Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara Operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA NR. 594/R
Ședința publică din 08.09.2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Marian Bratiș
Grefier:- -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.18931.01.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș cu nr.- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar SC SPPI și creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâți avocat, pentru creditoarea L, lipsă fiind debitoarea prin lichidator.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune netragerea răspunderii patrimonială a administratorilor, învederând că nu există nici o dovadă că aceștia ar fi încălcat dispozițiile legale, fără cheltuieli de judecată. S-a arătat că lemnul imputat administratorilor nu s-a mai putut scoate din pădure și a putrezit, că firma nu a mai derulat activitate din 2002, că administratorii acesteia nu au avut vreun folos material, că nu există dovada că au dispărut documentele contabile, că la baza atragerii răspunderii a stat numai raportul administratorului judiciar și că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu.
Reprezentantul creditoarei L, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 189/S/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. -, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul în L,-,. A,. 17 jud. T, radierea debitorului SC SRL din registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș de sub nr. J -, în temeiul art. 136 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar I de orice îndatoriri și responsabilități.
De asemenea, în temeiul art. 138 allin.1 lit., și din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus suportarea pasivului debitorului SC SRL de către administratorii: și, în solidar, respectiv suma de 81.156 lei RON pentru creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic, în rejudecare pentru a treia oară, a constatat că prin Sentința civilă nr. 2036//05.06.2003 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul 162/COM/S/2003, a fost deschisă, la cererea creditorului L, procedura insolvenței față de debitorul SC SRL, reținându-se în motivarea hotărârii că debitorul avea de achitat un debit restant la bugetul de stat, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Pentru administrarea procedurii s-a format dosarul nr. 114/S/2004, fiind numit în funcția de administrator judiciar SC Grup SA.( actualmente cu denumirea de ). La dosar a fost depusă declarație de creanță din partea creditorului declanșator, iar prin încheierea de ședință din 13.01.2005 s-a dispus dizolvarea societății debitorul SC SRL și intrarea în faliment, fiind confirmat în funcția de lichidator administratorul judiciar desemnat inițial, care în exercitarea atribuțiilor sale, a învederat că bunurile înscrise în evidențele contabile ale societății nu au putut fi identificate.
Creditorul declanșator a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorilor debitorului SC SRL și, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. d), c), și e) din Legea nr. 64/1995 (lege în vigoare la acea dată).
În considerentele Sentinței civile nr. 108/S/15.12.2005 pronunțată în dosarul nr. 114/S/2004, prin care s-a dispus închiderea procedurii față de debitorul SC SRL, judecătorul sindic reținut, în ceea ce privește temeiurile prevăzute de art. 137 lit. d și din legea incidentă că nu a făcut dovada susținerilor sale. Judecătorul sindic a reținut că cererea nu putea fi întemeiată nici pe motivul prevăzut de art. 137 lit. c, argumentele în fapt și în drept ale creditoarei fiind contradictorii, pe de o parte afirmându-se că s-a continuat activitatea societății în interes personal, iar pe de altă parte, susținându-se că societatea era închisă din anul 2002.
Împotriva sentinței civile nr. 108/S/15.12.2005, creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Lad eclarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub dosar nr-. Prin cererea de recurs s-a solicitat casarea hotărârii judecătorului sindic, deoarece nu a fost soluționată cererea de atragere a răspunderii personale formulată. În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 137 din legea nr. 64/1995 (art. 138 din legea nr. 85/006) și antrenarea răspunderii organelor de conducere pentru întreaga creanță rămasă neacoperită.
Prin Decizia nr. 540/R/08.06.2006, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul și casând hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Pentru a dispune astfel, instanța de casare a reținut că deși cererea de antrenare a răspunderii a fost pusă în discuția părților și a fost analizată netemeinicia acesteia prin considerentele hotărârii, avându-se în vedere textele de lege invocate și probele administrate, judecătorul sindic în dispozitivul sentinței date a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, nici în considerente nereferindu-se explicit cu privire la măsura pe care o va lua în legătură cu cererea
Pentru rejudecarea cauzei s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr. 135/S/2006, iar la termenul din 12.10.2006 apărătorul administratorilor debitoarei a invocat excepția lipsei calității procesuale a L de a formula cerere de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei. Excepția a fost respinsă prin încheierea pronunțată la aceeași dată.
