Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 454/
Ședința publică din 19.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1874 din 16.10.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator MANAGEMENT T și pârâții G și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea pârâților intimați, lipsă fiind creditoarea recurentă și debitoarea intimată prin lichidator.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratură pârâții intimați au depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1874/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâților G și, s-a închis procedura enței față de debitoarea SC SRL T și radierea debitoarei din evidențele ORC T, s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate și s-a constatat că lichidatorul judiciar ency Management este descărcat de îndatoriri și responsabilități potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Încheierea nr. 239/07.02.2008 pronunțată în dosar nr- s-a dispus deschiderea procedurii enței cu privire la debitoarea SC SRL, fiind numit lichidator ency Management care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii în ziarul "Ziua" din 27.02.2008. De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, în care figurează T și AVAS B, cu creanțe admise în sumă totală de 43.544,66 Ron.
În același timp, lichidatorul a procedat la notificarea administratorilor G și cu menținea de a preda actele contabile ale debitoarei și a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat. Prin rapoartele sale, lichidatorul a arătat că lipsa evidențelor contabile indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru aplicarea art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Pârâții au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale arătând că lichidatorul nu a dovedit în cauză întrunirea celor patru elemente ale răspunderii civile delictuale, nepredarea documentelor contabile neconstituind o prezumție în ceea ce privește neținerea contabilității conform legii. În plus, nedepunerea situațiilor financiare anuale la organele abilitate este sancționată cu dizolvarea societății sau contravențional și nici o lege nu prevede că acest lucru ar conduce la antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Analizând cererea lichidatorului prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, față de dispozițiile legale incidente, judecătorul sindic a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, faptele prevăzute de lit. d) a art. 138 din legea enței, pe care se întemeiată cererea, nu reprezintă în principiu, activități directe producătoare de prejudiciu. Ele pot doar favoriza starea de ență, prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, ce generează dobânzi sau penalități.
Așadar, se impune dovedirea mai întâi a faptului că nu s-a întocmit evidența contabilă și apoi a legăturii între neținerea contabilității și starea de ență a debitoarei, și de asemenea a împrejurării că fapta a fost săvârșită cu intenție, neexistând o prezumție de culpă în cazul acestui motiv de atragere a răspunderii.
Trebuia deci ca lichidatorul să probeze că administratorii debitoarei - pârâții G și, au intenționat ca, prin presupusa neîntocmire a evidențelor contabile, să eludeze obligațiile fiscale ale debitoarei, pentru recuperarea cărora s-a formulat cererea întemeiată pe art. 138 din lege.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motive se arată că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărâre nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).când hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei rezultă suficiente elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială, astfel "s-au falsificat dispoziții de plată, facturi fiscale și chitanțe, s-au delapidat sume în cuantum de 191.986 lei".
Se învederează instanței că potrivit dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006 pe care le apreciază ca fiind aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în ență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS A către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat fiind prezumat.
Pârâții intimați G și au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând argumentele judecătorului sindic și neîndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și potrivit dispozițiilor art. 304, 3041și 306 alin.2 proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Motivul de recurs al creditoarei asupra căruia aceasta aduce argumentele în scris, are ca obiect neantrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, conform art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, Curtea statuează mai întâi că în prima instanță o astfel de acțiune a fost introdusă de practicianul în ență, respinsă de judecătorul sindic. Împotriva acestei sentințe, lichidatorul nu a declarat recurs. Pe de altă parte, creditoarea recurentă nu are legitimarea procesuală de a introduce, în mod direct, o astfel de acțiune în fața judecătorului-sindic, ci numai drept o prealabilă cerere de autorizare încuviințată în acest demers de către același judecător sindic. În acest sens dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 sunt univoce, clare, inderogabile.
Prin urmare, dacă creditoarea recurentă nu beneficiază ope legis de legitimitate procesuală activă, în mod direct și necondiționat, în primă instanță, cu atât mai puțin aceeași creditoare poate tinde în recurs, prin omisio medio, la deznodământul judiciar al antrenării răspunderii patrimoniale reglementate de art. 138 din Legea eței.
În consecință, Curtea, considerând că recurenta creditoare nu are calitate procesuală activă în calea de atac a recursului pentru a fi îndreptățită să solicite atragerea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor debitoarei, urmează a respinge recursul acestei creditoare pe aceste considerente.
În concordanță cu prevederile art. 137 alin.1 proc.civ. având în vedere soluționarea prezentului prin constatarea lipsei calității procesuale active a recurentei, Curtea este dispensată de a mai cerceta motivele de fond integrate răspunderii reglementate de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost propuse de creditoarea recurentă.
Pe de altă parte, creditoarea recurentă invocă prevederile art. 304 pct.7 care se referă la situația de modificare a unei hotărâri care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fără însă a se aduce argumente în sprijinul acestui motiv de recurs care urmează a fi considerat neîntemeiat și în raport de considerentele sentinței atacate.
Față de cele mai sus arătate și văzând art. 312.proc.civ. și art. 8 din Legea enței, se va respinge ca nefundat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr. 1874 din 16.10.2008 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.Ț/25.03.2009
TEHNORED. /25.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Petruța
