Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 544 / DOSAR nr-
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, precum și de pârâții G, G, și împotriva sentinței civile nr.1589/Sind din 6 iulie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 15 octombrie 2009, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da recurenților pârâți posibilitatea să formuleze concluzii scrise, și ulterior în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 22 și respectiv 29 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1589/Sind/6.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, judecătorul-sindic a admis în parte cererea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință i-a obligat în solidar pe pârâții G, G, și să suporte din averea personală suma de 9548,15 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.
Pârâtul a fost obligat să suporte din averea personală suma de 4820,15 lei, aceasta urmând să intre de asemenea în averea debitorului.
S-a dispus totodată disjungerea dosarului de faliment nr. 649/F/2004 și s-a stabilit termen de judecată în respectivul dosar pentru continuarea procedurii.
În calitate de administratori sociali ai debitoarei, să suporte din averea personală suma de 9548,15 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei. L-a obligat pe pârâtul să suporte din averea personală suma de 4820,15 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei. A dispus disjungerea dosarului de faliment, în care a acordat termen de judecată.
Prin încheierea din data de 8.07.2009, judecătorul sindic a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că suma corectă la care au fost obligați pârâții în solidar este de 9.874,65 lei.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final (dosar nr. 649/F/2004 al acestei instanțe).
Reclamanta are calitatea de creditor al debitoarei, calitate ce justifică și calitatea procesuală activă, având în vedere dispozițiile art.137 alin.1 din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data introducerii acțiunii.
Pârâții au calitatea de administratori sociali ai debitoarei, deci fac parte din categoria persoanelor la care se referă art. 138 al.1 din Legea nr.85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de faliment, rezultă că pârâții nu s-au preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât au comis fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. În raportul final al lichidatorului judiciar, depus la dosarul de faliment la data de 24.10.2005 (aflat la filele 97-100), se arată că administratorii debitoarei nu au ținut contabilitatea conform legii, din moment ce nu au fost în măsură să pună la dispoziția lichidatorului judiciar actele contabile, nu au întocmit balanțe de verificare, bilanțul contabil și nici declarațiile privind obligațiile datorate către instituțiile statului, faptă sancționată de art.137 lit.d din Legea nr. 64/1995.
Raportat la ultima situație financiară depusă la organele abilitate de către societatea debitoare, s-a constatat că administratorii societății nu și-au îndeplinit obligațiile legale referitoare la ținerea și întocmirea contabilității, în conformitate cu legea. Astfel, din ultimul bilanț contabil comunicat de rezultă că societatea debitoare avea un activ de 158.486.000 ROL, însă lichidatorul judiciar nu a identificat niciun bun și nici nu au fost depuse acte din care să reiasă modul în care au ieșit din patrimoniul debitoarei bunurile din acest bilanț.
Un alt aspect imputabil administratorilor societății îl constituie lipsa activelor înscrise în ultima situație bilanțieră, active în sumă de 158.486.000 ROL. Aceste active nu au fost identificate de către lichidatorul judiciar și nici nu s-au găsit acte care să justifice modul de ieșire al acestora din patrimoniul societății. În lipsa documentelor justificative există prezumția că aceste active au fost ascunse de către administratorii societății în scopul prejudicierii creditorilor.
Astfel s-a constatat că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost deschisă față de debitoare în baza Legii nr. 64/1995 la cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice
În tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei a fost înscrisă creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu o creanță de 193.958.610 ROL. Această creanță reprezintă dobânda la impozitul pe profit și impozit pe salarii precum și TVA, dobândă și penalități pentru neplata acestuia.
Obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți comerciale și de a depune la autoritățile statului competente (Administrația Finanțelor Publice B) situațiile financiare periodice (bilanțul contabil de semestru, bilanțul contabil anual, precum și alte declarații) revine administratorilor sociali, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1991. S-a constatat că pârâții au îndeplinit funcția de administratori sociali ai debitoarei, având în vedere actul constitutiv al societății și mențiunile înscrise în registrul comerțului.
S-a constatat că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile impuse de lege, specifice administratorului social al unei societăți comerciale. Ca urmare a încălcării acestor obligații debitoarea a înregistrat datorii la bugetul statului.