La dosar, lichidatorul a mai depus un raport de activitate în care a arătat că debitoarea nu are nici un fel de avere din care să fie îndestulată creditoarea și a solicitat închiderea proceduri cu atragerea răspunderii administratorilor conform prevederilor art. 137 lit.
Analizând cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorilor și, judecătorul sindic apreciat-o ca neîntemeiată și prin Sentința civilă nr.4/S/11.01.2007 pronunțată în dosarul nr.135/S/2006 a respins această cerere și a dispus închiderea procedurii, radierea debitorului din evidențele de pe lângă Tribunalul Timiș.
Prin Decizia nr. 544/R/14.05.2007, Curtea de Apel Timișoara a admis din nou recursul formulat de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și casând hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, constatând faptul că ultimul raport de activitate depus de lichidatorul judiciar în cauză datează din 13.10.2005.
După cea de a doua casare s-a format dosarul cu nr.- și având în vedere considerentele ultimei hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare s-a impus în sarcina lichidatorului judiciar să aducă la zi constatările referitoare la situația în concret a eventualului patrimoniu al debitorului SC SRL, văzând și situația ce definește cauza de față, cu referire la perioada extrem de îndelungată de timp de când a fost declanșată procedura împotriva debitorului SC SRL la cererea singurului creditor din cauză, creditorul declanșator ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, cerere inițială înregistrată la instanță la data de 2 decembrie 2002, conform ștampilei cu această dată de pe acțiunea aflată la fila 2 din dosarul nr.162/COM/S/2003.
.-și sarcinile stabilite de lege dar și de către instanța de control judiciar prin considerentele ultimei hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare, lichidatorul judiciar, și-a reluat în teren verificările și a depus proba la dosar, respectiv "Raport de închidere privind aplicarea procedurilor conform Legii nr.85/2006 asupra debitoarei SC SRL" aflat la filele 15 - 16 din dosarul de față.
Conform concluziilor exprimate de lichidatorul judiciar: " debitorul SC SRL nu mai deține nici un bun. Bunurile care au reieșit scriptic din documentele contabile, așa cum au fost prezentate în raportul nr. 6 din 13.10.2005 în dosarul sindic nr.114/S/2004, nu au putut fi inventariate în data de 27.09.2005 deoarece materialul lemnos nu a putut fi identificat, iar fostul administrator a promis la acea dată că acesta va fi pregătit pentru inventariere prin cubare în data de 04.10.2005. La data fixată, fiind pregătiți împreună cu expertul tehnic judiciar, domnul, pentru inventarierea materialului lemnos, dar comunicarea fostului administrator a fost clară, să nu vină pentru că nu au ce inventaria din masa lemnoasă. Cât privește carburanții și lubrefianții, lipsă faptic la inventar, domnul s-a angajat să depună în contul de lichidare contravaloarea acestora, dar aceasta nu a fost virată. Debitorul SC SRL nu deține nici un fel de avere, iar bunurile înscrise în evidențele contabile ale societății debitoare nu există, neavând ce valorifica pentru îndestularea creditoarei, fapt pentru care propune închiderea procedurii cu atragerea răspunderii foștilor administratori și conform prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere a societății debitoare se bazează în principal pe lipsa unui management corespunzător economico - financiar din partea foștilor administratori ajungându-se la datorii mari față de bugetul consolidat al statului care a crescut prin majorări și penalizări, proasta gestiune a unor bunuri ale societății, existând valori mari de materiale lipsă la inventarul faptic față de cel scriptic. și în calitatea pe care au avut-o de asociați au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, solicită obligarea asociaților la suportarea din averea personală a sumei de 81.156 lei RON."
Examinând cererile formulate de către lichidatorul judiciar, și creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, s-a constată că sunt întemeiate, sens în care au fost admise dispunându-se închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, reținându-se că în ceea ce privește acest petit, în cursul ciclurilor procesuale ale cauzei de față, nu au existat alte concluzii nici în considerentele celor două hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare. Nu a fost contestată situația de fapt conturată clar în rapoartele de activitate depuse la dosar, inclusiv cel final din care s-a reprodus supra în considerentele de față, referitoare la SC SRL care nu deține nici un fel de avere iar bunurile înscrise în evidențele contabile ale societății debitoare nu mai există, neavând ce valorifica pentru îndestularea creditorului ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Creanța ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L este în sumă de 81.156 lei RON. Cu privire la acoperirea acestei creanțe, s-a admis cererea formulată de creditoare și susținută, formulată și de lichidatorul judiciar ,ca fiind întemeiată și probată, în sensul suportării pasivului debitorului SC SRL de către administratorii:, și, în solidar, respectiv suma de 81.156 lei RON pentru creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 literele ), ) și ) din Legea nr.85/2006.
