Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 836/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 725/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 836
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
*********************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr.710/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC 2001 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR RO 3L.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin consilier juridic solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.710 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a VII-a comercială a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea ADMINISTRAȚIEI FINANCIARE SECTOR 3 de atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului întemeiată pe dispozițiile art. 138 din legea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a avut în vedere acele dosarului și susținerile părților, reținând că nu s-au indicat faptele concrete de care se face vinovat administratorul societății și probele din care rezultă conduita culpabilă a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 care a solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar.
În motivarea recursului a învederat, în esență, că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât administratorul societății debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele contabile ale societății, punând pe lichidatorul judiciar în imposibilitate să determine cauzele insolvenței.
Dezinteresul manifestat de administrator în ceea ce privește recuperarea creanțelor și achitarea datoriilor societății a accentuat starea de incapacitate de plată și a generat starea de insolvență.
Deși în conturile debitoarei se regăsea la sfârșitul anului 2007 suma de 339.165 mii lei, aceste sume nu au fost găsite de lichidator, de unde se poate trage concluzia că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, nefiind evidențiate în nici un fel sumele obținute de societate din vânzarea unor bunuri.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu, recurenta a arătata că este suficient ca faptele săvârșite de administratorul debitoarei să fi ocazionat insuficiența activului societății pentru ca greșelile de gestiune ale membrilor organelor de conducere ale societății să antreneze răspunderea acestora.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Afirmațiile recurentei făcute în cuprinsul cererii de recurs în sensul că intimatul, în calitate de administrator al debitoarei, nu a ținut contabilitatea în conformitate ce legea nu sunt susținute de probe concrete în acest sens și nici nu se face dovada legăturii de cauzalitate între această pretinsă conduită și ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la nerespectarea obligațiilor impuse de art. 28 din legea insolvenței, curtea constată că aceste obligații se referă la conduita administratorului în condițiile în care debitorul se află în insolvență, iar dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la suportarea unei părți din pasiv de către persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Față de cele reținute mai sus, curtea, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr.710/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC 2001 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR RO 3L, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
-
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex./ 10 iunie 2009
.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Carmen Mihaela Negulescu
