Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.675
Ședința Publică de la 9.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Alina Sekely
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cereri de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.360 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SRL prin lichidator judiciar CONF. și AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea, în tot, a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de autorizare în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în baza art.138 din Legea nr.85/2006 și continuarea procedurii falimentului SC SRL.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 3 Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, în temeiul titlului executoriu nr. 5588/05.08.2004, pentru o creanță în sumă de 253.356 RON, neachitată în mai mult de 30 de zile de la scadență.
Prin sentința comercială nr.2505/16.10.2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului; s-a constatat certitudine, lichiditatea și exigibilitatea creanței în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2005.
La termenul de judecată din 28.01.2008, termen la care pricina a fost soluționată, judecătorul sindic a respins cererea privind autorizarea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea stării de insolvență a debitoarei.
În motivarea soluției pronunțate, judecătorul sindic s-a raportat la dispozițiile art. 138 alin3, din interpretarea cărora rezultă că numai comitetului creditorilor i se recunoaște calitate procesuală activă și numai în situațiile limitativ prevăzute de textul de lege, condiții ce nu au fost întrunite în cauză.
Numărul creditorilor ce au solicitat înscrierea la masa credală a fost inferior celui stipulat în lege și, la termenul din 27.08.2007, instanța a amânat pricina pentru a permite celor doi creditori să formuleze cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale.
Prin sentința comercială nr. 360/28.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia dispus închiderea procedurii insolvenței; a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii; a dispus radierea societății debitoare; a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; a dispus efectuarea plății pentru activitatea lichidatorului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 131 din lege, potrivit căruia în ori ce stadiu al pricinii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 3 invocând motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art.304 pct. 9 civ.
În motivarea recursului s-a arătat că la termenul din 29.01.2007, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a depus la dosar tabelul final al creanțelor, în care recurenta figura în calitate de unic creditor; la același termen lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății, în conformitate cu dispozițiile art.138 lit.d din lege, cerere la judecata căreia a renunțat ulterior obținerii relațiilor privind domiciliul pârâtului.
După conexarea dosarului - la dosar -, cei doi creditori înscriși la masa credală, au hotărât sesizarea instanței în vederea formulării cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea stării de insolvență.
A fost criticată soluția instanței și pentru interpretarea greșită a celor cuprinse în Decizia nr. 549/07.06.2007 a Curții constituționale, din care rezultă constituționalitatea dispozițiilor art. 138 alin 3 din lege, interpretat în sensul că legiuitorul nu a înțeles limitarea accesului la justiție în situația în care numărul creditorilor se situează sub cel prevăzut în art.16 alin.1 din lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29.01.2007, lichidatorul judiciar desemnat în cauză, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 138 din lege atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății; prin cererea de la 14.05.2007, lichidatorul judiciar a renunțat la judecarea cererii, învederând instanței că este în imposibilitate de a identifica domiciliul pârâtului în România și de a produce probatoriul necesar dovedirii cererii sale.
La termenul din 14.05.2007, instanța a amânat pricina pentru a acorda posibilitatea Adunării Creditorilor a se pronunța asupra unei eventuale cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din lege.
Prin încheierea de la 05.11.2007 instanța a pus în vedere creditoarei sector 3, ca cererea de autorizare și cererea de atragere a răspunderii patrimoniale să poarte semnăturile ambelor creditoare.
La termenul din 28.01.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei cerere prin care a solicitat autorizarea formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din lege și cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile aret. 138 alin.1 lit. c, d și e din Legea nr.85/2006.
Anterior, cu respectarea celor dispuse prin încheierea de la 05.11.2007, la dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. 33312/02.11.2007( fila 166 dosar fond), emisă de către creditoarea SC SRL, prin care își exprima acordul cu privire la formularea cererii de atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, aspect consemnat de către lichidatorul judiciar în raportul nr.6 de activitate ( fila nr.165).
Apreciem că, procedând la o greșită interpretare a dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, instanța a apreciat ca neîntrunite condițiile legii privind admisibilitatea cererii de autorizare.
Prin dispozițiile art.138 alin.3 din lege, s-a urmărit reglementarea situațiilor complexe, în care procedura concursuală a insolvenței implică participarea unui număr mare de creditori, ceea ce face necesară mandatarea de către Adunarea Creditorilor a unui comitet cu atribuții de reprezentare, nu s-a urmărit îngrădirea accesului la justiție al creditorilor în situația în care numărul acestora este inferior celui prevăzut de art. 16 alin 1 din lege.
Orice creditor participant la procedura insolvenței, când nu există desemnat comitet al creditorilor; când, deși desemnat, nu formulează cerere de atragere a răspunderii patrimoniale sau în condițiile în care în mod obiectiv nu se poate constitui comitet al creditorilor, are calitate procesuală a activă raportat la prevederile art.138 alin 1 din lege.
În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art.138 alin 3 din lege cu referire la cerința omisiunii lichidatorului judiciar de a indica în raportul de activitate cauzele ce au determinat starea de insolvență precum și a persoanelor vinovate sau a omisiunii de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale contată că obligația lichidatorului judiciar, potrivit art. 25 alin. 1 lit. a din lege presupune întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la insolvența debitoarei, precum și a persoanelor ce se fac vinovate de aceasta.
În raport cu acestea, încălcarea atribuțiilor impuse de lege îndreptățește creditorii a sesiza instanța cu cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale, ceea ce însă nu exonerează lichidatorul de îndeplinirea propriilor obligații.
În cauză, din rapoartele de activitate întocmite nu rezultă îndeplinirea cerințelor aret. 23 alin1 lit. a din lege, cu toate aceste prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale lichidatorul judiciar a exprimat punctul său de vedere cu privire la incidența dispozițiilor art.138.