S-a reținut de altfel, că inițial, în cursul derulării primului dosar de sindic cu nr. 114/S/2004 (fila 101 dosar) pe "Lista de inventariere din data de 27.09.2005 " întocmită la acea dată de către lichidatorul judiciar, privind inventarul faptic raportat la cel scriptic, văzând că cel faptic nu corespunde celui scriptic, fostul administrator a scris un " " pe lista de inventar, prin care s-a obligat ca până la data de 07.10.2005 să achite contravaloarea benzinei, motorinei și uleiului pentru cantitățile scriptice din inventar la prețurile actuale, în contul lichidatorului. Dar nu s-a ținut de cuvânt ulterior. asociați și administratori și și-au fundamentat apărarea invocând neîndeplinirea condițiilor răspunderii speciale potrivit prevederilor art. 138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Conform constatărilor lichidatorului judiciar, redate în cuprinsul rapoartelor sale de activitate depuse în dosarele atașate celui de față, foștii administratori îndeplinesc prin felul în care au condus activitatea debitorului, condițiile atragerii răspunderii speciale reglementate de art. 138 alin.1 literele ), ) și ) din legea privind procedura insolvenței.
Legea privind procedura insolvenței este o lege specială care reglementează o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, stabilește în mod clar prin art.149 faptul că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței.
Capitolul 4 al Legii privind procedura insolvenței, intitulat "Răspunderea membrilor organelor de conducere " prin art.138 alin.1 constituie cadrul legal individualizat și de către lichidatorului judiciar în cererea privind angajarea răspunderii foștilor administratori față de faptul că situația de fapt reținută în rapoartele de activitate își găsește acoperirea în textul legal menționat.
Potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței:
" (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. "
Față de această situație specială, conform celor redate supra, nu se poate reține că ar lipsi dovada privind întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile, privind săvârșirea faptei ilicite, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției persoanei care răspunde, din moment ce au fost administratori, în momentul în care au înființat această societate comercială au preluat implicit și întreaga responsabilitate privind respectiva societate și posibilele efecte decurgând din existența acesteia.
Deci proba privind îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii conform art.138 alin.1 din Legea privind procedura insolvenței este făcută de către lichidatorul judiciar prin cele redate în rapoartele sale de activitate depuse la dosar, în dosarele atașate.
Administratorii unei societăți comerciale sunt persoanele în măsură și obligate să justifice, în cadrul procedurii insolvenței, situația financiară a societății, respectarea și îndeplinirea obligațiilor legale, printre care și aceea privind ținerea contabilității. sens în care le revenea toată răspunderea privind activitatea desfășurată de societatea comercială, inclusiv obligațiile legale cum sunt și cele privind respectarea dispozițiilor art.1 alin.1, art.201 ale legii 31/1990, republicată, privind societățile comerciale, art.1 alin.1 și art.2 ale legii contabilității nr.82/1991, republicată, prevederile codului fiscal și art.189 alin.1 lit. și din codul d e procedură fiscală, vis - a - vis de datoriile bugetare acumulate.
În fapt, tocmai aceste datorii bugetare neachitate de către debitorul SC SRL au determinat creditorul L să solicite la data de 2 decembrie 2002 deschiderea procedurii de față.
În speță este probată îndeplinirea condițiilor de la literele, și e din art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, față de faptul că, deși era vădită starea de insolvență la data de 2 decembrie 2002, când creditorul L a cerut deschiderea procedurii, conform actelor depuse în primul dosar de faliment, după ce au somat debitorul prin foștii administratori să achite debitul datorat, foștii administratori nu au solicitat declanșarea procedurii falimentului conform prevederilor din Legea nr.64/1995 în vigoare la acea dată. Apoi, după pronunțarea sentinței civile nr. 2036//05.06.2003 de către Tribunalul Timiș în dosarul 162/COM/S/2003 prin care a fost deschisă procedura falimentului, foștii administratori nu și-au îndeplinit obligația de a depune în termenul legal actele societății în dosarul nr. 114/S/2004, nu și-au dat tot concursul pentru administrarea procedurii, lichidatorului judiciar I, nu s-au ținut de cuvânt (angajamentul asumat și consemnat de pe inventarul efectuat de lichidator ).
