Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR -.- -
DECIZIA -.38/Com/2010 -
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de RECURENT - CREDITOR AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, sector 1, STR.-, nr. 9-11, în contradictoriu cu INTIMAT - PÂRÂT - O, nr. 17, -. 10, Județ B și INTIMAT - DEBITOR SC 2000 SRL O STR.- -.26-30,J-,CUI R-PRIN LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - O, STR.-, nr. 42, Județ, împotriva Sentinței nr.1430/F/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect Legea nr.64/1995 - angajare răspundere a membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că recursul este scutit de plata taxelor de timbru și este la primul termen, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei în exercitarea recursului și rămâne în pronunțare pe excepție.
La ora 13, după luarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă avocat ( Baroul O l t) în reprezentarea intimatei pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/21.01.2010, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, invocată de instanță din oficiu. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.1430/F/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC 2000 SRL împotriva pârâtei, cu domiciliul în O,-, -. 10, jud.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că cererea lichidatorului este întemeiată pe cuprinsul și concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență a debitoarei întocmit de fostul lichidator. În cuprinsul acestuia se menționează că societatea debitoare s-a înființat în anul 1993, având ca obiect de activitate producția de încălțăminte, în special în regim de. Majoritatea clienților societății au fost din Uniunea Europeană. Evoluția societății a cunoscut un avânt deosebit în primii ani de activitate, până în anul 2000, perioadă care a coincis cu trendul de pe piața producătorilor în și care a fost caracterizată de comenzi mari cu tarife de produs la prețuri atrăgătoare, cheltuieli cu forța de muncă mici, precum și cu contribuții și impozite aferente la niveluri acceptabile. Evoluția cursului leului față de principalele valute a fost de asemenea în măsură să conducă la obținerea de rezultate bune.
Începând cu anul 2001 societatea a investit masiv în modernizarea spațiului de producție, creându-se o secție de croit-cusut fețe încălțăminte, precum și în utilaje. Tot din acest an societatea a început să obțină rezultate economice slabe datorită creșterii cheltuielilor din exploatare, în special a cheltuielilor cu forța de muncă, peste nivelul veniturilor din exploatare, a creșterii contribuțiilor la bugetul de stat, a scăderii comenzilor din partea clienților externi care și-au orientat comenzile către alte piețe unde costurile forței de muncă se mențin încă la un nivel redus și care i-a obligat pe producătorii români să mențină prețuri comparabile cu cele de pe aceste piețe, precum și datorită evoluției negative a cursului leu-euro.
Societatea a încercat reabilitarea financiară prin încheierea a patru convenții de eșalonare conform prevederilor OG nr. 40/2002 pentru obligațiile restante ale societății către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și fondul de șomaj. În ciuda eforturilor depuse de către administratorul și asociatul unic al societății, debitoarea nu a putut respecta condițiile de eșalonare.
La capitolul concluzii al raportului se menționează drept cauze care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei scăderea ofertelor din partea partenerilor străini care s-au orientat către producători din alte țări, lipsa profitului din activitatea de producție în anii 2002-2005, concomitent cu înregistrarea unor cheltuieli semnificative, lichiditate foarte scăzută, durata de recuperare a creanțelor foarte mare, grad de îndatorare foarte ridicat și durată de rambursare foarte mare, lipsa comenzilor în condițiile unei concurențe acerbe.
Pârâta a formulat o cerere de înscriere creanță pentru suma de 200.430,90 lei reprezentând împrumuturi acordate societății debitoare pentru redresarea sa, în perioada anilor 2004-2005, sumă care a fost înregistrată în evidențele contabile. Pârâta a fost înscrisă în tabelul definitiv cu această sumă.
În drept, conform art. 138 alineatul 1 literele c și d din Legea nr. 138/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență să fie suportat de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență prin aceea că au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți ( litera c ) sau au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea ( litera d). Aceste două fapte au fost invocate de către creditor prin cererea sa.
În ceea ce privește fapta prevăzută la litera d, instanța a constatat că nu există probe la dosar din care să rezulte că în ultima perioadă contabilitatea nu a mai fost condusă în conformitate cu legea, faptă care a condus la starea de insolvență. E adevărat că în dosarul conexat există o notă de prezentare depusă de către Administrația Finanțelor Publice O din care rezultă că ultimul bilanț contabil a fost depus la data de 31.12.2003, însă din informațiile furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor rezultă că societatea este dizolvată de drept de la începutul anului 2005. Instanța a reținut astfel că această faptă nu a fost săvârșită de către pârâtă.
