Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 673
Ședința Publică de la 9.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Alina Sekely
GREFIER - -
Pe rol fiind, soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.4327 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - ( 7 & RADIO 2N. SA, BANK SA reprezentată de BANK ROMANIA SA, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR prin lichidator judiciar - () SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, BANCA COMERCIALĂ prin lichidator judiciar - SA, CENTRUL NAȚIONAL AL, - SA, - COM ROMANIA SRL și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații, reprezentată de avocat dna., reprezentat de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul, prin apărător, solicită respingerea cererilor de recurs formulate de S și Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiului B, ca nefondate, urmând a se reține că nu sunt incidente dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006; nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin apărător, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, arătând că potrivit raportului final al lichidatorului desemnat pentru debitoare, nu există indicii că au fost săvârșite fapte menite să atragă răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoarei potrivit art.138 din Legea nr.85/2006; nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.1505/2003 la 15 decembrie 2003 la ribunalul București - Secția a VII-a Comercială creditoarea BANK ROMANIA SA a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 față de debitoarea - 7 și RADIO 2M SA, arătând că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Prin sentința comercială nr.185/10.02.2004 Tribunalul București - Secția VII- Comercială a admis cererea formulată de creditoarea BANK ROMANIA SA și a deschis procedura prev. de Legea nr.64/1995 față de debitoarea - SA, desemnând administrator judiciar, iar prin încheierea din 21 septembrie 2004 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei - SA.
La 21.02.2006 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c față de pârâții:,.
Ulterior în locul Administrația Finanțelor Publice Sector 6 Baf ost introdusă în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
La 24 iulie 2006, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat și ea o cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d față de pârâții:, și.
Pârâții, și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția respinsă ca neîntemeiată prin sentința comercială nr.4327 din 13.XI.2007.
Prin aceeași sentință comercială 4327/13.XI.2007 a Tribunalului București - Secția VII- Comercială, s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de creditoarele: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare - SA.
În baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SA
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cauză cererile formulate de creditori se rezumă la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138 din Legea nr.85/2006, fără a se arăta în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
S-a mai reținut că întrucât din rapoartele lichidatorului judiciar se constată că debitoarea nu mai deține bunuri mobile și imobile în patrimoniul său de a căror valorificare să poată fi acoperite integral creanțele înscrise în tabelul creditorilor, sunt incidente disp. art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței comerciale nr.4327 din 13.XI.2007 a Tribunalului București - Secția VII- Comercială, au declarat recurs în termen, creditoarele: Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin criticile formulate, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B susține în esență următoarele:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a societății debitoare - SA B, întemeiată pe dispart.138 lit.c din Legea nr.85/2006, întrucât răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civilă delictuală care intervine în situația în care faptele administratorilor "au cauzat starea de insolvență" a societății și aceasta este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei.
Se susține că în situația în care societatea nu putea achita obligațiile restante, reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să solicite ei însăși aplicarea disp. Legii 85/2006 privind procedura insolvenței și nu să dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.
În drept se invocă disp. art.304 pct.9 pr.civ. coroborate cu ale Legii nr.85/2006 și în temeiul disp. art.242 alin.2 pr.civ. se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin recursul formulat critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență următoarele:
În mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente disp. art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006 față de foștii administratori ai debitoarei care aveau obligația de a introduce la Tribunal o cerere de declanșare a procedurii prev. de Legea nr.85/2006, întrucât răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și pentru că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
În ceea ce privește incidența disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, se susține că în cauză nu s-au aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp. art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006, întrucât faptele trebuiau privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Referitor la închiderea procedurii, susține că măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală, deoarece această procedură poate fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei și după executarea silită a administratorului societății debitoare așa cum prevăd disp. art.140 - 142 din Legea nr.85/2006.
În drept se invocă disp. art.304 pct.9 pr.civ. 3041, 312.pr.civ. și art.138 din Legea nr.85/2006.
În opinia majoritară, recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B prin care se susține că în mod greșit s-a reținut că în cauză nu sunt incidente disp. art. 138 lit.c din Legea nr.85/2006 Curtea constată următoarele:
Potrivit disp. art.138 din Legea nr.85/2006, pot răspunde cu averea personală membrii organelor de conducere din cadrul societății, precum și alte persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cu privire la incidența în speță a disp. art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, conform căruia organele de conducere au dispus în interes personal continuarea unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți, recurenta nu a probat în nici un fel acțiunea lor, ci au indicat numai faptele pretins ilicite săvârșite în bloc de pârâți, fără a dovedi dacă ele se încadrează în prev. art.138 și dacă sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: producerea unui prejudiciu, vinovăția făptuitorului și legătura de cauzalitate dintre fapta pretinsă și ajungerea societății în stare de insolvență.