Potrivit inventarierii efectuate de către lichidator ar fi trebuit conform inventarului scriptic să se găsească în patrimoniul debitorului combustibili și material lemnos, dar în fapt lipseau aceste bunuri care erau doar în actele contabile ale debitorului. Tocmai această lipsă a bunurilor indicate scriptic în actele contabile, dar negăsite faptic la inventar conduc la concluzia logică a unui defectuos management al activității debitorului în măsură să contureze culpa foștilor administratori și să determine starea de insolvență a debitorului de natură să angajeze răspunderea specială potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. A nu se uita faptul că asociații - foști administratori și și-au asumat răspunderi în momentul în care au creat SC SRL ca și persoană juridică, iar patrimoniul debitorului nu trebuie confundat cu patrimoniul distinct al fiecăruia dintre cei doi asociați, dar ei răspund legal pentru datoriile persoanei juridice înființate prin voința lor.
În raportul de activitate depus ulterior efectuării inventarului, lichidatorul judiciar I arată că nu mai există faptic carburanții și lubrifianții înscriși în evidențele scriptice la debitorului: benzină - 647,5 litri, motorină - 220 litri, ulei motor - 27 litri. Nici materialul lemnos nu a fost găsit: lemn foc - 87. masă lemnoasă - 74,307. stejar - 0,085. stejar - 12,515. stejar - 1,371m. - 18,565, - 33,355. - 8,399. - în total 235,597. (filele 97 - 99 dosar nr. 114/S/2004).
Nu se poate însuși apărarea foștilor administratori formulată în sensul că materialul lemnos s-a degradat și nu a putut fi valorificat pentru că cei doi în calitatea pe care o aveau de la data înființării SC SRL - 21.02.2001, asociați cu câte 50 % fiecare și administratori, deci anterior anului 2005 când s-a efectuat inventarul, obiectul de activitate principal al societății comerciale fiind: " exploatarea forestieră" ( filele 2 - 5 și filele 50 - 51 din dosarul nr.162/COM/S/2003 al Tribunalului Timiș - certificat emis de de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la debitorul SC SRL), trebuiau să acționeze în interesul societății comerciale pe care au creat-o, acționând cu bună credință și asumându-și răspunderile caracteristice asociaților și administratorilor unei societăți comerciale, dând dovadă de diligență pentru administrarea și valorificarea patrimoniului societății comerciale și achitându-se de debitele către bugetul de stat consolidat decurgând din desfășurarea activității SC SRL.
În situația în care din varii motive constatau faptul că nu mai pot desfășura activitate comercială aveau obligația și posibilitatea legală să solicite constatarea acestei stări de fapt atât în baza dispozițiilor Legii nr.64/1995 și ulterior a Legii nr.85/2006, cât și în baza prevederilor legii 31/1990, republicată, privind societățile comerciale.
Față de constatările redate mai sus rezultă că bunurile individualizate în actele contabile ale debitorului SC SRL au existat anterior inventarului, altfel nu ar mai fi fost redate în inventarul scriptic și față de faptul că ele nu au fost găsite de lichidatorul judiciar în materialitatea lor, logic rezultă faptul că ele au fost valorificate de către foștii administratori în propriul lor interes, situație ce atrage angajarea răspunderii lor potrivit art.138 alin.1 literele ), ) și ) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în baza tuturor argumentelor prezentate supra în considerentele de față.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs administratorii debitoarei și, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de suportare a întregului pasiv al SC SRL, ajuns în insolvență, de către recurenți.
