Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 674/R-COM
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Rm. V,-, -. A,. 6, județul V, împotriva sentinței nr. 246 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, debitoarea, cu sediul în Rm. V,-, -/1, județul V și lichidator, cu sediul Rm. V, str. G-ral, -. G,. 2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitat conform chitanței nr. -/03.06.2009, emisă de Primăria mun. Rm. V și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 10.06.2009, din partea recurentului, copia deciziei nr. 225/A-C/09.04.2001, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr. 482/2001/A-
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 118 din 28 ian. 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii simplificate insolvenței față de debitoarea SC SRL Rm.-
În cauză și-a înregistrat creanța creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice V cu suma de 3.650 lei.
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Vac hemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să-l oblige pe pârât la plata sumei de 3.650 lei către debitoare cu titlu pasiv cu motivarea că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare se face vinovat de ajungerea acesteia în încetare de plăți prin aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prezent fiind pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că deși este administrator încă din 1992 nu a efectuat nici un act de administrare și nici nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății datorită refuzului foștilor administratori de a le preda.
Prin sentința comercială nr. 246/16.02.2009 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a admis cererea în răspundere formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în Râmnicu V, str. G-ral, nr. 17, județul
A fost obligat pârâtul cu domiciliul în Râmnicu V,-, -3,. A,.6, județul V, la plata sumei de 3.650 lei către societatea debitoare SC SRL Râmnicu V, aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar Râmnicu V, cu titlu cotă parte din pasivul social și s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra averii personale a pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din adresa nr. 19187 din 15 oct. 2008 emisă de Oficiul Registrului Comerțului V rezultă că pârâtul este unic administrator încă de la înființarea societății debitoare respectiv din 10 iunie 1991 iar ceilalți asociați, și, despre care pârâtul susține că au refuzat predarea actelor, nu au avut calitatea de administratori. Faptul că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea este recunoscut chiar de către pârât care susține că nu a întocmit nici un act contabil datorită refuzului celorlalți asociați.
Tribunalul a constatat că obligația de ținere corectă a contabilității este impusă de lege (art. 73 din Legea nr. 31/1990) și nu de contractul părților, astfel că acceptând funcția de administrator pârâtul era dator să-și îndeplinească atribuțiile legale sau să înceteze mandatul în caz de refuz de colaborare din partea asociaților.
S-a reținut că potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii.
În motivare s-a arătat că în cuprinsul raportului asupra cauzelor insolvenței, lichidatorul-judiciar nu a făcut nici o mențiune asupra vinovăției pârâtului în legătură cu insolvența societății.
Ca atare, cerințele legale nu sunt îndeplinite pentru a se antrena răspunderea sa în calitate de administrator. Totodată, încălcarea art.73 din Legea nr.31/1990, nu atrage automat antrenarea răspunderii sale, pentru care este necesară întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
De asemenea față de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, calitatea de administrator și săvârșirea faptelor este apreciată în raport de momentul nașterii creanțelor creditorilor. Deși, recurentul a fost numit administrator, nu a îndeplinit nici un moment această funcție, deoarece administratorii anteriori, și, nu i-au predat gestiunea societății.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 din legea nr.85/2006, în cazul în care administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, iar în raportul întocmit de lichidator sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere la cererea lichidatorului judiciar.
Potrivit alin.3 al aceluiași text, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă aceasta amenință să se prescrie, cererea se poate formula de comitetul creditorilor.
Ca atare, față de textul menționat, în ipoteza în care nu se ține contabilitatea, este posibilă acțiunea creditorilor de antrenare a răspunderii membrilor organului de conducere, numai dacă, lichidatorul a omis indicarea persoanei culpabile sau formularea acțiunii de antrenare a răspunderii.
Se constată însă în raportul întocmit de lichidator, depus la dosar la filele 52-54 dosar fond, se menționează că răspunderea nu ar putea reveni nici unei persoane din conducerea unității, acestea fiind în situația de a nu mai depune diligențele necesare pentru preschimbarea certificatului de înregistrare și pentru continuarea activității comerciale. Procedura de față a demarat ulterior aplicării procedurii prevăzute de Legea nr.359/2004, deoarece societatea nu și-a preschimbat certificatul de înregistrare.
În acest context se constată că ipoteza art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, nu este îndeplinită, lichidatorul-judiciar arătând cauzele insolvenței, nefiind găsite persoane care să fi determinat această situație. Nu este vorba despre o omisiune a lichidatorului de a indica persoanele culpabile și de a formula acțiune împotriva acestora, devreme ce s-a arătat expres că răspunderea nu i-ar putea reveni nici unei persoane din conducerea societății.
Pe de altă parte, se constată că recurentul, numit administrator în anul 1993, purtat o serie de litigii cu foștii administratori în ce privește menționarea acestei calități în registrul comerțului, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei nr.225/AC/9.04.2001, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.482/2001(filele 12-14). În aceeași decizie s-a dispus obligarea pârâților și să predea reclamantului gestiunea societății și bunurile acesteia, actele de evidență și celelalte acte ale societății. Rezultă astfel că, pârâtul a fot împiedicat să țină contabilitatea societății, nefiind vorba în cauză despre neținerea contabilității în mod culpabil, potrivit dispozițiilor art.73 din Legea nr.31/1990. Așadar, lipsa registrelor contabile nu poate fi imputată recurentului, care, mai mult, a fost nevoit să poarte litigii în contradictoriu cu ceilalți asociați cu privire la administrarea societății, ajungându-se inclusiv la excluderea din societate a unora dintre aceștia.
Pe fondul acestor neînțelegeri este cert că activitatea comercială nu a mai putut fi desfășurată, așa cum a reținut și lichidatorul judiciar în raport (fila 53), începând cu anul 1999 societatea nedepunând situațiile financiare anuale. În acest context nu a fost nici în măsură să-și schimbe certificatul de înmatriculare, aspect care a determinat aplicarea prevederilor Legii nr.359/2004.
Ca atare, cerințele legale pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere potrivit art. 138 din nr. 85/2006 nu sunt îndeplinite.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica sentința și pe fond va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Rm. V,-, -. A,. 6, județul V, împotriva sentinței nr. 246 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, debitoarea, cu sediul în Rm. V,-, -/1, județul V și lichidator, cu sediul Rm. V, str. G-ral, -. G,. 2, județul
Modifică sentința iar pe fond respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/11.06.2009
Jud.sindic
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
