Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția Comercială operator nr.2928
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.457/R
Ședința publică din 02 iunie 2008
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței comerciale nr.568/04.10.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Timiș în contradictoriu cu debitoarea SC Metal SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței și atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă la dosar adresa emisă de recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T prin care se comunică numele ș domiciliul persoanelor vizate prin cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat ș văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.568/04.10.2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Timiș, judecătorul sindic a declarat nule cererile formulate oral în ședință publică de reprezentanții creditoarelor Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de aducerea societății debitoare în stare de insolvență.
Totodată, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC Metal SRL, precum ș radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că prin raportul de închidere a procedurii, depus la termenul din data de 04.10.2007, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea falită SC SRL D, în temeiul art. 131 din Legea insolvenței.
În motivare, a arătat că societatea nu a desfășurat niciodată activitatea pentru care s-a constituit și nu a funcționat la sediul declarat la registrul comerțului, administratorul acesteia părăsind țara imediat după constituire. Nu a identificat în patrimoniul debitoarei bunuri prin a căror valorificare să poată îndestula creanțele creditorilor și nu a intrat în posesia actelor contabile.
Examinând propunerea formulată, judecătorul sindic a constatat că față de debitoare a fost deschisă procedura de insolvență simplificată prin sentința nr.091/01.03.2007, la cererea creditoarei T, debitoarea fiind în dizolvare de drept în baza art.30 din Legea nr.359/2004, fiind numit lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Pe parcursul administrării procedurii lichidatorul judiciar a îndeplinit atribuțiile prevăzute în sarcina sa de art.25 din Legea insolvenței, procedând, conform rapoartelor de activitate depuse la dosarul cauzei, la notificarea potențialilor creditori, a debitoarei, a administratorului social. A verificat declarațiile de creanță depuse de creditorii T, T, AVAS B, conform de creanțe depus la dosarul cauzei. A efectuat demersuri în vederea identificării administratorului social, în vederea preluării actelor contabile ale debitoarei și a inventarierii bunurilor acesteia.
Motivat de lipsa actelor contabile ale debitoarei, nu a putut fi stabilită situația patrimoniului debitoarei și nu a fost identificat vreun raport de cauzalitate privind măsurile întreprinse de organele de conducere și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Cu privire la cererile formulate verbal de reprezentanții creditorilor AVAS B și T în ședința publică din 04.10.2007, judecătorul sindic a constatat că acestea nu respectă condițiile prevăzute de art. 82 raportat la art.112-114 Cod Procedură Civilă, nefiind formulate în scris cu arătarea părților pe care înțeleg să le cheme în judecată, domiciliul sau reședința acestora, astfel că au fost declarate nule, conform art. 133 alin.1 Cod Procedură Civilă, fără a mai fi necesară punerea în discuție a inadmisibilității lor pentru nerespectarea art.138 alin.3 din Legea insolvenței.
Prin urmare, s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din Legea insolvenței, conform căruia procedura poate fi închisă în orice stadiu dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare continuării procedurii, astfel că procedura insolvenței simplificate declanșată împotriva debitoarei SC Metal SRL Daf ost închisă, debitoarea urmând a fi radiată din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.04.2008.
Creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tas olicitat admiterea acestuia și continuarea procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că instanța de fond a pronunțat închiderea procedurii insolvenței față de debitoare cu nerespectarea dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006, conform căruia lichidatorul judiciar va supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale, copii de pe acestea urmând să fie comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului, judecătorul sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, creditorii putând formula obiecții cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, respectiv că la data ședinței, judecătorul sindic va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a raportului final.
Se solicită să se observe faptul că în speță raportul final întocmit de lichidatorul judiciar a fost depus la instanța de judecată la data de 04.10.2007, dată la care aceasta așp ronunțat închiderea procedurii, nefiind convocată adunarea creditorilor în vederea punerii în discuție a acestuia.
Se arată că această poziție procedurală nelegală a primei instanțe a generat atât confuzie, cât și imposibilitatea tuturor creditorilor, prin care și creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, de a-și exprima punctul de vedere cu privire la raportul final în conformitate cu dispozițiile legale, referitoare la formularea de eventuale obiecțiuni și de a introduce acțiunea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
Mai mult, prin închiderea procedurii la acest termen de judecată, creditoarea a fost lipsită de posibilitatea legală de a solicita judecătorului sindic, prin comitetul creditorilor, autorizarea de a introduce acțiunea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, momentul întocmirii raportului final reprezentând și momentul în care creditorii au luat la cunoștință faptul că lichidatorul judiciar nu înțelege să introducă acțiunea menționată anterior.
Se mai arată că instanța de fond a declarat nule cererile formulare oral în ședința publică din data de 04.10.2007 de către creditorii AVAS Bș D GFP T privind antrenarea răspunderii persoanelor vinovate pentruintrarea societății în încetare de plăți, motivat de faptul că acestea nu respectă condițiile prevăzute de art.82 raportat la art.112-114 Cod procedură civilă, ignorând faptul că aceste dispoziții legale nu sancționează cererile de chemare în judecată care nu respectă prevederile acestor texte de lege cu anularea lor.