În motivare se arată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul susținerilor L, nu au fost depuse acte de control întocmite de autoritățile fiscale pentru că societatea SC SRL nu a fost sancționată niciodată contravențional. că din actele contabile depuse la dosar rezultă în mod concret că recurenții nu au efectuat nici o operațiune din anul 2002, deci nu și-au continuat activitatea așa cum se sugerează, în interes personal, nu au ținut o contabilitate fictivă și nici nu au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Se arată că problemele SC SRL au început în anul 2001 datorită condițiilor atmosferice nefavorabile care au afectat în mod negativ activitatea de exploatare forestieră, acesta fiind și motivul pentru care administratorii au solicitat întocmirea unui raport de expertiză tehnică, expertul constatând degradările suferite în doar 30 de zile ale materialului lemnos.
Văzând aceste degradări, precum și imposibilitatea desfășurării activității din cauza condițiilor meteo din toamna-iarna 2001-2002, la standardele normale, au hotărât încetarea activității societății, solicitând dizolvarea și radierea societății la ORC T, între timp L solicitând declanșarea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995.
Se mai arată că hotărârea recurată se bazează doar pe raportul nr. 6 din 13.10.2005 și raportul de închidere depus pentru termenul din 22.11.2007, ambele făcând referire că, materialul lemnos nu a putut fi inventariat, iar contravaloarea carburanților lipsă faptic la inventar, nu a fost virată, deși recurentul, s-a angajat să depună suma în contul de lichidare.
Recurenții arată că deși pe parcursul anilor, de la data când Las olicitat declanșarea procedurii prevăzută de Legea 64/1995, materialul lemnos s-a degradat considerabil, iar combustibilul și-a pierdut toate proprietățile octanice, lichidatorul numit în cauză SC SPPI, nu a luat în considerare această realitate, solicitând de asemenea angajarea răspunderii recurenților în baza disp.art. 137 din Legea 64/1995.
Judecătorul sindic de la acea dată, a aprobat în principiu încuviințarea unei expertize, însă a revenit asupra acestei probe, deși la termenul din 8.12.2005 au solicitat și recurenții încuviințarea unei asemenea probe, cerere care însă a fost respinsă.
Totuși, arată recurenții, nici prin sentința civilă nr. 108/S/15.12.2005 și nici prin sentința civilă nr. 4/S/11.01.2007 nu au fost găsite motive temeinice care să conducă la admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a acestora, în calitate de foști administratori.
S-a apreciat că, în lipsa unui probatoriu complet și pertinent nu se poate institui prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, iar probatoriul administrat în speță nu a condus la concluzia întrunirii condițiilor arătate, însă hotărârea recurată apreciază că, proba privind îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii conform disp. art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, este făcută de lichidatorul judiciar prin cele redate în rapoartele sale de activitate depuse la dosar.
Creditoarea Lad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefundat, precizând că hotărârea atacată a fost comunicată creditoarei L la data de 14.02.2008 și, funcție de data comunicării către recurenți a acesteia și a prevederilor art.8 alin.2 din legea insolvenței, în cazul în care nu este respectat termenul de 10 zile pentru declararea recursului, solicită a-l respinge ca tardiv introdus.
În motivare se arată că față de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, premisele atragerii răspunderii în cadrul procedurii insolvenței stau în raportul lichidatorului judiciar care face proba îndeplinirii condițiilor legale pentru ca judecătorul să poată dispune antrenarea răspunderii administratorilor societății, iar aceștia nu au formulat contestație în conformitate cu prevederile insolvenței, mai mult chiar, în cursul procedurii cât și pentru ultimul termen de judecată, prin concluziile scrise au recunoscut parțial cele arătate.
Se mai arată că deși starea de insolvență a societății era vădită, administratorii recurenți nu au introdus cererea de faliment, mai mult decât atât, după deschiderea procedurii la cererea L, aceștia nu au depus în termen legal actele societății încercând a prelungi sau împiedica desfășurarea normală a acesteia, pentru ca ulterior să se dovedească, că bunurile societății, a căror valorificare ar fi acoperit din obligațiile societății, nu sunt de găsit. De asemenea, între obligațiile neachitate se regăsesc și obligații cu reținere la sursă, obligații care deși au fost reținute de la salariați, nu au fost virate către bugetul consolidat al statului.
Examinând recursul declarat de pârâți prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ, Curtea va constat că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Recurenții critică hotărârea atacată, susținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În cauză răspunderea pârâților a fost antrenată în temeiul art. 138 allin.1 lit. c, d și e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv pentru faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Curtea reține că răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență a societății.
