Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 621/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 621/
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 228/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, pârâții intimați și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul recurent avocat A, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, arătând că din probatoriul existent la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii, respectiv prejudiciul cauzat, faptele culpabile și raportul de cauzalitate dintre acestea. Arată că învinuirea adusă pârâtului se bazează pe prezumții și nu pe probe, că motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate nu sunt reale. Arată că societatea a depus bilanțul la. și că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 228/11.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea comercială exercitată de reclamanta Expert, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL împotriva pârâților, și și în consecință: i-a obligat pe aceștia să suporte pasivul societății debitoare - SC SRL A - în faliment, în cuantum de 31.036 lei și în calitate de foști administratori ai debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la data de 19 noiembrie 2008, reclamanta Expert A, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL, a chemat în judecată pârâții, și, în calitate de foști administratori ai debitoarei, pentru atragerea răspunderii acestora în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, solicitând ca pasivul debitoarei în sumă de 31.036 lei să fie suportat de către pârâți.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 1011 din 11 aprilie 2007 din dosarul - a fost deschisă procedura insolvenței fiind numită și lichidator judiciar; că administratorii numiți și înregistrați la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad la data deschiderii procedurii, adică 11 aprilie 2007, au fost pârâții și ultimul bilanț depus la Administrația Finanțelor Publice a fost cel pe anul 2005; că pe baza declarațiilor de creanță depuse la dosar de către creditorii care au solicitat deschiderea procedurii, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, însumând suma de 31.036 lei și că nu a putut să notifice toți creditorii debitoarei datorită faptului că nu se cunoșteau, neprimind lista creditorilor de la foștii administratori ai debitoarei.
Lichidatorul judiciar a susținut că nu a primit de la foștii administratori acte ale debitoarei din ultimii 3 ani înainte de deschiderea procedurii și nu a putut face o analiză a activității debitoarei din care să rezulte alte incidențe ale art. 138 din Legea 85/2006, dar a susținut că faptele pârâtului se încadrează la prevederile art. 138 alin. 1 lit. d, adică "au făcut să dispară unele documente contabile", precum și continuarea acestui articol, "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", având în vedere că nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar și nici nu a depus raportările la Administrația Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile legale.
În aceste condiții lichidatorul judiciar a considerat că foștii administratori, pârâții, se fac vinovați de următoarele aspecte: au făcut să dispară unele documente contabile; nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Concluzionând, lichidatorul judiciar a apreciat că sunt pe deplin incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 și a solicitat ca pârâții să fie obligați în solidar, să suporte pasivul societății debitoare, SC SRL jud. A, fiind cei care în calitate de foști administratori ai debitoarei falite au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență și faliment.
Față de aceste aspecte, prima instanță a reținut că prin sentința comercială nr. 1011 din 11 aprilie 2007 din dosarul -, a fost deschisă procedura insolvenței, fiind numit lichidator judiciar Expert A al debitoarei SC SRL.
Din raportul privind cauzele care au dus la insolvență, tribunalul a apreciat că rezultă că foștii administratori ai debitoarei, respectiv pârâții, nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele debitoarei din ultimii trei ani, reținând totodată că aceste înscrisuri care au fost prezentate lichidatorului judiciar, nu au fost întocmite în conformitate cu legea sau au fost făcute să dispară, astfel încât s-a apreciat că foștii administratori sunt responsabili de acest fapt.
Astfel, s-a mai reținut că pârâților le revenea obligația legală de a preda actele și documentele contabile ale societății pe ultimii 3 ani de zile, dar aceștia au predat doar o parte din actele solicitate, debitoarea depunând ultimul bilanț pe anul 2005, iar de la această dată, debitoarea nu a mai condus evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 litera d), au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998 cod civil, existând raportul de cauzalitate între fapta evidențiată și prejudiciu, care constă în întinderea răspunderii administratorului debitoarei, deși art. 138 din legea insolvenței prevede că este o răspundere limitată la o parte din pasivul societății, dar formularea legiuitorului nu exclude obligarea conducătorilor societății la întregul pasiv al acesteia, răspunderea lor rămânând tot limitată, pasivul societății neincluzând și beneficiul nerealizat de societate.
Față de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că pârâții, cu bună știință, au creat un prejudiciu societății pe care au administrat-o, prejudiciu care a condus în cele din urmă la starea de insolvență a debitoarei, că fapta descrisă mai sus se încadrează în prevederile art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, pârâții nerăsturnând prin nici un mijloc de probă prezumția de vinovăție ce li s-a atribuit în cadrul acestei acțiuni, necontestând prejudiciul ce li s-a reținut în sarcină de către reclamată, drept pentru care a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și în consecință a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 31.036 lei, sumă rezultată din tabelul definitiv al creanțelor, în averea debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea recursului s-a arătat că împreună cu numitul deține calitatea de asociat la SC SRL, iar împreună cu numita, deține și calitatea de administrator, conform înregistrărilor din Registrul Comerțului. Având în vedere faptul că societatea comercială a înregistrat pierderi în ultimii ani, coroborat cu un minus constatat în gestiunea vânzătoarelor, dar și cu neînțelegerile dintre asociați, respectiv administratori, SC SRL și-a încetat activitatea în anul 2006. Ca urmare a acestui fapt, fiecare dintre administratori aștepta de la ceilalți doi să procedeze la depunerea bilanțurilor și să inițieze demersurile legale care se impuneau.