În raport cu acestea, apreciem că renunțarea la judecata cererii are relevanță in conformitate cu art. 246 civ. însă asupra concluziilor, deja exprimate prin cerere, cu privire la incidența art. 138, lichidatorul judiciar nu poate reveni decât motivat.
De asemenea, apreciem că premisa autorizării creditorilor de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale o constituie abstențiunea lichidatorului de sesiza instanța cu o astfel de cerere, fie că acesta omite, refuză sau, în cazul dedus judecății renunță la judecarea cererii.
Față de acestea, în mod greșit instanța a respins cererea privind autorizarea formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din lege. Întrucât, din interpretarea art.140 din lege,rezultă că angajarea răspunderii persoanelor ce se fac vinovate de insolvență se realizează în cadrul procedurii, aceasta impune a se reveni și asupra închiderii procedurii, măsură dispusă în temeiul art.131 din lege.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 civ. raportat la art.312 civ. va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
În opinie majoritară, doamna Judecător și doamna Judecător:
Admite recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.360 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC SRL prin lichidator judiciar CONF. și AUTORITATEA NAȚIONALĂ VAMALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B trebuie respins ca nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse.
Prin sentința comercială nr. 360/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, motivat de neîndeplinirea condițiilor art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, cu privire la legitimarea procesuală activă de a formula o astfel de cerere.
Recurenta a criticat hotărârea, susținând, în esență, că are calitate procesuală activă să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și precizând că are acordul celuilalt creditor din cauză în acest scop.
Motivul de recurs invocat de recurentă a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Din analiza probelor administrate la instanța de fond rezultă că, la data de 29.01.2007, lichidatorul judiciar al debitoarei, a formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva pârâtului, administrator al societății debitoare, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
La data de 14.05.2007, același lichidator a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, cerere justificată de acesta pe considerentele imposibilității identificării în România a domiciliului pârâtului și lipsei probatoriului necesar pentru dovedirea cererii.
De această cerere a luat act judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 14.05.2007.
Ulterior, la data de 28.01.2008 a formulat cerere de autorizare și de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006 și creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3
Potrivit adresei nr. 33312/02.11.2007 aflată la fila nr. 166 din dosar, cealaltă creditoare, Autoritatea Națională a Vămilor a comunicat că este de acord cu cererea formulată de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3
Judecătorul sindic a aplicat corect legea în ceea ce privește soluționarea cererii de autorizare a creditoarei în vederea formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, legitimare procesuală activă de a formula cererea întemeiată pe acest text de lege are administratorul sau lichidatorul judiciar. Acesta, având drept legal de dispoziție cu privire la formularea acțiunii, are și dreptul de dispoziție cu privire la renunțarea la judecata unei astfel de acțiuni.
Art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 dispune: "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie."
Din interpretarea acestui text de lege reiese că legitimare procesuală activă de a formula acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 are și comitetul creditorilor, care are nevoie de autorizarea judecătorului sindic în acest sens.
Autorizarea judecătorului sindic poate fi dată în două ipoteze prevăzute de lege:
- când administratorul/lichidatorul judiciar, a omis să analizeze, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, dacă există persoane răspunzătoare de această stare, și, în consecință, pentru acest motiv, nu a formulat cerere de atragere a răspunderii în baza art. 138 din lege. Este vizată situația în care, deși a analizat cauzele insolvenței, administratorul/lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele vinovate de această stare.
- când administratorul/lichidatorul judiciar, deși a analizat cauzele stării de insolvență și persoanele vinovate de aceasta, a "omis" să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Folosirea de către legiuitor, în această a 2-a ipoteză, a verbului " a omite" are drept consecință faptul că este vizată numai situația în care administratorul/lichidatorul judiciar, analizând cauzele insolvenței și persoanele vinovate de ajungerea societății în această stare, ajunge la concluzia că există persoane vinovate și că sunt întrunite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii lor. Cu toate acestea, nu formulează acțiunea întemeiată pe art. 138 din lege, adică "omite" să formuleze o astfel de acțiune.
Este exclusă situația în care, în urma analizării cauzelor insolvenței, administratorul/lichidatorul judiciar ajunge la concluzia că nu există persoane vinovate, potrivit art. 138 din lege, de ajungerea societății debitoare în stare de insolvență și, pentru acest motiv, nu formulează acțiunea. În acest caz, nu poate fi vorba despre o omisiune a administratorului/lichidatorului judiciar de a formula acțiunea, ci despre o hotărâre a acestuia, motivată de probele cauzei, de a nu promova o astfel de acțiune.
Omisiunea vizează atitudinea culpabilă a administratorului/lichidatorului judiciar care, în raportul întocmit cu privire la cauzele insolvenței, deși trebuia să indice persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în această stare, nu le indică, sau, ajungând la concluzia că sunt persoane vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, trebuia să formuleze acțiune, totuși nu formulează acțiune conform art. 138 din lege.
În cauză, renunțarea lichidatorului judiciar la acțiunea formulată inițial reprezintă un act de dispoziție al acestuia, adică o hotărâre în sensul renunțării la judecată, ca urmare a analizării materialului probator din cauză.
Această desistare a lichidatorului judiciar de acțiunea deja formulată nu echivalează cu omisiunea de a analiza existența persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență sau de a formula acțiunea la care se referă prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, judecătorul sindic a interpretat corect textul de lege atunci când a considerat că nu poate fi autorizată creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege, chiar dacă are acordul celuilalt creditor din cauză, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de cele două ipoteze ale art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Față de cele arătate, apreciez că hotărârea recurată este legală sub aspectul interpretării date dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și că recursul trebuie respins, nefiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ.
JUDECĂTOR,
-
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua, Alina Sekely