Natura juridică a răspunderii administratorului este deci aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respectiv greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului. Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Din rapoartele lichidatorului judiciar al debitoarei rezultă că aceasta nu mai deține nici un bun, iar bunurile care au reieșit scriptic din documentele contabile, așa cum au fost prezentate în raportul nr. 6 din 13.10.2005 în dosarul sindic nr.114/S/2004, nu au putut fi inventariate în data de 27.09.2005 deoarece materialul lemnos nu a putut fi identificat, iar fostul administrator a promis la acea dată că acesta va fi pregătit pentru inventariere prin cubare în data de 04.10.2005. La data fixată, pârâtul a comunicat lichidatorului că materialul lemnos nu mai există.
Cât privește carburanții și lubrefianții, lipsă faptic la inventar, pârâtul s-a angajat să depună în contul de lichidare contravaloarea acestora, dar aceasta nu a fost virată nici până în prezent.
Așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, administratorii unei societăți comerciale sunt persoanele în măsură și obligate să justifice, în cadrul procedurii insolvenței, situația financiară a societății, respectarea și îndeplinirea obligațiilor legale, printre care și aceea privind ținerea legală a contabilității, sens în care le revine toată răspunderea privind activitatea desfășurată de societatea comercială.
Astfel, deși era vădită starea de insolvență a debitoarei la data de 2 decembrie 2002, când creditoarea L a cerut deschiderea procedurii, după ce au somat debitorul prin foștii administratori să achite debitul datorat, foștii administratori nu au solicitat declanșarea procedurii falimentului conform prevederilor din Legea nr.64/1995 în vigoare la acea dată.
Apoi, după pronunțarea sentinței civile nr. 2036//05.06.2003 de către Tribunalul Timiș în dosarul 162/COM/S/2003 prin care a fost deschisă procedura falimentului, foștii administratori nu și-au îndeplinit obligația de a depune în termenul legal actele contabile ale societății în dosarul nr. 114/S/2004 și nu au cooperat pentru administrarea procedurii cu lichidatorul judiciar desemnat în cauză.
În raportul de activitate depus ulterior efectuării inventarului, lichidatorul judiciar Iaa rătat că nu mai există faptic carburanții și lubrifianții înscriși în evidențele scriptice la debitorului, fapt recunoscut de către pârâți.
Nu se poate însuși apărarea foștilor administratori formulată în sensul că materialul lemnos s-a degradat și nu a putut fi valorificat pentru că cei doi pârâți, în calitatea pe care o aveau de la data înființării, asociați cu câte 50 % fiecare și administratori, trebuiau să acționeze în interesul societății comerciale pe care au creat-o, acționând cu bună credință și asumându-și răspunderile caracteristice asociaților și administratorilor unei societăți comerciale, dând dovadă de diligență pentru administrarea și valorificarea patrimoniului societății comerciale și achitându-se de debitele către bugetul de stat consolidat decurgând din desfășurarea activității SC SRL.
Astfel, deși starea de insolvență a societății era vădită, pârâții recurenți nu au introdus cererea de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 64/1995; mai mult decât atât, după deschiderea procedurii la cererea creditoarei L, aceștia nu au depus în termen legal actele contabile ale societății la dispoziția administratorului judiciar desemnat pe seama societății, împiedicând desfășurarea normală a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, pentru ca ulterior să se dovedească că bunurile societății, evidențiate în actele contabile, a căror valorificare ar fi acoperit din obligațiile societății, nu sunt de găsit. De asemenea, între obligațiile neachitate de către debitoare la buget se regăsesc și obligații cu reținere la sursă, obligații care, deși au fost reținute de la salariați, nu au fost virate către bugetul consolidat al statului.
Pe lângă faptele ilicite, fiind dovedite în cauză și celelalte condiții legale, la care se referă în mod specific și cumulativ dispozițiile art. 138 al.1 din Legea 85/2006, respectiv prejudiciul, vinovăția administratorilor și raportul de cauzalitate între faptele săvârșite și prejudiciul produs, acțiunea privind angajarea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei a fost corect admisă de prima instanță.
Așa fiind, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva hotărârii primei instanțe de angajarea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 189/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, - - - - Dr. - -
Grefier,
- -
RED. /12.09.2008
TEHNORED./2 EX/15.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Marian Bratiș
