Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 580/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.580/ DOSAR NR-
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și G împotriva sentinței civile nr.392/Sind din 12 februarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurenților pârâți și G, a intimaților reclamanți - Sucursala B și - lichidator judiciar al debitoarei, precum și a intimatului pârât.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 3 noiembrie 2009, 10 noiembrie 2009 și 17 noiembrie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.392/SIND/2009, lichidatorul judiciar și creditoarea în contradictoriu cu pârâții, și, care au fost obligați să suporte din averea personală suma de 687.567 lei în calitate de administratori ai debitoarei
Judecătorul sindic a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 512/sind/10.09.2004 a Tribunalului Brașova fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea, iar prin încheierea din 26.01.2005 a fost deschisă procedura falimentului acestei societăți.
La data de 26.03.2004 a fost încheiat Actul adițional la statutul și contractul SC " " SRL și contractul de cesiune părți sociale, autentificat sub nr. 1604/26.03.2004 la., prin care pârâtul și numita - au cesionat pârâților și toate părțile sociale ale debitoarei, pârâta fiind desemnată administrator al societății.
Potrivit analizei înscrisurilor contabile depuse la organele fiscale, întocmite de lichidator, din balanța analitică a contului 461- diverși debitori - pârâtul a pus la dispoziția unei persoane suma e 48.867 lei, sumă care nu a fost returnată societății. Cu privire la acest aspect, pârâtul a afirmat prin răspunsul la interogatoriu că această sumă a fost ridicată de către directorul zonal, care nu a predat documentele societății pentru dovedirea plăților efectuate.
Pârâtul a încheiat, în calitate de administrator al societății, cu Post B, contractul de credit nr. 15.050/08.12.2000, pentru suma de 400.000, convertită în euro, conform Actului adițional nr. 1 la acest contract. Împrumutul a fost garantat cu un imobil proprietatea societății, astfel cum rezultă din Contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 4030/08.12.2000 la..
Pentru neplata la termenele stabilite a ratelor scadente, imobilul care face obiectul acestui contract de garanție imobiliară a fost valorificat, iar pentru recuperarea sumelor neachitate care fac obiectul contractului de împrumut a fost începută executarea silită de către executorul bancar, în cadrul dosarului execuțional NT/067/2007. În acest dosar pârâtul a semnat un de rambursare din 23.01.2008, obligându-se să achite personal suma de 95.865 euro.
Se constată astfel că starea de încetare de plăți a societății a apărut în perioada în care funcția de administrator a fost exercitată de pârâtul.
Din cuprinsul Procesului verbal nr. 2696 din 21.06.2006 încheiat de Direcția Controlului Fiscal din cadrul B, pârâtul a exercitat funcția de administrator al societății în perioada 26.03.2004 - 26.01.2005.
Din cuprinsul declarațiilor depuse la organele fiscale lichidatorul numit în cauză a identificat lipsa din patrimoniul debitoarei a mijloacelor fixe în valoare de 33.329 lei, a mărfurilor în valoare de 1.224 lei care figurau în aceste înscrisuri contabile. A fost constatată și existența imobilizărilor în curs, în sumă de 31.817 și a creanțelor neîncasate în sumă de 613.922 lei, fără a fi identificați debitorii sau a fi înregistrate în contabilitate înscrisurile doveditoare ale creanțelor acestora, pentru a se putea formula acțiuni în vederea recuperării acestor debite.
Procesul verbal de predare primire încheiat la data de 26.03.2004 între și probează faptul că au fost predate un număr de bunuri mobile între cei doi semnatari ai înscrisului, dar atât identificarea acestor bunuri, cât și valorile înscrise în anexa acestui înscris nu se coroborează cu nici un inventar al bunurilor existente în patrimoniul societății la momentul cesiunii, astfel că nu se poate considera că bunurile enumerate în acest înscris, cu valorile stabilite aleatoriu, reprezintă activele care figurează în declarațiile fiscale și care nu au fost predate lichidatorului în vederea inventarierii.
De asemenea, prin nerecuperarea sumelor datorate de parteneri de afaceri nici anterior, nici ulterior încheierii contractului de cesiune, bunurile societății au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, fapta prin omisiune încadrându-se în cazul reglementat de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 144/2 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, administratorii societăților comerciale sunt responsabili pentru faptele predecesorilor lor, dacă nu au denunțat cenzorilor faptele acestora. Prin actul de cesiune pârâții și au declarat că au cunoștință că au preluat atât activul, cât și pasivul societății, iar prin probele administrate în cauză nu au făcut dovada inexistenței solidarității instituite de acest text de lege.