Se arată că judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ în cauză, în conformitate cu dispozițiile art.114 Cod procedură civilă, acesta fiind obligat să îi pună în vedere reclamantului care formulează cererea de chemare în judecată, cu nerespectarea cerințelor legale, să completeze cererea de îndată sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să îi acorde acestuia un termen în acest scop, neîndeplinirea acestor obligații putând atrage, cel mult, suspendarea judecății.
Prin recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, aceasta a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de antrenare a răspunderii formulată în temeiul ar.138 din Legea nr.85/2006, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei.
În motivare, creditoarea a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al societății. Astfel, atât DGFP T, cât și AVAS B au solicitat antrenarea răspunderii administratorului societății debitoare având în vedere că lichidatorul judiciar nu ș-a exprimat punctul de vedere în ceea ce privește aplicarea art.138 din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că nu i s-au pus la dispoziție actele contabile.
Văzând concluziile lichidatorului judiciar, creditoarea recurentă a arătat că a solicitat convocarea adunării creditorilor pentru ca acesta să solicite autorizarea, din partea judecătorului sindic, în vederea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii, potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Acest lucru a fost reținut de instanță în încheierea din 07.06.2007 și a pus în vedere lichidatorului să convoace adunarea creditorilor, însă acesta nu s-a conformat, așa încât creditorii nu au putut să formuleze o cerere de autorizare în vederea formulării unei cereri de antrenare a răspunderii. Deși s-a solicitat la ultimul termen de judecată amânarea judecării cauzei în vederea întrunirii creditorilor, instanța a respins acestă cerere și a închis procedura.
Recurenta consideră că, prin neconvocarea adunării creditorilor și prin neacordarea unui termen, s-a încălcat dreptul creditorilor de a formula o cerere de antrenare a răspunderii organelor de conducere. Faptul că nu s-a precizat împotriva cărei persoane se formulează cererea și că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate, nu dădea dreptul instanței de a respinge cererea, ci trebuia să își manifeste rolul activ și să pună în vedere creditorilor să își precizeze cererea.
Legat de fondul cauzei, creditoarea solicită să se constate că, deși legal notificat, fostul administrator al societății debitoare, nu ș-a îndeplinit obligația legală de a depune actele contabile solicitate de Legea insolvenței, lucru ce duce la prezumția că aceste acte contabile nu există ori au fost ținute cu nerespectarea normelor legale, acesta fiind motivul pentru care fostul administrator refuză să le predea. Se arată că această faptă este pedepsită de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, motiv pentru care, pe fond, se solicită antrenarea răspunderii fostului administrator al societății debitoare.
Prin recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B aceasta a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că închiderea procedurii insolvenței față de debitoare s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor at.129 din Legea nr.85/2006, deoarece raportul final întocmit de lichidatorul judiciar a fost înregistrat la sediul AVAS după data închiderii procedurii insolvenței, formulând obiecțiuni la acesta în data de 04.10.2007.
Se arată că judecătorul sindic s-a pronunțat pe închiderea procedurii fără a se pronunța, în prealabil, asupra obiecțiunilor la raportul final, așa cum prevăd dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006 și fără a convoca adunarea creditorilor debitoarei, potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 Teza finală din Legea insolvenței.
În ceea ce privește declararea ca nule a cererilor formulate de creditoarele AVAS B și DGFP T se învederează că judecătorul sindic avea posibilitatea să aleagă din soluțiile prevăzute de legislația în vigoare, modalitatea aleasă de judecător neregăsindu-se în acestea.
Se învederează că, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, aplicabile în prezenta cauză, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se menționează că, potrivit acestui text de lege, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Examinând recursurile prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Motivele de recurs invocate de cele trei creditoare sunt comune, astfel că vor fi analizate ca atare de instanța de recurs. Un prim motiv invocat de creditoare vizează faptul că închiderea procedurii insolvenței s-a făcut de prima instanță cu nerespectarea dispozițiilor art. 129. pr. civ. în sensul că raportul final nu a fost comunicat creditorilor în termen, că trebuia convocată adunarea creditorilor și că creditorii ar fi putut avea obiecții la acel raport.
Acest motiv de recurs este nefondat. Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea insolvenței se poate dispune în orice moment al acestei proceduri, creditoarele putând eventual împiedica această închidere prin avansarea sumelor corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei, ceea ce nu a fost cazul în speță.
Pe de altă parte, având în vedere modul cum au înțeles creditoarele AVAS B și T să formuleze cereri de antrenare a răspunderii în baza art. 138 din Legea insolvenței în ședința publică din 04.10.2007, judecătorul sindic a constatat în mod corect că acestea nu respectă condițiile prevăzute de art. 82 raportat la art.112-114 Cod Procedură Civilă, nefiind formulate în scris cu arătarea părților pe care înțeleg să le cheme în judecată, domiciliul sau reședința acestora, astfel că au fost declarate nule, conform art. 133 alin.1 Cod Procedură Civilă, fără a mai fi necesară punerea în discuție a inadmisibilității lor pentru nerespectarea art.138 alin.3 din Legea insolvenței.
Toate cele trei creditoare critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu au avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
În ceea ce privește faptul că prima instanță ar fi omis să se pronunțe asupra cererii de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea T la 14.05.2007, Curtea constată că această cerere a fost formulată după data de 20.06.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006, fiind conform celor arătate mai sus inadmisibilă.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de cele trei creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței comerciale nr.568/04.10.2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.06.2008
Dact./11.06.2008
2 ex/
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
