Spete procedura insolventei. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 456/
Ședința publică din 19.03.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 1570/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC IMPORT EXPORT SRL prin lichidator T, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului, în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta debitoarei intimate depune delegație de substituire, factura privind plata onorariului de avocat și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, reprezentanta debitoarei intimate, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1570/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura enței s-a închis procedura enței față de debitorul SC Import-Export SRL T reprezentată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu creditoarele AVAS B și T, s-a dispus radierea debitorului SC Import-Export SRL din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura enței a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate și publicarea acesteia în Buletinul Procedurilor de ență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că întrucât în contul debitoarei falite nu există disponibilități bănești, în temeiul art. 14 alin.3 din HG 460/2005 modificată și completată prin HG 1881/2006, s-a aprobat cererea formulată de lichidatorul judiciar privind publicarea raportului nr.2 de activitate din 11.09.2008 în Buletinul Procedurilor de ență, că la data de 11.09.2008 lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura enței debitoruklui SC Import-Export SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 64/09.01.2008, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura enței, notificarea fiind publicată conform art. 61 alin.3 din lege și că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând casarea sentinței recurate, punând în vedere lichidatorului judiciar să comunice creditorilor societății Raportul final și instanței de judecată să dispună convocarea Adunării Creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea consideră că sentința recurată este nelegală, având în vedere că dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 nu au fost respectate, judecătorul sindic neprocedând la convocarea adunării creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Întrucât instanța de fond nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor pentru formularea eventualelor obiecțiuni la raportul final, hotărârea pronunțată trebuie casată și trimisă spre rejudecare instanței de fond. Arată că după întocmirea raportului final, lichidatorul judiciar era obligat să îl comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art. 129 din Legea 85/2006 tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, urmând a fi convocată adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului, în vederea aprobării acestuia. Menționează că Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin aceste omisiuni.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006 - dispoziții aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Se mai arată că potrivit aceluiași text normativ, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul folosit veniturile obținute.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în ență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În cauză s-au formulat concluzii scrise de către lichidatorul judiciar T al debitoarei SC Import-Export SRL, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât critica acesteia are în vedere disp. art. 129 din Legea enței, deși procedura s-a închis conform prev. art. 131 din aceeași lege, iar pe de altă parte critica aceleiași creditoare pentru neaplicarea regulilor privind antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere pentru motivul prev. de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este susținută de demonstrația privind regulile generale ale antrenării răspunderii civile delictuale, în general, și cele speciale prevăzute de Legea enței.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, conform art. 304,3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a motivelor de recurs indicate de creditoarea recurentă și anume art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că recursul este nefondat.
Referitor la critica încălcării de către judecătorul sindic a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel relevă că procedura enței față de SC SRL s-a închis potrivit art. 131 din aceeași lege al cărui conținut normativ nu impune obligația în sarcina judecătorului sindic de convocare a adunării creditorilor și nici măcar întocmirea unui raport final având conținutul și obiectivele raportului prev. de art. 129 din legea enței.
Închiderea procedurii pe temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost propusă de către lichidatorul judiciar în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Această situație a fost cunoscută de către creditoarea recurentă, la dosar existând dovada informării sale de către lichidatorul judiciar, însă cu toate acestea aceeași creditoare deși a avut timpul necesar pentru a-și exprima opoziția prin formularea unor obiecțiuni, nu a depus aceste diligențe.
În ceea ce privește critica privind aplicabilitatea în cauză a disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 referitor la atragerea răspunderii personale patrimoniale, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prev. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, nici comitetul creditorilor, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre creditori. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.
Curtea mai statuează că, în condițiile în care creditoarea AVAS nu a formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea enței, această creditoare nu are exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.
Astfel fiind, urmează a se respinge recursul creditoarei AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței civile nr.1570/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către lichidatorul debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr.
GREFIER
RED.PM/31.03.2009
TEHNORED. /31.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Petruța