În circumstanțele expuse mai sus se poate concluziona că pârâții au folosit bunurile societății, care figurau în bilanțurile contabile depuse la organele fiscale în interes propriu și că au deturnat și ascuns activul societății, mărind pasivul acesteia, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006. Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, aplicându-se principiile prevăzute de dispozițiile art. 998 Cod civil. Fapta ilicită este expres determinată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar din conținutul acesteia rezultă că ea constă dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la imposibilitatea constatării situației reale a societății; prejudiciul creat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitate de a efectua plățile, cu consecința declanșării procedurii insolvenței; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă - prezumție cu caracter absolut - atât timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar vinovăția administratorului există sub forma intenției, deoarece acesta contribuie la ajungerea societății în insolvență. De vreme ce starea de insolvență a societății a fost constatată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, iar în speță s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din nr. 85/2006, iar aceștia nu au demonstrat că au fost buni administratori și au ținut evidența contabilă în conformitate cu legea, că sunt în măsură să indice modalitatea de ieșire din patrimoniu a tuturor activelor a căror existență a fost recunoscută. Pentru aceste considerente, constatând că pârâții nu au făcut dovada conducerii activității societății în conformitate cu mandatul asumat, faptul că evidența contabilă nu a fost ținută conform dispozițiilor Legii contabilității și considerând că prin conduita lor au determinat prejudicierea creditorilor, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de lichidator și a obligat pârâții să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei, reprezentând contravaloarea activelor lipsă și a creanțelor nerecuperate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și G pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează. În memoriul de recurs al pârâtei se invocă faptul că nu a efectuat acte de administrare iar societatea era deja în stare de insolvență. Caracterul cesiunii a fost mai mult formal, odată cu cesiunea nu au fost predate nici un fel de act sau active. Procesul verbal de predare-primire din 26.03.2004 este fără relevanță, chiar judecătorul sindic reținând că nu rezultă că din conținutul acestuia că s-ar fi predat actele și activele firmei. În ceea ce privește culpa reținută, în mod greșit instanța a apreciat pasivitatea administratorului ca pe o culpă, în mod prezumat plecând de la obligațiile unui administrator și nu de la starea de fapt reală. În memoriul de recurs al pârâtului se invocă următoarele motive: Prin rezoluția din 11 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov arată că nepredarea actelor și parte a bunurilor se datorează unor împrejurări mai presus de voința pârâtului, respectiv a unor cauze obiective, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.143 lit.c și art.147 din Legea nr.85/2006. Se invocă dispozițiile art.22 Cod procedură penală potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritatea de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Pe de altă parte, prin procesul verbal din 26.03.2004 s-a procedat la predarea - primirea întregului patrimoniu al debitoarei precum și la predarea întregii arhive constând în actele financiar contabile, actele de înființare ale societății, ștampile și suma de bani. Or, atâta timp cât s-a dovedit mai presus de orice îndoială că banii, bunurile și documentele societății au intrat în stăpânirea altei persoane ( ) că ele au existat faptic, fizic, că predarea a avut loc efectiv, atunci nu poate fi susținută acuzația că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (ele fiind în stăpânirea lui ), nici cea potrivit căreia a ținut o contabilitate fictivă, ori că a făcut să dispară unele documente contabile sau că am ținut contabilitatea în conformitate cu legea (contabilitatea a fost ținută în condițiile legii, iar documentele au fost predate lui care le-a depozitat la adresa din com.,-) și nici cea potrivit căreia a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Suma de 48.867 lei a fost ridicată de către directorul zonal care nu a predat documentele justificative pentru plățile efectuate. În legătură cu creanțele neîncasate, se arată că au fost demarate acțiuni judecătorești, notificări, au fost angajați avocați și executori judecătorești, însă toate aceste documente au fost predate lui, prin procesul verbal de predare primire încheiat la data de 26.03.2004. În legătură cu acțiunea din dosarul conex, nu este susținută de nicio justificare probatorie afirmația potrivit căreia au fost folosite bunurile și creditele societății în folos propriu sau al altei persoane; s-a demonstrat plata parțială a creditului și angajamentul personal de achitare a restului de plată. Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele: Potrivit probatoriului administrat, la data de 26.03.2004 a fost încheiat Actul Adițional la Statutul și Contractul și contractul de cesiune părți sociale, prin care pârâtul a cesionat pârâților și toate părțile sociale, pârâta fiind desemnată administrator al societății. În apărare a fost invocat procesul-verbal de predare-primire încheiat între pârâții și prin care s-a afirmat predarea - primirea a întreg patrimoniul al precum și predarea întregii arhive constând în acte financiar contabile, acte de înființare ale societății, ștampile și sume de bani. În aceste condiții, judecătorul sindic, având în vedere faptul că procesul-verbal poartă semnătura pârâtului și lipsa răspunsului acestuia la interogatoriu trebuia să procedeze la verificarea corespondenței tuturor bunurilor cuprinse în procesul-verbal cu bunurile existente în patrimoniul societății la momentul cesiunii potrivit actelor contabile avute la dispoziție de către lichidatorul judiciar; de asemenea, toate celelalte aspecte conținute în procesul-verbal de predare-primire urmează a fi avute în vedere la analiza fiecărei fapte culpabile invocate de către lichidatorul judiciar și la stabilirea în aceleași condiții a raporturilor de solidaritate dintre părți.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, hotărârea casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâta și pârâtul, împotriva sentinței civile nr.392/SIND/2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu
- - - - - -
Grefier, - -
Red.: / 17.12.2010
Tehnored: / 8.01.2010 / -8 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Carmen Bujan, Laura Fețeanu