Având în vedere că (,) creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice B înscrisă în tabelul creditorilor reprezintă creanțe bugetare, iar procedura insolvenței s-a deschis la cererea acestei creditoare, s-a constatat că fapta pârâților de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea a cauzat și starea de insolvență a debitoarei.
De asemenea, având în vedere că din actele contabile nu rezultă modul în care au ieșit din patrimoniul debitoarei activele circulante și activele imobilizante înscrise în ultima situație bilanțieră, în sumă totală de 158.486.000 ROL, s-a prezumat că administratorii debitoarei au deturnat sau au ascuns aceste active.
Față de aceste constatări, a rezultat că pârâții au comis fapta prevăzută de art.138 al. 1 lit. din Legea nr. 85/2006. Judecătorul-sindic a apreciat că în cauză s-a dovedit atât săvârșirea acestor fapte ilicite, precum și vinovăția pârâților.
Referitor la prejudiciul produs de toți pârâții, judecătorul-sindic apreciat că acesta este egal cu valoarea dobânzii calculate pentru impozitul pe profit și impozitul pe salarii neachitat, având în vedere că tuturor le revine răspunderea pentru neachitarea acestor sume, fapt ce a generat calculul dobânzii. Potrivit completării la cererea de chemare în judecată depusă la fila 62 din dosarul de faliment, creditoarea Baa rătat că dobânda calculată la impozitul pe profit este de 98.024.280 ROL, dobânda la impozitul pe salarii este de 407.648 ROL și dobânda la impozitul pe salarii 1999 este de 44.791 lei.
În ce privește prejudiciul constând în TVA-ul neachitat, dobânda și penalitățile calculate pentru acesta, având în vedere că această taxă trebuia achitată de pârâtul care a fost împuternicit de ceilalți pârâți în acest sens, înmânându-i-se și suma de 46.569.613 ROL în acest scop, urmează ca acesta singur să fie obligat la plata sumei reprezentând TVA neachitat, dobânzi și penalități. Având în vedere că acest pârât a achitat benevol în contul de faliment suma de 4786,37 lei, a fost obligat doar la plata diferenței dintre suma reprezentând TVA neachitat, dobândă și penalități și suma achitată benevol în timpul procedurii falimentului, adică 4820,15 lei.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta și pârâții.
Recurenta reclamantă consideră că în mod eronat judecătorul sindic a reținut că valoarea prejudiciului, constând în neachitat și accesoriile aferente, este de 4820,15 lei, întrucât pârâtul a achitat benevol o parte din sumă.
Într-adevăr, a fost depusă suma de 4.728,11 lei în contul de lichidare însă, conform planului de distribuire întocmit în cauză, reclamantei i-a fost distribuită numai suma de 2500 lei. Prin raportul asupra fondurilor obținute din lichidare se arată că suma de 2000 lei și suma de 228,11 lei au fost încasate de către lichidator cu titlu de retribuție, respectiv cheltuieli cu procedura.
Pentru aceste motive hotărârea instanței de fond este în mod evident greșită, cheltuielile cu procedura datorându-se în mod exclusiv culpei pârâților care se fac vinovați de starea de insolvență a.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului să suporte din averea personală suma de 7.048,26 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 și art. 3041Cod de procedură civilă.
Recurenții pârâți solicită modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se susține că în mod eronat judecătorul sindic a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 9.874 lei, reprezentând dobânda calculată pentru impozitul pe profit și dobânda la impozitul pe salarii, ignorând certificatul de atestare fiscală nr. 3639 / 23.04.2001, eliberat chiar de către reclamantă, care atestă că la data de 23.04.2001 debitoarea nu figura cu obligații de plată la bugetul statului.
Începând cu data de 1 aprilie 2001 societatea a încetat orice formă de activitate, fiind înregistrată la registrul comerțului suspendarea activității. A încetat astfel, implicit, și orice formă de plată către stat. Nici chiar după perioada de suspendare a activității, respectiv anul 2004 societatea nu putea să acumuleze datorii întrucât nu a mai desfășurat nicio formă de activitate până la intrarea în procedura insolvenței.
Pe de altă parte, rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar nu confirmă decât datoria creată ulterior eliberării certificatului de atestare fiscală, respectiv diferența de rezultată prin vânzarea patrimoniului societății, sumă achitată, de altfel de în timpul procesului.
