Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.67/R-C
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr. 897/F din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, în calitate de lichidator, cu domiciliul în Pitești,- și pârâtul, cu domiciliul în com.,. 1,. B,.10, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința din 11.01.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 18.01.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea formulată la data de 20.07.2006, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Aas olicitat angajarea răspunderii personale a numitului, în calitate de administrator al SC SRL și obligarea acestuia să aducă la masa credală suma de 884.710 lei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență se face administratorul acesteia care a folosit bunurile persoanei juridice în interesul altei persoane.
Reclamanta arată că, odată cu numirea noului administrator, societatea a ajuns în blocaj financiar, apelându-se la sume împrumutate de la asociatul SC SRL, care a condiționat acordarea creditului, de vânzarea acțiunilor către C -.
Se mai arată că a fost numit în funcția de administrator, care a înstrăinat activele debitoarei falite.
În apărare, pârâtul solicită respingerea acțiunii arătând că în momentul preluării societății, situația acesteia era dezastruoasă.
In această situație financiară s-a ajuns în perioada în care administratori ai SC SRL, erau și.
Pârâtul arată că a încercat redresarea societății prin activitatea de producție, dar aceasta nu a fost suficientă, astfel încât a apelat la vânzarea unor active pentru plata datoriilor.
În acest moment, asociatul societății și-a cesionat părțile sociale și a numit în funcția de administrator pe noul asociat.
In esență, pârâtul arată că starea de insolvență a societății nu a apărut în timpul mandatului său.
A fost administrată proba cu acte și interogatoriu.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.897/F/26.09.2007 pronunțată în dosarul nr- a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că pe rolul Tribunalului Comercial Argeș se află dosarul nr.1810/2004, împotriva debitoarei - falite SC SRL.
Din raportul privind cauzele și împrejurările ce au dus societatea în încetare de plăți, rezultă că nu există în patrimoniul debitoarei bunuri a căror valorificare să ducă la acoperirea masei credale.
Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a patrimoniului debitoarei, persoană juridică aflată în insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență prin faptele enumerate limitativ la art.138 din Legea 85/2006.
In speță, debitoarea-falită a fost administrată succesiv de mai multe persoane.
Astfel, inițial, societatea a fost administrată de și.
Așa cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului, la data de 20.05.2003, a fost numit administrator al societății.
La data de 10.09.2004, a predat arhiva societății noului administrator și asociat unic, așa cum rezultă din actul adițional aflat la fila 25 și procesul-verbal de predare-primire aflat la fila 26.
Din contractul de credit aflat la fila 62 din dosar, rezultă că la data preluării societății de către administratorul, societatea avea credite către Banca de Export - Import a României, credite angajate de către administratorul.
În baza contractului de credit, banca a și procedat, de altfel, la vânzarea prin licitație publică a bunurilor societății.
Din răspunsul la interogatoriu rezultă că bunurile au fost vândute, iar sumele încasate au fost destinate acoperirii datoriilor către persoane fizice și juridice.
Din succesiunea faptelor de comerț enunțate, nu rezultă că pârâtul și-ar fi însușit bunurile în interes personal întrucât, pe de o parte, datoriile societății erau anterioare preluării mandatului, situația reținută de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, aceea că la finele anului 2002 societatea avea o situație înfloritoare nefiind conformă cu realitatea, iar pe de altă parte, în anul 2004 pârâtului i s-a revocat mandatul de administrator.
Întrucât instanța nu a fost investită să analizeze și culpa celorlalți administratori ai societății, activitatea pârâtului scoasă din contextul întregii activități, începând cu anul 2002 până la intrarea în faliment, nu duce la concluzia că acesta se face vinovat de ajungerea societății în încetare de plăți.
De altfel, întreaga acuzație a reclamantei pornește de la o premisă falsă și anume că, societatea în momentul preluării avea o situație economică bună.
Nu s-a putut face dovada că există o legătură de cauzalitate între activitatea managerială a pârâtului și ajungerea societății în încetare de plăți, așa cum s-a arătat, acesta a preluat o situație economică grea, pe care, la rândul său, a transmis-o mai departe.
În consecință, instanța a apreciat că administratorul nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit.a, drept care a respins acțiunea.
Împotriva sentinței nr.897/F din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în termen legal, a declarat recurs A, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul a fost motivat în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținându-se că, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a disp. art.138 alin.1 lit.a, teza finală din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Recurenta - creditoare susține că, potrivit textului de lege mai sus menționat, poate fi angajată răspunderea personală a pârâtului, în calitate de administrator al societății - falite, deoarece s-a dovedit că folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Pârâtul a fost numit administrator al societății - falite la data de 20.05.2003 și a predat arhiva societății noului administrator, la data de 10.09.2004, dar instanța de fond nu a avut în vedere tranzacțiile pe care pârâtul le-a efectuat cu scopul favorizării SRL, în lunile martie - aprilie 2004, pe perioada când acesta era administrator al societății.
Recurenta - creditoare mai susține că, judecătorul sindic nu a avut în vedere nici concluziile lichidatorului judiciar, conform cărora sumele de bani încasate din înstrăinarea activelor nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății și deci, nu au intrat în patrimoniul acesteia, societatea fiind pusă în imposibilitatea exercitării obiectului său de activitate de către propriul administrator, prin vânzarea întregului activ.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și angajării răspunderii personale a pârâtului - administrator, așa cum a fost formulată.
La termenul din data de 11.01.2008, din oficiu, Curtea a ridicat excepția lipsei calității procesuale active reclamantei - recurente A, față de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Potrivit textului de lege mai sus menționat, angajarea răspunderii personale a administratorului societății - falite, poate fi cerută de către administratorul judiciar sau de către lichidator, iar în cazul în care aceștia nu formulează acțiunea, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
În speță, acțiunea creditoarei Aaf ost formulată la data de 20.07.2006, chiar în ziua intrării în vigoare a noii legi privind procedura insolvenței, Legea nr.85/2006, astfel că A nu avea calitatea procesuală activă, pentru formularea acțiunii privind antrenarea răspunderii personale a administratorului societății - falite.
Față de aceste considerente, soluția de respingere a cererii formulată de A, este legală, dar pentru motivele reținute mai sus.
Ca urmare, potrivit art.312 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, ce sediul în Pitești,-, împotriva sentinței nr. 897/F din 26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind, în calitate de lichidator, cu domiciliul în Pitești,- și pârâtul, cu domiciliul în comuna,. 1,. B,.10, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./4.02.2008
Jud. fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Corina Georgeta Nuță, Ioana Miriță
