereri de către Comitet/Adunare, în temeiul art.138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Învederează instanței că Autorității, în calitate de creditor, nu i-a fost comunicat de către lichidator un înscris denumit raport final, ceea ce contravine prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că la termenul de judecată din data de 13.02.2008, reprezentantul lichidatorului judiciar prezintă raportul asupra activității desfășurate, propunând totodată și închiderea procedurii falimentului potrivit prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât susține că a solicitat creditorilor să-și exprime poziția în scris cu privire la închiderea procedurii "dar aceștia nu și-au exprimat această poziție", creditoarei nu i s-a comunicat nici o adresă din partea lichidatorului judiciar din care să rezulte cele susținute de lichidator la termenul de judecată din data de 13.02.2008.
Având în vedere că creditoarea nu a avut cunoștință de solicitările făcute de către lichidatorul judiciar, nu se poate vorbi de faptul că creditorii nu și-au exprimat poziția cu privire la închiderea procedurii sau nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii, așa cum greșit reține judecătorul sindic prin sentința de închidere a procedurii. Mai mult, și creditorul AVAS solicită continuarea procedurii pentru identificarea persoanelor vinovate de insolvența procedurii, cerere care este respinsă de judecătorul sindic, considerând că din rapoartele lichidatorului depuse la termenele anterioare rezultă că lichidatorul nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile ale debitorului, deși a făcut toate demersurile.
În vederea susținerilor sale, creditoarea arată că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă, în pofida tuturor acestor inițiative, nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputabilă vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori cazul de față, creditoarea consideră nu s-a depus toate diligențele de către lichidatorul judiciar în vederea identificării bunurilor debitoarei. Din raportul prezentat de lichidatorul judiciar rezultă lipsa documentelor și a altor acte, motiv îndreptățit pentru lichidator să sesizeze judecătorul sindic, în vederea promovării unei acțiuni penale conform art.147 din Legea nr. 85/2006.
Dacă, la data declanșării insolvenței nu mai existau acele bunuri mobile și imobile, este de presupus că au fost înstrăinate, situație care impunea anularea transferurilor patrimoniale. Pe de altă parte, lichidatorul judiciar, în baza atribuțiilor legale, avea obligația să facă demersurile pentru identificarea de bunuri, în acest sens se impuneau verificări la registrul de Carte funciară de pe lângă Judecătorie, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la societățile bancare de pe raza municipiului A, bunuri personale ale persoanelor răspunzătoare de starea firmei.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura instituită de lege sunt judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, în acest sens se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți din pasiv.
Examinând sentința atacată, conform motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. pentru considerentele ce succed:
În mod corect prima instanță-judecător sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei, fiind aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, în sensul că în averea debitoarei nu a existat nici un fel de bun.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
În speță, creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative ale procedurii, deși au fost notificați în acest sens de către lichidatorul judiciar.
Potrivit art. 138, alin. 1 din Legea 85/2006, numai administratorul sau lichidatorul judiciar poate cere antrenarea răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, însă aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori, dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Nu poate fi primită critica recurentei AVAS potrivit căreia raportul final prin care s-a propus închiderea procedurii nu i-a fost comunicat, întrucât Legea 85/2006 nu prevede o obligație în acest sens a instanței sau practicianului în insolvență.
În speță, recurenta AVAS nu poate invoca nici faptul că nu a avut cunoștință de acest raport, întrucât la data de 05.02.2008 a depus un memoriu la dosar (filele 63-65 din dosarul primei instanțe), prin care și-a manifestat punctul de vedere asupra propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii.
Judecătorul sindic nu are nici o competență în convocarea comitetului creditorilor și nici nu îl poate obliga pe lichidatorul judiciar să îl convoace, întrucât art. 17, alin. 2 din Legea 85/2006 arată că regula este întrunirea lunară a comitetului creditorilor iar atunci când este necesar se poate întruni și la cererea administratorului/lichidatorului judiciar sau la cererea a cel puțin doi dintre membri săi.
Așadar, acest text de lege nu instituie o obligație pentru practicianul în insolvență, ci doar o posibilitate de care poate sau nu să uzeze.
Mai mult, în speță, din cauza neparticipării creditorilor la ședința adunării creditorilor, nu a putut fi desemnat un comitet al creditorilor, astfel că critica vizând neconvocarea comitetului creditorilor de către lichidatorul judiciar nu are obiect.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, Curtea reține că nu este fondat, întrucât textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Din actele și lucrările aflate la dosarul de fond, rezultă că lichidatorul judiciar a întreprins toate demersurile rezonabile pentru identificarea bunurilor debitoarei, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat (fila 48 din dosarul primei instanțe).
Nu poate fi primită susținerea acestei creditoare conform căreia lichidatorul judiciar trebuia să îl sesizeze pe judecătorul sindic în vederea promovării unei acțiuni penale conform art. 147 din Legea 85/2006, întrucât orice persoană poate sesiza organul de cercetare penală cu privire la săvârșirea acestei fapte, inclusiv creditoarea Administrația Finanțelor Publice Pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de mai sus nu este necesară o plângere prealabilă din partea unei anume persoane, cu atât mai puțin judecătorul sindic.
Pe de altă parte, nu există nici o legătură între soluția de închidere a procedurii conform art. 131 din Legea 85/2006 și săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006, astfel că formularea unei plângeri penale pentru săvârșirea acestei infracțiuni nu poate influența aplicarea art. 131 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr.221/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red./14.05.2008
Tehnored /14.05.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud. sindic
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae
