Somație de plată. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.840
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de reclamanta recurentă - - declarat împotriva sentinței civile nr.89/17.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL T, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 417 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamanta recurentă a depus la dosar, prin fax, un memoriu.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.89/17.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timișs -a respins cererea de emitere a ordonanței cuprinzând somația de plată formulată de creditoarea - INTERNATIONAL -, în contradictoriu cu debitoarea - SRL, cu sediul în T, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de către creditoare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Covasna la data de 15.03.2004 sub nr. 363/ 2004, creditoarea - INTERNATIONAL - a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea - SRL, emiterea somației de plată pentru suma de 2.950,00 euro reprezentând servicii de transport marfă, conform facturii nr.-/13.13.2003; dobândă legală aferentă; cu cheltuieli de judecată.
A arătat creditoarea că, în temeiul facturii fiscale nr. - / 13.03.2003, debitoarei îi revenea obligația de a achita prețul serviciilor prestate de către creditoare. Debitoarea nu a înțeles să-și execute această obligație, achitând parțial factura, respectiv suma de 1.000 euro, rămânând un rest de plată de 2.950 euro.
Debitoarea - SRL a depus întâmpinare, susținând că nu poate fi emisă ordonanța cuprinzând somația de plată, deoarece pretențiile nu întrunesc condițiile prevăzute de OG nr. 5/2001, în speță creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, cât timp s-au produs pagube în timpul transportului, fiind de datoria celui care a provocat pagubele să suporte consecințele.
Prin sentința civilă nr.398/6.05.2004 s-a respins cererea formulată, iar prin sentința civilă nr.633/30.06.2004 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr.969/2004 s-a admis contestația în anulare formulată de către creditoare, a fost anulată sentința civilă nr.398/6.05.2004 și pe cale de consecință s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Timiș; cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10.08.2004 sub nr.5876/2004.
Prin sentința civilă nr.292/28.03.2006 s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara; prin sentința civilă nr.6247/15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.6260/21.04.2006 s-a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului Timiș; în soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Timișoaraa stabilit competența în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că obiectul cererii este somația de plată și nu acțiunea în pretenții.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 6.02.2007 sub nr-; prin sentința civilă nr.1459/PI/11.12.2007 s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara; prin sentința civilă nr.1232/04.02.2008 s-a declinat competența soluționării în favoarea Tribunalului Timiș, constatându-se conflict de competență, cauza fiind înaintată Curții de Apel Timișoara; prin sentința civilă nr.4/CC/PI/25.02.2008 s-a respins sesizarea Judecătoriei Timișoara în ce privește pronunțarea regulatorului de competență, cauza fiind înaintată Tribunalului Timiș. Recursul declarat de creditoare împotriva sentinței civile nr.4/CC/PI/25.02.2008 a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr.3195/31.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.01.2009 sub nr-.
Analizând probatoriul în condițiile prevăzute de dispozițiile nr.OG5/2001, instanța de fond a reținut că, creditoarea a pretins existența unei creanțe împotriva debitoarei, creanță derivată din raporturile contractuale de transport și cuprinsă în factura fiscală nr. -/ 2003.
Dispozițiile nr.OG 5/2001 sunt în sensul următor: Art. 6: (1) [.] judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4. (2)Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretențiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată.
Art. 11 ind. 1: (1)Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. (2)Prevederile art. 338 din Codul d e procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
Procedura somației de plată nu permite analiza fondului raporturilor juridice dintre părți. Chiar dacă, simpla contestare a creanței pretinse în procedura sumară a somației de plată nu atrage prin ea însăși respingerea cererii creditorului, ori de câte ori debitorul, prin obiecțiile invocate, contestă pertinent caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, soluția nu poate fi decât aceea de respingere a cererii creditorului, pentru că altfel s-ar transforma somația de plată într-o veritabilă acțiune de drept comun, ceea ce ar contraveni specificului acestei instituții juridice.