În speță, nu s-a probat interesul personal al intimaților pârâți și faptul că au dispus continuarea activității în virtutea acestui interes personal.
Invocarea disp. art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților, ci s-a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă doar după administrarea de dovezi în acest sens de către administratorul sau lichidatorul judiciar.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, aceasta reiterează aprecieri generale și teoretice referitoare la aplicabilitatea în cauză a instituției atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor răspunzătoare de ajungerea societății în stare de faliment.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu indică faptele personale ale celor din conducerea societății debitoare care au contribuit la ajungerea acesteia în incapacitate de plăți.
Recurenta pretinde că lichidatorul nu a analizat cauzele ajungerii în insolvență a societății debitoare.
În situația în care lichidatorul nu ar fi întocmit un raport complet creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului avea posibilitatea să solicite întocmirea unui raport în care să analizeze cauzele ajungerii societății debitoare în stare de insolvență, ori ea nu a formulat obiecțiuni la acest raport.
Din analiza rapoartelor întocmite de administrator și apoi de lichidatorul judiciar, nu există indicii ale unei probleme de ținere a evidenței contabile a societății.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs privind nelegalitatea închiderii procedurii întrucât nu a fost soluționată prin sentință irevocabilă cererea întemeiată pe disp. art.138 din Legea 85/2006 în mod greșit susține recurenta că judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii numai după soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, întrucât disp. art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006 indică persoana care urmează să facă distribuirea: "executorul judecătoresc".
Aceasta înseamnă că distribuirea are loc în cadrul unei executări silite conduse de un executor judecătoresc și ea are loc asupra sumelor rezultate din valorificarea bunurilor persoanelor cărora li s-ar fi atras răspunderea și nu din sumele rezultate din averea debitoarei.
Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, temeiul dispunerii de către judecătorul sindic a închiderii procedurii, momentul acesta este când toate fondurile rezultate din valorificarea averii debitoarei au fost distribuite.
În consecință, constatându-se că sentința recurată este temeinică și legală, în baza art.312 pr.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele:Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Potrivit artz.17 Legea nr.146/1997 republicată recursurile sunt scutite de plată taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.4327 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - ( 7 & RADIO 2N. SA, BANK SA reprezentată de BANK ROMANIA SA, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR prin lichidator judiciar - () SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, BANCA COMERCIALĂ prin lichidator judiciar - SA, CENTRUL NAȚIONAL AL, - SA, - COM ROMANIA SRL și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud.GȚ.- 10.06.2008
Tehnored.- 12.06.2008
2 ex.
OPINIE SEPARATĂ:
În sensul admiterii recursurilor formulate de către creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI B și AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI; al casării sentinței atacate și al trimiterii spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând reține că prin sentința comercială nr.185/ 10.02.2004, pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a admis cererea creditoarei BANK ROMANIA SA, în temeiul art.31 alin 5 din Legea nr.64/1995 s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva - ( 7 & RADIO 2 +)
Prin cererea formulată la 21.02.2006 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, succedată în drepturi de către DIRECȚIA GNERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI B, a solicitat instanței obligarea pârâților, CF și LP, în conformitate cu dispozițiile art.138 lit. c din legea insolvenței la suportarea pasivului societății de a cărei insolvență s-au făcut vinovați.
Prin cererea înregistrată la 24.07.2006 creditoarea AVAS a solicitat instanței obligarea persoanelor ce au îndeplinit atribuții de conducere la suportarea pasivului debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138 lit. c și d din legea insolvenței.
Prin întâmpinările formulate pârâții CF și au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința comercială nr.4327/13.11.2007, Tribunalul Bucureștia respins excepțiile invocate; a respins ca neîntemeiată cererile formulate în temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ cerințele generale privind existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a existenței raportului de cauzalitate între acestea, precum și săvârșirea cu vinovăție a faptei prevăzute de lege.
Au fost reținute dispozițiile art. 1169 cod civil, în sensul că nu a fost dovedită săvârșirea faptelor pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale.
Împotriva cestei sentințe au formulat recurs creditoarele AVAS și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
În recursul său, DGFP Municipiul Bac riticat soluția primei instanțe pentru motive ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 civ.
S-a susținut că răspunderea organelor de conducere pentru suportarea pasivului debitoarei este o răspundere delictuală care intervine în situația în care acestea au determinat starea de insolvență a societății.
