Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 596/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 596/
Ședința publică din 08 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței nr. 912/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA PRIN LICHIDATOR MB MANAGEMENT și intimatul T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru lichidatorul judiciar d-ra, în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă și intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta lichidatorului debitoarei depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta lichidatorului debitoarei intimate, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 912/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, judecătorul sindic, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a închis procedura insolvenței față de debitorul SC SA în contradictoriu cu creditoarea AVAS B, a dispus radierea debitorului SC SA din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat lichidatorul judiciar MB Management de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că la data de 22.11.2007 lichidatorul judiciar MB Management desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SA, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 497/01.03.2007, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței iar notificarea a fost publicată și în ziarul "T" din data de 05.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivare creditoarea recurentă arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304.proc.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind.1 proc.civ.
Învederează că, potrivit dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Potrivit art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, recurenta învederează faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit.c și alin.2, ale art. 134 alin.1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 republicată, ale art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 republicată.
Astfel, potrivit art. 73 alin.1 lit.c din Legea nr. 31/1990 republicată "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin.2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere că, potrivit art.72 din Legea 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540.civ.: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisț în executarea mandatului".
Astfel, AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Dispozițiile art. 35 alin.3 și alin.4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd ca: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea".
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138n din Legea 85/2006 republicată.
În cauză răspunderea trebuie apreciată în abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Prin concluziile depuse la dosar, MB Management Tas olicitat respingerea recursului a nefundat.
În motivare arată că prin recursul formulat, creditoarea își invocă propria culpă, deoarece principalul acționat al debitoarei este chiar AVAS B care deține 62,4 % din totalul acțiunilor.
Potrivit Legii nr. 85/2006, dreptul de a introduce acțiunea privind atragerea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 aparține exclusiv următoarelor 3 categorii de participanți la procedura insolvenței: a) Administratorului judiciar; b) lichidatorului și c) Comitetului creditorilor, dreptul creditorilor de a introduce o acțiune în stabilirea responsabilității are un caracter subsidiar, deoarece acest drept nu poate fi exercitat decât în situația în care administratorul sau lichidatorul își manifesta omisiunea în acest sens, respectiv nu menționează în conținutul raportului persoana căreia ar putea fi imputabilă ajungerea debitorului în stare de insolvență, sau menționând o asemenea persoană nu introduce acțiunea, iar aceasta tinde să se prescrie.
În speță, administratorul judiciar al debitorului SC SA nu a omis nici indicarea persoanei căreia ar putea fi imputabilă ajungerea debitorului în stare de insolvență, nici nu a omis să introducă o asemenea acțiunea, ci a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea administratorului, este o răspundere personală, specială, care împrumută cele mai multe caracteristici ale răspunderii delictuale, iar pentru a putea fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile art. 998-999.civ.
În cadrul procedurii insolvenței, nu s-a făcut dovada că administratorii societății ar fi ținut o contabilitate fictivă, că au făcut să dispară unele documente contabile sau că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, dimpotrivă, unul dintre administratori a pus la dispoziția lichidatorului o parte din documentele financiar-contabile ale debitorului SC SA, documente din care a reieșit faptul că societatea debitoare fusese executată silit între anii 2002-2003 de către DGFP T -
În raportul său, lichidatorul judiciar a arătat că societatea a ajuns în încetare de plăți din cauze obiective, neimputabile organelor de conducere ale societății sau administratorilor acesteia.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditoarea critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
În speță, administratorul judiciar al debitorului SC SA nu a omis nici indicarea persoanei căreia ar putea fi imputabilă ajungerea debitorului în stare de insolvență, nici nu a omis să introducă o asemenea acțiune, ci a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Cererea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de cerere.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
De asemenea, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, avându-se în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B, împotriva sentinței comerciale nr. 912/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - Dr. - -
GREFIER
- -
RED. /12.09.2008
TEHNORED./2 EX/15.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Marian Bratiș
