Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 447
Ședința publică de la 10.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 2152/07.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele INTERNAȚIONAL MARKETING, prin lichidator, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și MARFĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul, reprezentat de avocat cu delegație de substituire la dosar, Dl., intimata, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, Dl. și intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na, lipsind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar concluzii scrise și înscrisuri.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța nr. -/1 din data de 20.03.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 20 lei, precum și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Totodată, depune la dosar adresa nr. -/03.04.2008 emisă de Poliția Sectorului 1, din care rezultă că cercetările în dosarul penal nr. 4822/P/2005 au fost finalizate, iar dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Se comunică intimatelor prezente o copie de pe această adresă.
Reprezentantul intimatei depune la dosar note de concluzii și înscrisuri și precizează că plângerea penală despre care se face mențiune în cuprinsul adresei comunicate de către avocatul recurentului a fost formulată de lichidator, în considerarea nepredării de către recurent, ca administrator statutar al societății falite, a actelor de natură contabilă. Totodată, arată că în cuprinsul notelor de concluzii, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității declarării recursului, invocată de către intimata
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, arătând că recurentul, deși a fost legal citat în fața primei instanțe, nu a adus la cunoștința acesteia schimbarea domiciliului, ceea ce face să devină incidente dispozițiile art. 98.proc.civ. astfel încât împrejurarea schimbării domiciliului ar trebui să nu fie luată în seamă.
Apărătorul recurentului solicită respingerea excepției, arătând că nu a cunoscut nici existența procesului, nici sentința atacată, decât o dată cu comunicarea somației, la data de 27.02.2008, moment de la care a început să curgă termenul de recurs.
Reprezentanta intimatei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, achiesând la concluziile formulate de către reprezentantul celeilalte intimate prezente.
Curtea constată că pronunțarea asupra excepției tardivității declarării recursului presupune o evaluare asupra motivelor de recurs invocate de către recurent, care în esență critică sentința atacată pentru încălcarea formelor de procedură vizând modalitatea în care a fost citat în fața primei instanțe, așa încât precizează că excepția va fi soluționată o dată cu însăși calea de atac.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, primei instanțe, spre rejudecare, arătând că, în fața primei instanțe, partea pe care o reprezintă a fost citată, în mod nelegal, la un alt domiciliu decât cel care fusese indicat. În acest context, arată că în urma desfacerii căsătoriei sale, recurentul nu mai locuia în apartamentul nr. 6 situat în B,-, -/5,. 1, sector 1, beneficiul folosinței acestuia fiind atribuit fostei sale soții. În subsidiar, doar în măsura în care se va aprecia că recursul a fost depus peste termen, solicită repunerea sa în termenul de declarare a căii de atac, afirmând că a luat cunoștință de hotărâre, atunci când i s-a comunicat somația de executare, la data de 27.02.2008. Pe fond, arată că în mod nelegal judecătorul-sindic a reținut incidența art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare - în vigoare la data pronunțării hotărârii recurate -întrucât nu s-a probat interesul său personal în continuarea activității.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, în principal, ca tardiv, iar în subsidiar, ca nefondat, reluând argumentele potrivit cărora, în măsura în care recurentul nu a adus la cunoștința primei instanțe schimbarea domiciliului, ar fi trebuit aplicate dispozițiile art. 98.proc.civ. Pe fond, arată că, deși societatea era insolvabilă încă din anul 1998, recurentul-pârât a dispus continuarea activității, dar și că acesta nu a ținut contabilitatea potrivit legii.
Reprezentanta intimatei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicită respingerea recursului, ca nefondat, achiesând la susținerile celeilalte intimate prezente și afirmând că în mod temeinic judecătorul-sindic și-a însușit concluziile lichidatorului, atât timp cât acesta a fost desemnat prin hotărâre judecătorească.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2152/07.11.2005, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererile formulate de reclamantele și Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, împotriva pârâtului și a obligat pârâtul la suportarea pasivului societății debitoare, în cuantum de 1.329.982.898 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei, din data de 13.12.2004, menționând că executarea silită urma a se realiza, potrivit art. 140 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut prin sentința comercială nr. 161/28.01.2003 s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei Internațional Marketing, iar prin încheierea de la data de 13.05.2003, s-a dispus trecerea la faliment.
S-a mai constatat că, potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare ajunsă în încetare de plăți să fie suportată de către membrii organelor de conducere dacă aceștia, prin activitatea lor culpabilă, au determinat ca societatea debitoare să ajungă în incapacitate de plată.
