Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA NR. 119/Ap DOSAR NR-

Ședința publică din 17 noiembrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător

- - - - judecător

- - - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta MANAGEMENT & TG. S împotriva sentinței civile nr.305 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa apelantei reclamante Management & Tg. S și a intimatei pârâte Tg.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 10 și 17 noiembrie 2009.

CURTEA

Constată că, prin sentința civilă nr.305/17.03.2009, Tribunalul Covasnaa respins acțiunea reclamantei Management & în contradictoriu cu pârâta având ca obiect acțiune în constatare. Prima instanță a reținut următoarele considerente:

Între părțile litigante a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2438 din 13 iunie 2005 prin care reclamanta a dobândit de la pârâtă, cu titlu de chirie, începând cu 1 aprilie 2005, pentru un termen de un an, deci până la data de 1 aprilie 2006, apartamentul - garsonieră nr. 88, situată în mun. Tg. S,-, jud. Covasna, contra unei chirii de 15 Euro ( 16-18).

La art. 3 din contract s-a stipulat că termenul de închiriere poate fi prelungit cu acordul locatorului proprietar, societatea pârâtă.

Art. 1436 alin.1 Cod civil, statornicește că locațiunea făcută pe un timp determinat încetează prin simpla expirare a termenului, fără vreo notificare prealabilă.

În continuare art. 1437 cod civil prevede că, intervine tacita relocațiune în situația în care locatarul are continuitatea folosinței și a posesiei bunului închiriat.

În speță, la art. 3 din contract s-a stipulat că termenul de închiriere poate fi prelungit cu acordul locatorului, respectiv a societății pârâte.

După expirarea termenului de închiriere, reclamanta a continuat să ocupe spațiul închiriat până la începutul lunii mai 2007 când, reprezentantul reclamantei în data de 10.05.2007 a solicitat furnizorului de energie electrică, SDFEE Sf. G-OC Tg. S deconectarea de la rețea motivând "Reziliere contract închiriere" iar la 11.05.2007 au fost predate cheile apartamentului administratorului garsonierei, în condițiile arătate în declarația dată în calitate de martor( 19,24, 70-72, 89).

Deci, în perioada 1 aprilie 2006 - 11.05.2007, contractul de închiriere nu a fost în ființă, cu toate acestea reclamanta a folosit spațiul pe calea tacitei relocațiuni.

Însă, în toată această perioadă nu a demonstrat cu probe că a efectuat demersuri la societatea pârâtă pentru prelungirea termenului contractat, eventual pentru perfectarea unui nou contract de închiriere.

După data predării cheilor, 11.05.2007, nu poate fi reținută tacita relocațiune în accepțiunea art. 1437 civ, întrucât locatarul trebuie să fie lăsat să folosească și să aibă posesia locațiunii, deci să existe o manifestare de voință implicită a locatorului pentru continuarea locațiunii.

Or, reclamanta, în primul rând nu a înțeles să prelungească închirierea spațiului fie tacit fie expres, dimpotrivă a făcut demersurile necesare pentru predarea spațiului, începând cu desființarea contractului de furnizare energie electrică și terminând cu predarea cheilor.

Apărarea reclamantei privind constrângerea venită din partea pârâtei de a preda cheile garsonierei în sensul celor declarate de martora, ( 32-33), are semnificația refuzului pentru continuarea locațiunii pe fondul inexistenței unui contract de închiriere în vigoare.

Fără relevanță este și invocarea contractului de management nr. 1654/2005( 28-31), în considerarea faptului că acest act juridic a expirat iar în al doilea rând, în cuprinsul acestuia nu s-a stipulat obligația societății pârâte de a pune la dispoziția reclamantei, pe termen nelimitat garsoniera în cauză.

Chiria plătită de reclamantă pentru luna mai, iunie 2007 fost returnată de locator, conform extrasului de cont din 20.06.2007, a celorlalte înscrisuri depuse la filele 91-97 din dosar, deci încă un element care probează refuzul proprietarului vizând prelungirea ocupării proprietății sale.

În acest context, admiterea pretenției de constatare a valabilității contractului de închiriere nr. 2438/2005, a dreptului de folosință a reclamantei asupra spațiului aflat în discuție, ar însemna ca instanța să se substituie acordului de voință a pârâtei, contrar principiului consacrat de art. 969 Cod civil, în raport de care, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Management & pentru următoarele motive:

Se solicită în principal trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.

Referitor la audierea martorului pârâtei în ședința din 17.02.2009, și arată că acesta nu putea fi audiat în justificată a avocatului ales al societății; se invocă și nulitatea depoziției martorului în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

Referitor la decăderea din dreptul de a administra proba testimonială cu martorul aceasta s-a făcut în condițiile încălcării dispozițiilor procedurale; decăderea nu putea fi pronunțată decât după ce s-a dispus aducerea martorului cu mandat.

În ceea ce privește fondul pricinii, se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că în perioada 1.04.2006-11.05.2007 contractul de închiriere nu a fost în ființă, cu toate că reclamanta a folosit spațiul pe calea tacitei relocațiuni.

În continuare se arată că sentința este în contradicție cu probele administrate în cauză, aspectele privind rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice și predarea unei chei a garsonierei neputând fi considerate drept o abandonare a folosinței locuinței.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de apel formulate, Curtea reține următoarele:

Referitor la audierea martorului pârâtei în ședința din 17.02.2009, Curtea constată că lipsa apărătorului la acest termen și audierea martorului în prezența administratorului societății apelante care a avut prilejul de a-și exprima părerea și de a formula întrebări nu constituie un motiv de încălcare a principiului contradictorialității. De asemenea, în legătură cu neaudierea unui martor, instanța de fond a luat această măsură în condițiile în care, martorul numit după înlocuire a declarat (fila 101) că nu cunoaște nimic din cele întâmplate și că nu dorește să participe ca martor în proces. În aceste condiții, nu poate fi reținută o vătămare de natura celei invocate de apelantă cu referire la art.105 alin.2 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea reține că judecătorul fondului a constatat în mod corect că reclamanta nu mai este titulara unui drept locativ astfel că acțiunea a fost respinsă în mod legal și temeinic. Deși pentru perioada care a depășit contractul inițial, având în vedere menținerea în spațiu și plata chiriei, în speță a operat tacita relocațiune, totuși apelanta a procedat atât la rezilierea contractului de furnizare și la demontarea contorului electric cât și la inventarierea instalațiilor și mobilierului din locuință și la predarea efectivă a locuinței și a cheilor. Aceste aspecte rezultă din declarația martorului și din cererea făcută de către reprezentantul societății apelante la

Pentru aceste motive, în baza art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanta Management & împotriva sentinței civile nr.305/17.03.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o păstrează.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță

- - - -

Grefier,

- -

Red.: / 16.12.2009

Tehnored: /17.12.2009/ - 4 ex -

Judecător fond:

Președinte:Codruța Vodă
Judecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Mihaela Cincan

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Brasov