Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 868/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 868
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T împotriva sentinței comerciale nr. 407 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei recurente arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare pentru motivele detaliate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 407 din 5 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timiș, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea T, precum și radierea acesteia din evidențele registrul comerțului.
Totodată, instanța a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului social.
De asemenea, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a dispus descărcarea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență de orice îndatoriri și responsabilități, iar în baza art.135 din aceeași lege a dispus notificarea sentinței judiciare debitoarei, creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1151/PI/2005 pronunțată în dosar nr. 6767/COM/S/2005 al Tribunalului Timișa fost admisă cererea formulată de creditoarea PTî mpotriva debitoarei, și s-a dispus declanșarea procedurii prevăzută de Legea 64/1995 republicată, cu luarea tuturor măsurilor prevăzute de această lege față de debitoare.
Referitor la cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în faliment a societății debitoare, lichidatorul judiciar a arătat că principalele cauze care au determinat apariția stării de insolvență sunt: - economico-financiară nefavorabilă, și blocajul financiar în care se găseau parte dintre debitorii T - Menținerea unei activități nerentabile din punct de vedere economic, în care costurile depășesc veniturile, ducând la înregistrarea de pierderi succesive, - Incapacitatea de recuperare a creanțelor pe care T le avea împotriva debitorilor, - Deprecierea situației financiare prin accentuarea decapitalizării și creșterea permanentă a deficitului de trezorerie, - Neaplicarea unui sistem de salarizare corelat cu rezultatele economice - financiare obținute care au condus la creșterea ponderii cheltuielilor cu munca vie în costuri, - în judecată a clienților rău platinici în vederea recuperării sumelor datorate în timp real, ceea ce a condus la diminuarea drastică a capitalului de lucru, - Lipsa permanentă de lichidități cu consecințe asupra gradului în care societatea își putea achita obligațiile exigibile pe termen scurt din activele lichide, generând astfel întârzieri în achitarea obligațiilor pe termen scurt, - Neachitarea obligațiilor bugetare în termenele legale a condus la majorarea acestor datorii prin adăugarea la debitele neachitate de accesorii sub forma dobânzilor și penalităților de întârziere.
Lichidatorul a arătat că din punct de vedere patrimonial, nu s-au reținut fapte de natura celor specificate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale, prevăzută de disp. art. 138 din lege, instanța a constatat că lichidatorul prin rapoartele întocmite a arătat că administratorii sociali ai debitoarei au ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea și au întocmit toate actele aferente nesustrăgându-se obligației prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2006, și că, împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății au fost generate de conjunctura economico-financiară nefavorabilă, și blocajul financiar în care se găseau parte dintre debitorii
S-a arătat că expertul contabil ec., prin raportul întocmit și aflat la filele 77 - 85 din dosar, vol. 1 arătat că organele de conducere T, nu au contribuit la aducerea debitoarei în aceasta situație, și nu se impune atragerea răspunderii acestora, prin nici una din prevederile art. 138, lit. a-g, din Legea 85/2006.
S-a menționat că răspunderea administratorilor are un caracter excepțional și trebuie să fie fundamentată pe demonstrarea culpei în oricare din cazurile expres prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege și poate fi angajată numai dacă insuficiența activului societății a rezultat direct din greșeala de gestiune, iar la încetarea plăților societății a contribuit administratorul prin faptele sale culpabile, aspecte ce nu au fost dovedite în cauză.
S-a considerat că pentru stabilirea acestei împrejurări nu mai sunt necesare alte dovezi, care de altfel ar impune cheltuieli inutile.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului social.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a dispus descărcarea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență. din T de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței dispune notificarea prezentei sentințe debitoarei, creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii a fostului administrator al societății debitoare în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului se arată că în timpul administrării procedurii de insiolvență instituția recurentă a formulat cerere de antrenare a răspunderii fostului administrator al societății în baza art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 în sensul că mai mult de J din obligațiile datorate de către societatea debitoare față de bugetul general consolidat reprezintă obligații sociale ale angajațiilor și ale angajatorului nevirate de către societate obținute de la angajați. Astfel, se susține că potrivit Legii nr. 19/2000, republicată și completată, art. 146 "fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri și nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de de asigurări sociale, reținută de la asigurat, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă". De asemenea, potrivit Legii nr. 76/2002, art. 112 "Reținerea de către angajator de la salariați a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă". Societatea recurentă consideră că fostul administrator al societății nu a plătit obligațiile față de bugetul de stat, deși unele erau reținute de la angajați, pentru a obține fonduri în vederea continuării activității vădit neprofitabile.
Creditoare recurentă mai arată că în opina expertului care a efectuat expertiza contabilă privind cauzele și împrejurările ce au dus la intrarea în insolvență a societății ca neplata la timp a obligațiilor bugetare a dus la acumularea de majorări și penalități accesorii obligațiilor de plată ceea ce a determinat îngreunarea societății debitoare prin mărirea obligațiilor de plată.
Având în vedere că sentința atacată s-a dat fără drept de apel, recurenta solicită instanței de recurs să cerceteze cauza sub toate aspectele conform art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Prin concluziile scrise formulate, intimatul Cabinet Individual de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță, judecător sindic a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului social.
Referitor la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului social, prin Raportul final întocmit în cauză, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a menționat că raportat la cauzele ajungerii debitoarei în stare de insolvență potrivit Legii nr. 85/2006, din actele depuse la dosar și din raportul de expertiză contabilă întocmit de către E-CONS prin expert contabil a rezultat că organele de conducere ale, nu au contribuit la aducerea debitoarei în această situație, și ca atare nu se impune atragerea răspunderii acestora, pentru nici una din faptele reglementate de dispozițiile art. 138 lit. a-g din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ăcut referiri la concluziile expertizei contabile întocmite în cauză prin care s-a specificat că neplata la timp a obligațiilor bugetare a dus la acumularea de majorări și penalități, accesorii obligațiil de plată.
Creditoarea recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Tap reluat doar o parte din concluziile scrise formulate prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert ec., creditoarea nefăcând nici o mențiune și la celelalte concluzii ale raportului respectiv prin care s-a apreciat că nu mai este posibilă reorganizarea activității debitoarei datorită unei activități nerentabile a acesteia.
Prin raportul de expertiză contabilă s-a arătat că una din cauzele care a dus la intrarea societății în faliment a fost menținerea unei activității nerentabile din punct de vedere economic, situație în care costurile au depășit veniturile ducând la înregistrarea de pierderi.
În ceea ce privește referirea creditoarei recurente prind săvârșirea unor infracțiuni de către fosta administratoare, infracțiuni prevăzute de art. 146 din Legea nr. 19/2000 și art. 112 din Legea nr. 76/2002, se reține că dispozițiile invocate nu sunt incidente în speță.
În cap. V, art. 143-147 din Legea nr. 85/2006 sânt enumerate infracțiunile care port fi puse în sarcina organelor de conducere ale debitoarei, iar potrivit art. 11 lit. g din legea nr. 85/2006 sesizarea organelor de cercetare penală este de competența exclusivă a judecătorului sindic.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. T împotriva sentinței comerciale nr. 407 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului T împotriva sentinței comerciale nr. 407 din 5 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR
în concediu de odihnă, semnează,
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
Red. /16.07.2009
Dact. /17.07.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