În cauză, pârâții deși aveau cunoștință despre situația financiară dificilă a societății care conducea în mod vădit la insolvență nu au sesizat instanței în vederea declanșării procedurii insolvenței, ci au dispus continuarea activității în interes personal.
S-a susținut că, în mod greși instanța de fond nu a supus analizei incidența dispozițiilor art.138 lit. c raportat la dispozițiile art.27 din lege.
Recursul AVAS s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 civ. și ale art.304 indice 1 civ.
În esență s-a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a reținut incidența dispozițiilor art.138 lit.c și d din lege, dispoziții întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, în raport cu care răspunderea este atrasă pentru culpa cea mai ușoară, indiferent de gravitatea vinovăției; în cauză fiind relevant faptul că încălcarea normelor legale de către pârâții a avut drept consecință insolvența societății.
De asemenea s-a criticat omisiunea instanței de a supune analizei încălcarea dispozițiilor art. 27 raportat la art. 138 lit. c din lege, din interpretarea cărora rezultă că răspunderea organelor de conducere este atrasă nu numai în situația apariției stării de insolvență ci și în situația în care aceasta este iminentă; dispozițiile legi nu prevăd un drept de opțiune al debitorului, acesta fiind obligat a sesiza instanța în situația în care insolvența este iminentă.
S-a învederat că soluția instanței se întemeiază pe concluziile rapoartelor de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar, în care nu sunt supuse analizei cauzele insolvenței ci se face vorbire exclusiv de mediul economic nefavorabil în care a evoluat societatea; s-a arătat că cele reținute de către lichidator nu leagă instanța, nu se bucură de autoritate de lucru judecat, ci sunt supuse cenzurii întocmai ca orice probatoriu administrat în cauză.
S-a solicitat a se reveni și asupra măsurii închiderii procedurii, din interpretarea dispozițiilor art.138 rezultând că cererea privind antrenarea răspunderii patrimoniale trebuie soluționată înainte de închiderea procedurii.
Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, pârâții au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Apreciez că în cauză se impune admiterea recursurilor; casarea sentinței atacare și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.25 alin.1 lit.a ( art.29 alin 1 lit.a ) din legea insolvenței una din principalele atribuții ale lichidatorului judiciar constă în întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premisei angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 din lege.
lichidatorului judiciar cu privire la întocmirea acestui raport are o însemnătate deosebită în derularea procedurii de insolvență, constituind un mijloc de probă pentru atragerea răspunderii patrimoniale, părerea lichidatorului și în măsura în care acesta apreciază ca necesar, a unui expert contabil fiind determinantă în soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138. Aceasta pentru că se presupune că lichidatorul judiciar are acces la întreaga documentație financiar contabilă a societății pusă la dispoziția sa de către debitoare în condițiile art.35 din lege, are posibilitatea să supună analizei activitatea organelor de conducere dintr-o perspectivă complexă.
Raportul lichidatorului judiciar trebuie astfel, temeinic argumentat indiferent de concluziile reținute.
Verificând rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul desemnat în cauză, îndeosebi raportul de activitate din 16.05.2006, ale cărei concluzii au fost reținute de către instanță, constată că acesta a opinat în sensul că nu există premise privind incidența dispozițiilor art.138 din lege, fără a se motiva această opinie, fără a se preciza documentele contabile supuse analizei care au determinat înlăturarea incidenței acestor dispoziții; lichidatorul judiciar s-a limitat la a înșiruirea alineatelor art.138 fără a argumenta concluzia sa.
În soluționarea cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din lege nu poate fi reținută obligația exclusivă a reclamantelor creditoare de a proba cererile formulate în raport cu dispozițiile art.1169 cod civil, întrucât dispozițiile speciale incidente procedurii insolvenței instituie în sarcina lichidatorului judiciar, care are acces direct la documentele în raport cu care se pot determina elementele răspunderii delictuale, obligația de a le analiza amănunțit și de a exprima un punct de vedere pertinent și argumentat.
În consecință apreciază că în mod greșit, instanța de fond a reținut concluziile unui raport de activitate superficial întocmit, ale cărui concluzii nu sunt susținute argumentativ, apreciind că probarea întrunirii cerințelor antrenării răspunderii patrimoniale revine exclusiv reclamantelor creditoare, în cauză impunându-se refacerea acestuia.
De asemenea, natura juridică și finalitatea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138, incidentă procedurii insolvenței impune revenire și asupra măsurii închiderii procedurii insolvenței.
Față de acestea în raport cu dispozițiile art.304 pct.9 civ. raportat la art.312 civ. apreciez că se impune admiterea recursurilor formulate de către reclamantele creditoare, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua, Alina Sekely