Judecătorul-sindic a mai constatat că nedepunerea documentelor contabile nu echivalează cu ipoteza reglementată de lit. d) a art. 137, respectiv cu "neținerea contabilității în conformitate cu legea" și apreciat că reclamantele-creditoare nu au dovedit faptul că starea de insolvență s-a datorat neîndeplinirii de către pârât a acestei obligații. În consecință, prima instanță a reținut că ipoteza prevăzută de art. 137 lit. d) din lege nu se regăsește, în speță.
În schimb, a reținut că este incidentă ipoteza la care se referă lit. c) a art. 137, întrucât, deși insolvența s-a manifestat încă din anul 1998, pârâtul a dispus continuarea activității.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, judecătorul-sindic a admis cererile și a dispus obligarea pârâtului la suportarea pasivului falitei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, solicitând în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanțe și, în subsidiar, modificarea sa în tot, în sensul respingerii cererilor, ca neîntemeiate.
În motivare, recurentul a arătat că sentința pe care o atacă a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ. că ea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; au fost invocate, astfel, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9.proc.civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurentul a arătat că nu a fost legal citat pentru termenul acordat pentru soluționarea cererii de angajare a răspunderii; în acest context, a afirmat că, încă din data de 11.04.2003 își avea domiciliul în B,-, -. 1,. 3, sector 2. Recurentul a subliniat că la dosarul primei instanțe se regăsește o adresă prin care Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor aducea la cunoștința instanței actualul său domiciliu. Pe de altă parte, a mai afirmat că citarea sa la fostul domiciliu este nelegală, deoarece nu mai locuiește în respectivul apartament, a cărui folosință a fost atribuită fostei sale soții, prin sentința civilă nr. 4374/13.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 1
În altă ordine de idei, recurentul a precizat că și comunicarea sentinței s-a făcut la adresa din-, -/5,. 1,. 6, sector 1, așa încât nu a avut cunoștință de existența sa, până la data de 27.02.2008, când executorul judecătoresc i-a comunicat somația de executare.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că recursul a fost formulat peste termen, recurentul a solicitat să fie repus în termenul de declarare a acestei căi de atac, arătând că, datorită motivelor prezentate anterior, nu a luat cunoștință de hotărârea atacată decât la data de 27.02.2008.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, invocând și art. 90 alin. 1 și 100 alin. 1 pct. 4 coroborat cu alin. 3.proc.civ. dar și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurentul a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei, pentru rejudecare, primei instanțe.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, judecătorul-sindic reținând incidența ipotezei reglementate de art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, pornind exclusiv de la afirmațiile nedovedite ale lichidatorului.
În dezvoltarea ultimului motiv de recurs invocat, recurentul a arătat că în mod nelegal prima instanță a apreciat că se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 137 lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, întrucât probele nu relevă, pe de o parte, continuarea activității în interesul său personal, dar nici faptul că aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți, atât timp cât anii 1999 și 2001 au fost încheiați cu profit.
La termenul de astăzi, intimata a invocat excepția tardivității declarării recursului, având în vedere susținerile consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
În fața primei instanțe, creditoarele Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au formulat cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al falitei INTERNAȚIONAL MARKETING,.
Se cuvine subliniat că, în cuprinsul cererii sale, înregistrate pe rolul primei instanțe la data de 02.06.2007, a indicat două adrese la care propunea ca pârâtul să fie citat, respectiv în-, -/5,. 1,. 6, sector 1 și în-,. 1,. 3, sector 2.
Solicitarea a avut ca temei adresa nr. - din data de 11.05.2005, aflată la fila 231 din dosarul de fond, prin care Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor a comunicat că domiciliază în B,-,. 1,. 3, sector 2.
De asemenea, cartea de identitate a recurentului probează faptul că acesta domiciliază în B,-,. 1,. 3, sector 2, încă din data de 11.04.2003.
Cu toate acestea, pentru nici unul dintre termenele acordate în vederea soluționării cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale - 19.09.2005 și 07.11.2005 - pârâtul nu a fost citat la adresa din B,-,. 1,. 3, sector 2, ci la o altă adresă, în B,-, -/5,. 1,. 6, sector 1, dovada de îndeplinire a procedurii consemnând faptul că citația a fost afișată pe ușa principală a locuinței, întrucât nici o persoană nu a fost găsită la domiciliu.
De asemenea, Curtea mai reține că la nici un termen acordat de prima instanță, pârâtul nu s-a prezentat.