Pârâtul recurent arată că în prezent, ceilalți doi administratori sunt plecați din România, sens în care este nevoit să promoveze singur prezenta acțiune, că datorită faptului că activitatea pe care o desfășoară presupune multe deplasări în țară, dar și datorită sfaturilor primite, a acordat prea puțină importanță puținelor citații care au ajuns în posesia sa.
Referitor la acțiunea promovată de lichidatorul judiciar, consideră că aceasta este neîntemeiată. Astfel, acțiunea este întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul a avut în vedere un număr de șapte fapte pentru care poate fi cerută atragerea răspunderii administratorilor, dintre care lichidatorul judiciar s-a oprit în mod greșit la cea prevăzută de litera d, recurentul considerând că situația sa nu se încadrează la nici una din aceste fapte și cu atât mai puțin la cea care a fost stabilită de lichidatorul judiciar.
Consideră că simplul fapt de a nu prezenta documentele contabile solicitate nu poate să-l incrimineze că ar fi ținut o contabilitate fictivă sau că a făcut să dispară unele documente contabile ori că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, susținând că acțiunea promovată lichidatorul judiciar s-a bazat doar pe prezumții, or, nu este posibil ca o acțiune să fie admisă în baza unor simple prezumții fără a avea la bază argumente solid.
Pârâtul recurent afirmă că în "Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC " întocmit de lichidatorul judiciar, acesta a menționat la punctul 2.4 "Răspunderea administratorilor" că nu poate fi apreciat acest fapt ( răspunderea administratorilor) la un număr de șase subpuncte. Doar la subpunctul 2.4.4 s-a precizat că lichidatorul nu a avut la dispoziție documentele debitoarei din ultimii ani; acestea sau nu au fost întocmite în conformitate cu legea sau au fost făcute să dispară, astfel că apreciem că fostul administrator este responsabil de acest fapt.". Ca urmare a acestei afirmații, recurentul nu înțelege aspectul conform căruia dacă lichidatorul judiciar nu a avut la dispoziție documentele debitoarei, cum a putut să facă aprecieri că acestea nu au fost întocmite în conformitate cu legea sau au fost făcute să dispară, considerând că exista și o altă variantă, și anume ca documentele contabile să existe și să fie întocmite conform legislației în vigoare, dar să nu fie predate la dosarul cauzei de către administratori, situație despre care afirmă că este cea adevărată.
De asemenea, se mai arată că documentele contabile solicitate există și au fost întocmite în conformitate cu legea, depunând la dosar o serie de bilanțuri contabile ale SC SRL, din care apreciază că rezultă faptul că administratorii nu au întreprins nici o acțiune care să determine starea de insolvabilitate a societății. Mai mult, pe parcursul anilor, societatea a fost împrumutată de mai multe ori de recurent pentru a depăși momentele de criză de lichidități, respectiv pentru a nu intra în insolvență.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Din aprecierile instanței de fond și ale lichidatorului, nepredarea actelor contabile, în totalitate și neținerea documentelor în conformitate cu legea, ar echivala cu cazul prevăzut de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În opinia Curții neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului. Însă, chiar dacă nedepunerea actelor ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea civilă a administratorului unei societăți comerciale ajunse în insolvență este o răspundere delictuală, a cărei dovadă se face în condițiile art. 998 și 999. civ. în sensul îndeplinirii, cumulativ, a elementelor sale, iar toate faptele enumerate la lit. d din alin. 1 se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, care trebuie să fie dovedită cu probe convingătoare în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători. Dacă se pot imputa conducătorilor debitorului unele greșeli de gestiune și de aplicare a legii contabilității, aceste nereguli nu pot fi asimilate unei contabilități fictive.
Pe de altă parte, nici lichidatorul și nici judecătorul sindic nu au menționat, nu s-a probat în cauză și nici motivat, față de fiecare pârât, în ce măsură i se poate imputa prejudiciul, raportat la ce fapte și în ce calitate ar trebui aceștia să răspundă. Singura mențiune se face în dispozitiv " în calitate de foști administratori ai debitoarei".
În considerentele sentinței recurate se arată că: "sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 cod civil existând raportul de cauzalitate între fapta evidențiată și prejudiciu, care constă în întinderea răspunderii." Cu toate acestea, nu se indică niciunul dintre elementele răspunderii, raportat la datele din prezenta cauză și la pârâți.
În aceste condiții, nefiind dovedite vinovăția și legătura de cauzalitate cu prejudiciul la a cărei suportare a fost obligat recurentul, nu se poate atrage nici răspunderea sa, în conformitate cu art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 228/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, va modifica sentința recurată și pe fond va respinge cererea formulată de lichidatorul SC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 228/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința recurată și pe fond:
Respinge cererea formulată de lichidatorul SC.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./26.05.2009
Dact./26.05.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