Pe de altă parte, în mod eronat s-a dispus obligarea în solidar, întrucât fiecare pârât a avut un număr diferit de părți sociale în cadrul societății debitoare.
Se mai susține că natura juridică a răspunderii organelor de conducere ale unui debitor insolvent este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile principale ale răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 Cod civil. Recurenții consideră că în speță nu sunt întrunite condițiile cerute de aceste texte de lege, respectiv: existența faptei ilicite, culpa, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapta ilicit săvârșită din culpă și prejudiciu.
Recurenta Bad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți, ca neîntemeiat, având în vedere că aceștia se fac vinovați de faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei:
Recurenta reclamantă solicită obligarea pârâtului la o sumă care să acopere total valoarea creanțelor plus cheltuielile de procedură.
Din dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 rezultă însă că întinderea răspunderii conducătorilor societății comerciale aflate în insolvență este egală cu prejudiciul provocat societății prin fapte prevăzute la pct. a - g din articolul mai sus menționat, nefiind obligatoriu ca acest prejudiciu să coincidă cu întreg pasivul societății.
În speță, în completarea la raportul final administratorul judiciar constată că societatea debitoare și-a încetat activitatea ca urmare a constatării că, datorită mediului concurențial, "afacerea nu ar fi avut sorți de izbândă".
Rezultă că omisiunea pârâtului de a plăti nu este singura cauză care a condus societatea debitoare în stare de insolvență, astfel că acesta nu este răspunzător pentru tot pasivul societății, motiv pentru care recursul reclamantei va fi respins, ca neîntemeiat.
Cu privire la recursul pârâților:
Criticile recurenților pârâți cu privire la creanța reprezentând dobânda calculată pentru impozitul pe profit și dobânda la impozitul pe salarii, sunt străine de obiectul cauzei. În cadrul soluționării acțiunii întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu mai pot fi puse în discuție creanțele înscrise în tabelul definitiv.
Numărul de părți sociale deținute de fiecare pârât este irelevant, întrucât nu s-a cerut răspunderea pârâților în calitate de asociați, răspundere care este limitată la valoarea părților sociale, ci pentru fapte săvârșite în calitate de administratori ai societății.
Se constată în schimb că sunt întemeiate criticile referitoare la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile.
Astfel, din completarea la raportul final al lichidatorului judiciar, întocmită în urma primirii documentelor contabile ale societății rezultă că din anul 2001 activitatea societății a fost suspendată, această împrejurare fiind menționată și în registrul comerțului. În cererea de deschidere a procedurii insolvenței se menționează că ultimul bilanț contabil a fost depus cu data de 31.12.2001. La această dată societatea nu avea datorii la bugetul de stat.
Omisiunea depunerii bilanțului contabil după data suspendării activității societății nu poate fi o cauză stării de insolvență, întrucât bilanțurile urmau a reflecta doar lipsa de activitate a societății.
Cu privire la însușirea activelor din patrimoniul societății, prin aceeași completare la raportul final al lichidatorului judiciar se constată că bunul a existat în patrimoniul societății până în anul 2002, când a fost vândut, tocmai din această tranzacție rezultând suma datorată statului cu titlu de. Vânzarea a avut loc după data încetării plăților, care a fost în anul 2001, așa cum rezultă din cererea de deschidere a procedurii insolvenței, astfel că nici această tranzacție nu poate fi o cauză a stării de insolvență a societății debitoare.
Rezultă că nu există raport de cauzalitate între faptele pârâților și ajungerea societății în stare de insolvență, ca urmare nu poate fi antrenată răspunderea pârâților pentru fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste considerente, în baza art. 3041Cod de procedură civilă, urmează a admite recursul formulat de pârâți și a modifica în parte sentința atacată, în sensul înlăturării obligației acestora de a suporta, în solidar, din averea personală, suma de 9.874,65 lei, din pasivul societății debitoare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții G, G, și, împotriva sentinței civile nr.1589/SIND/6.07.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâților de a suporta, în solidar, din averea personală, suma de 9.847,65 lei, din pasivul societății debitoare.
Respinge recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.GC/ 30.10.2009
Dact.LD/4.11.2009/ 10 ex.
Jud.sindic
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
