Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 842/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.842
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP CSî mpotriva încheierii comerciale nr.78/JS/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Pro SRL prin lichidator Cabinet de Insolvență și administratorul social al debitoarei G, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar o cerere de comunicare a motivelor de recurs.
Curtea constată că recursul a fost comunicat cu lichidatorul judiciar, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 10 dosar recurs, astfel că respinge cererea de comunicare formulată de către lichidator.
Instanța văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea comercială nr. 78/JS/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta-creditoare C-S împotriva pârâtului G, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la dosar la data de 30.12.2008, reclamanta-creditoare C-S, a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare PRO, respectiv a pârâtului G, cu motivarea că deși lichidatorul a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență, aceștia nu au luat legătura cu lichidatorul și nu au predat acestuia documentele contabile ale societății, prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul Cabinet Individual de Insolvență a depus la dosar concluzii scrise la acțiunea reclamantei-creditoare, prin care a solicitat admiterea acesteia, cu precizarea că suma totală a creanțelor asupra averii societății debitoare este de 1.577.931 lei Ron, astfel cum rezultă din tabelul definitiv de creanțe consolidat.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a constatat următoarea stare de fapt:
Prin sentința comercială nr. 913/ JS din 31.05.2007, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta-creditoare Active B și a dispus deschiderea procedurii generale insolvenței împotriva debitoarei Pro, fiind desemnat în cauză, ca administrator judiciar, Cabinet Individual de Insolvență.
Administratorul judiciar desemnat în cauză a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a societății debitoare Pro, în care a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale prevăzute de dispozițiile art.28 alin.(1) din Legea nr. 85/2006, astfel că nu a putut identifica bunuri în patrimoniul acesteia, motiv pentru care a propus deschiderea procedurii falimentului față de societatea debitoare.
Judecătorul sindic, prin încheierea comercială din data de 01.11.2007, a desemnat comitetul creditorilor debitoarei, compus din următorii creditori: Active (președinte), C-S și România (membri).
Prin sentința comercială nr. 1446/ JS din 13.12.2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar desemnat în cauză și a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Pro, fiind desemnat în cauză, ca lichidator judiciar, Cabinet Individual de Insolvență.
Conform procesului verbal încheiat la ședința comitetului creditorilor din data de 23.10.2008 ( fila 291 dosar), reclamanta-creditoare C-S a fost împuternicită să formuleze și să promoveze acțiunea prev. de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/ 2006 împotriva persoanelor vinovate de starea de insolvență a societății debitoare.
Cu privire la cererea reclamantei-creditoare de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/ 2006, instanța de fond a constatat că fapta ilicită descrisă în el se poate săvârși printr-una dintre următoarele modalități:
- ținerea unei contabilități fictive, ce constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate, de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului persoană juridică, faptă ce se poate realiza prin înregistrarea de debite în absența unor documente justificative.
- ascunderea unor documente contabile, care se realizează prin dosirea acestora cât și prin distrugerea lor, având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului persoană juridică.
- neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de dispozițiile Legii nr. 82/ 1991 și care ar putea consta în neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar, neîntocmirea bilanțului societății etc.
Reclamanta-creditoare nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare, pârâtul G, a săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, de natură a-i atrage răspunderea patrimonială și nici nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.
Aceasta nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 au fost săvârșite de pârâtul și nici că acesta le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.
Pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorul, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În baza art.11 alin.(1) lit.g), a art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta-creditoare C-S împotriva pârâtului G, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP C-S solicitând admiterea acestuia și modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii sale de antrenare a răspunderii personale patrimoniale față de administratorul debitoarei
În motivarea recursului creditoarea recurentă arată că din raportul final întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză rezultă că, deși administratorul judiciar a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii organelor de conducere ai societății în insolvență, aceștia nu au luat legătura cu administratorul judiciar și nu au predat actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Recurenta susține că existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului debitoarei și prejudiciu sunt de netăgăduit, fiind clară intenția acestuia de a conduce societatea la insolvență și la imposibilitatea achitării creanțelor creditorilor.
Se mai arată de către creditoare că în conformitate cu art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006 "(1) la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
(4) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența".
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv greșeala de gestiune (în sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, deoarece în opinia sa, nedepunerea actelor contabile echivalează cu ținerea unei contabilități fictive sau neținerea contabilității în conformitate cu legea și dovedește de asemenea, existența raportului de cauzalitate între această faptă și prejudiciul produs creditorilor, raport de cauzalitate care este "de netăgăduit" potrivi susținerilor recurentei.
Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, deoarece neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat în precedent.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond prin sentința recurată.
Pe considerentul că răspunderea civilă a administratorului este o răspundere delictuală, apreciem că exonerarea de răspundere este circumscrisă și la fapta unui terț pentru care administratorul nu este ținut a răspunde, astfel că, nefiind dovedită culpa administratorului, nu se poate atrage nici răspunderea sa, în conformitate cu art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP CSî mpotriva încheierii comerciale nr. 78/JS/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
Pt. Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - aflat în concediu de odihnă
Semnează Președinte Secție
Pt. Grefier,
- -
aflat în concediu de odihnă
Semnează Prim Grefier
Red./20.07.2009
tehn.// 2 ex./20.07.2009
Primă instanță:Tribunalul C S, judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