În acest context, trebuie subliniat faptul că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 4374/13.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B, beneficiul folosinței apartamentului nr. 6, situat în B,-, -/5, sector 1 fost atribuit fostei soții a recurentului, ().
Pe de altă parte, Curtea mai constată că și comunicarea sentinței atacate s-a făcut tot la adresa din B,-,. 1,. 3, sector 2 (a se vedea dovada de primire și procesul-verbal de predare - fila 262 din dosarul de fond), fiind consemnat, și în acest caz, că hotărârea a fost afișată pe ușa principală a locuinței, întrucât nici o persoană nu a fost găsită.
În aceste condiții, reținând că adresa la care s-a făcut actul de procedură al comunicării nu reprezenta domiciliul real și legal al părții, Curtea constată că o comunicare valabilă a hotărârii nu s-a făcut către pârâtul-recurent.
În acest context, susținerile intimatei, vizând necesitatea aplicării în speță a prevederilor art. 98.proc.civ. urmează a fi înlăturate, deoarece, în condițiile în care probele demonstrează că nici o comunicare a vreunui act de procedură nu s-a făcut în mod valabil către pârât, nu se poate pretinde acestuia să aducă la cunoștință schimbarea domiciliului. Curtea subliniază că art. 98.proc.civ. impune părților obligația de înștiințare a schimbării domiciliului/sediului atunci când aceasta intervine în cursul judecății. O asemenea prevedere este firească, pentru că doar într-un asemenea caz, partea are cunoștință de existența litigiului. În speță, pârâtul-recurent, cu mult timp anterior introducerii sale în proces, își schimbase domiciliul, așa încât nu a putut fi în măsură să comunice instanței o astfel de împrejurare. Trebuie precizat că nu prezintă relevanță faptul că procedura se deschisese anterior schimbării domiciliului pârâtului, ceea ce presupune citarea societății debitoare, întrucât până la data introducerii în procedură, ca pârât în acțiunile în răspundere, acesta nu avusese calitatea de parte, iar societatea falită este un subiect distinct de drept.
Reținând, așadar, că actul de procedură al comunicării sentinței atacate, efectuat la o adresă greșită, este lovit de nulitate, potrivit art. 100 alin. 1 pct. 4, rap. la alin. 3.proc.civ. Curtea constată că probele din dosar relevă faptul că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului recurent o dată cu somația de executare, la data de 27.02.2008, așa încât de la acest moment, potrivit art. 301 rap. la art. 284 alin. 2.proc.civ. a început să curgă termenul de recurs, care s-a împlinit la data de 10.03.2008, în urma calculului determinat de art. 101 alin. 1 și 5.proc.civ.
Cum calea de atac a recursului a fost exercitată la data de 10.03.2008, Curtea, în considerarea tuturor aspectelor de mai sus, va respinge excepția tardivității declarării recursului, ca neîntemeiată.
Pe de altă parte, se mai reține că, potrivit art. 85.proc.civ. udecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Considerentele expuse pe larg conduc către concluzia că procedura de citare a pârâtului-recurent nu a fost legal îndeplinită în fața primei instanțe, întrucât acesta avea domiciliul - și în drept, dar și în fapt - la o altă adresă decât cea la care a fost citat, respectiv în B,-,. 1,. 3, sector 2.
În aceste condiții, Curtea constată că citațiile expediate de prima instanță în B,-, -/5,. 1,. 6, sector 1, pe numele pârâtului-recurent reprezintă un act de procedură care a încălcat formele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ. atât timp cât domiciliul acestuia, - de altfel, indicat și în cererea creditoarei, dar comunicat și de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor - este în B,-,. 1,. 3, sector 2.
Prin urmare, constatând că citațiile ce au fost expediate pârâtului-recurent sunt lovite de nulitate, conform art. 88 alin. 2, rap. la art. 88 alin. 1 pct. 4, cu aplicarea art. 100 alin. 1 pct. 4 și art. 100 alin. 3.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ. producând acestei părți o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5.proc.civ. văzând și art. 304 pct. 5.proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, primei instanțe, spre rejudecare.
Considerentele expuse mai sus fac inutilă cercetarea motivelor de modificare a hotărârii atacate, însă, cu ocazia rejudecării, judecătorul-sindic va avea în vedere și celelalte critici cuprinse în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului, ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr. 2152/07.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele INTERNAȚIONAL MARKETING, prin lichidator, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 și MARFĂ și în consecință:
Casează sentința comercială nr. 2152/07.11.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- și trimite cauza primei instanțe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./17.04.2008
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică Avram