În cauză, astfel cum rezultă din corespondența comercială depusă la dosar, debitoarea a afirmat neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de către debitoare, creditoarea afirmând echivalarea plății parțiale a facturii cu acceptarea la plată a întregii sume facturate. Instanța de fond nu și-a însușit această apărare a creditoarei, cât timp plata parțială a sumei facturate a fost însoțită de notificările repetate ale debitoarei prin care a învederat creditoarei problemele apărute în legătură cu transportul mărfurilor, solicitând propuneri de soluționare pe cale amiabilă a litigiului. Or, în aceste condiții, acceptarea integrală la plată a facturii nu a putut fi reținută, cum în mod eronat a apreciat creditoarea.
Pentru aceste motive, instanța de fond a constatat că nu sunt întrunite condițiile de emitere a ordonanței cuprinzând somația de plată și a respins cererea formulată de către creditoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare deoarece în lipsa timbrajului nu se putea examina cererea pe fond.
În motivarea recursului reclamanta recurentă arată că deși a solicitat pe calea dreptului comun un drept patrimonial evaluabil în bani, instanța de fond nu a indicat câtimea taxei datorate, nu a soluționat, nu s-a pronunțat și nu a motivat nepronunțarea asupra acțiunii în pretenții în care a transformat somația de plată și pe cale de consecință nu a indicat calea de atac ca fiind recursul.
Reclamanta recurentă susține că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului procesului, iar sancțiunea este cea a nulității hotărârii conform art.297 Cod procedură civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru reluarea judecării pricinii.
Se mai arată că în conformitate cu art.130 Cod procedură civilă, reclamanții fixează în cererea de chemare în judecată limitele și obiectul acțiunii, iar judecătorii vor hotărî numai asupra celor ce formează obiectul petiției.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art.2 și 3, iar art.20 din aceeași lege prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
În final, reclamanta recurentă arată că, întrucât cererea nu face parte din categoria celor exceptate de la plata taxei judiciare de timbru, recursul trebuie admis cu casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că deși acțiunea reconvențională este o acțiune evaluabilă în bani având ca obiect pretenții bănești plus dobânda legală, instanța de fond a procedat greșit atunci când nu a indicat valoarea taxabilă și câtimea taxei datorate.
Analizând recursul din prisma criticilor aduse de recurentă și din oficiu, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acesta este fondat.
Din actele cuprinse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta - - a depus la 6. 03 2007, în dos. nr- al Tribunalului Timiș, la fila 11 o precizare de acțiune prin care arată că își precizează acțiunea ca fiind de drept comun, cu obiect pretenții. Față de acest aspect, instanța nu a pus în discuția părților, din punct de vedere al disponibilității părților în procesul civil, transformarea acțiunii, timbrajul în noile condiții, etc. ci fără a observa și scriptul de la 14 în care se arată îndeplinirea formalității privind convocarea debitoarei la conciliere, a declinat competența.
În urma acestui demers, s-a iscat conflictul negativ de competență, sesizat de instanța nou investită Judecătoria Timișoara, prin nr. 4/CC/2008 Curtea de Apel Timișoaraa retrimis cauza Tribunalului Timiș.
În această etapă, prin nr. 89/2009 Tribunalul Timișa respins, irevocabil, cererea având ca obiect somație de plată, fără, însă, a analiza aceeași precizare menționată și a comunica părții obligația de a timbra acțiunea și cuantumul acesteia.
Ca urmare, față de aceste aspecte, cum raportat la disp. art. 312 alin. 5 Cpc cauza a fost soluționată fără a se intra în cercetarea fondului, rezultă atât admisibilitatea căii de atac, cât și temeinicia recursului, raportat la criticile menționate.
Pentru aceste motive, cauza va vi trimisă spre rejudecare, pe fond, la Tribunalul Timiș.
Cu această ocazie, instanța va discuta cu părțile admisibilitatea transformării cererii în acțiune de drept comun și va stabili cuantumul taxei de timbru raportat la data precizării ( arătată mai sus, de la 11 dosar anterior), comunicând obligația de plată a sumelor astfel stabilite, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii, în caz contrar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei - - declarat împotriva sentinței civile nr.89/17.02.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - aflat în
semnează
Președinte Secție
Grefier,
- -
Red./08.07.09
tehn./ 2 ex./09.07.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