În ceea ce privește fapta prevăzută la litera c, instanța a constatat că pârâta a adus din patrimoniul propriu importante sume de bani pentru redresarea societății, creditând-o în acest sens, astfel că nu se poate reține că a dispus continuarea activității în interes personal. B sa credință rezultă atât din acest aspect, ci și din colaborarea sa cu lichidatorul, predându-i acestuia actele contabile ale societății.
În plus, simpla gestionare necorespunzătoare a patrimoniului debitorului de către administrator nu este suficientă pentru antrenarea răspunderii acestuia, fiind necesară și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul constând în creanțele nerecuperate de către creditori față de debitoare, vinovăția pârâtului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, conform art. 998-999 Cod civil.
Lichidatorul judiciar nu a administrat nici o probă din care să rezulte îndeplinirea acestor condiții.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta AVAS, solicitând modificarea sentinței, în sensul de a se dispune atragerea răspunderii administratorului 2000
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Această susținere este demonstrată și de concluziile lichidatorului judiciar desemnat, care aduce la cunoștința instanței și a creditorilor că nu ia-u fost puse la dispoziție de către administratorul debitoarei documentele contabile solicitate, prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Nedepunerea documentelor contabile, în contextul în care nici administratorul societății nu a fost găsit generează prezumția potrivit căreia acesta a făcut să dispară arhiva contabilă a societății, faptă ce intră sub incidența art.138 alin.1 lit.d din lege.
Reaua-credință a fostului administrator este dovedită și de refuzul acestuia de a răspunde convocărilor și notificărilor lichidatorului judiciar în cursul procedurii.
Obligativitatea ținerii contabilității în conformitate cu prevederile legale nu se rezumă numai la întocmirea actelor contabile și la depunerea evidențelor contabile la instituțiile prevăzute de Legea nr.82/1991.
Faptele comise de către pârâtă trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți, întrucât, prin aceste fapte, falita a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii fiind în imposibilitatea de a-și mai recupera creanțele.
Se poate concluziona că faptele săvârșite de administrator, atât prin omisiune cât și cu intenție, se circumscriu faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, iar în condițiile în care contabilitatea societății nu a fost ținută în conformitate cu legea, așa cum impune legislația fiscală, se impune atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului și pentru săvârșirea acestei fapte.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9, art.3041Cod de procedură civilă.
În ședința publică din data de 21.01.2010,instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, astfel că, pronunțându-se cu prioritate asupra acestei excepții, potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006, au calitate procesuală activă de a formula cererea de atragere a răspunderii administratorului în principal administratorul judiciar/lichidatorul, iar în subsidiar, în anumite condiții, comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor.
În speță, cererea de atragere a răspunderii a fost formulată de către lichidatorul societății debitoare, cererea acestuia fiind respinsă. În această situație, calea de atac a recursului poate fi exercitată doar de persoana care a avut calitatea de parte în primă instanță și care ar avea interes în promovarea căii de atac. Or, după cum rezultă din dispozitivul sentinței recurate, creditoarea AVAS nu a avut calitatea de parte în cadrul cererii de atragere a răspunderii, motiv pentru care nu are nici calitatea procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului împotriva sentinței pronunțate.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, iar din acest punct de vedere, calitatea procesuală de a exercita calea de atac revine doar părților care au participat la judecata în primă instanță. Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia judecății apelului, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza, obiectul și nu se pot face cereri noi.
Mai mult, la data formulării cererii de către lichidator, prevederile Legii 85/2006 acordau calitate procesuală activă doar administratorului judiciar, lichidatorului și comitetul creditorilor, astfel că, din moment ce un singur creditor, în speță AVAS, nu avea calitate procesuală activă de a formula cererea de atragere a răspunderii, cu atât mai mult nu se poate accepta ca acesta să aibă calitate procesuală activă în a exercita calea de atac împotriva sentinței pronunțate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și în consecință va fi respins pentru acest motiv recursul declarat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE excepția lipsei calității procesuale active a recurentei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
RESPINGE recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, STR.-, nr. 9-11, în contradictoriu cu INTIMAT - PÂRÂT - O, nr. 17, -. 10, Județ B și INTIMAT - DEBITOR SC 2000 SRL O STR.- -.26-30,J-,CUI R-PRIN LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - O, STR.-, nr. 42, Județ, împotriva Sentinței nr.1430/F/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red.dec.; 27.01.2010
Jud. fond
Tehnored.; 28.01.2010; 5 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
- RECURENT - CREDITOR AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, STR.-, nr. 9-11
- INTIMAT - PÂRÂT - O, nr. 17, -. 10, Județ B
- INTIMAT - DEBITOR SC 2000 SRL O STR.- -.26-30,J-,CUI R-PRIN LICHIDATOR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - O, STR.-, nr. 42, Județ
- 3 comunicări emise la ___. ___. _____; la expediție la ___. ___. _____
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
