Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 878
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 558 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentantă prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 23 iunie 2009, Casa de Insolvență A în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a depus prin registratura instanței întâmpinare la recursul creditoarei.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 558 din 25 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A și radierea acesteia din registrul comerțului.
Totodată, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a notificat sentința de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a dispus descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei, respectiv pe Casa de Insolvență A, de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
De asemenea, instanța a dispus afișarea sentinței, în extras la sediul Tribunalului Arad si publicarea ei prezentei in Buletinul Insolvenței Comerciale, precum și plata din fondul lichidării potrivit art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 a cheltuielilor de procedură în cuantum de 141 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că la data de 25 februarie 2009, lichidatorul judiciar Casa de Insolvență desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De asemenea, s-a constatat că procedura a fost deschisă prin încheierea nr. 2439 din 3 decembrie 2008 fiind desemnat ca și lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A, judecătorul sindic reținând din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei că în lipsa totală a actelor financiar-contabile, activitatea debitoarei nu a putut fi analizată drept pentru care nu a putut formula acțiune de atragere potrivit art. 138 cu atât mai mult, cu cât debitoarea a fost înființată în anul 1998 și din datele preluate de pe site-ul oficial al Ministerului Finanțelor Publice, ultimul an în care societatea a depus situații financiare a fost anul 2005.
S-a mai reținut că în anul 2004, societatea debitoare nu a înregistrat nici o formă de venit, iar deschiderea procedurii s-a făcut la cererea Administrației Finanțelor Publice A pentru creanțe în valoare totală de 21.493 lei.
Concluzionând în acest raport, lichidatorul judiciar a evidențiat că este imposibil a stabili cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență.
Astfel, văzând lipsa totală a actelor financiar -contabile, că în averea debitoarei nu există lichidități și nici bunuri identificate fizic, că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în acest sens, în baza art. 131 din Legea insolvenței, instanța a dispune închiderea procedurii având în vedere și Decizia 10 din 15 ianuarie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA Secția comercială publicată în Buletinul Curților de Apel nr. 2/2008.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, au declarat recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea A le are de achitat creditorilor.
În fapt, instanța de fond a admis propunerea administratorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de insolvență, reținând în motivare că propunerea lichidatorului judiciar este fondată, întrucât în raportul final acesta a arătat că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile și totodată, având în vedere că nu au fost depuse documentele contabile de către reprezentații debitoarei, în opinia sa nu există elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
Creditoarea recurentă învederează instanței faptul că judecătorul sindic, în mod eronat a reținut în motivarea hotărârii că AVAS ar fi depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că, datorită lipsei documentelor contabile nu s-a putut formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea debitoarei, acest înscris fiind depus de către lichidatorul judiciar. Acest aspect rezultă din faptul că după ce s-a făcut referatul cauzei, reprezentantul instituției creditoare a formulat obiecțiuni la propunerea de închidere a procedurii, aspect reținut în motivarea hotărârii atacate.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
S-a menționat că urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
S-a arătat de recurentă faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că valoarea despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
S-a menționat că obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel, potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
S-a mai considerat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, arătând că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență de debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a mai arătat că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Astfel, art. 25 din Legea nr. 85/2006 prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului consta în "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", această analiză realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, creditoarea recurentă AVAS Bas olicitat să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
Prin recursul formulat, creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară și formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, pentru următoarele motive:
În motivarea recursului se arată de recurentă că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată provocarea stării de insolvență, abia atunci instanța poate accepta propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe art. 131 din lege.
Pe parcursul perioadei scurse de la deschidere și până la închiderea procedurii, recurenta consideră că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
S-a susținut că potrivit art. 131 Legea nr. 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
S-a motivat că, potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
S-a susținut că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
De asemenea, se apreciază că trebuie analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
S-a susținut că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Casa de Insolvență A în calitate de lichidator judiciar a debitoarei a depus întâmpinare (filele 16-17), prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și nelegale.
Examinând recursul declarat de creditoarea AVAS B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 558 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, față de cele arătate de lichidatorul judiciar desemnat în cauză Casa de Insolvență prin raportul depus în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvență declanșată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 pe seama debitoarei A, întrucât societatea falită nu mai desfășoară nici o activitate, nefiind găsit nici un reprezentant al ei, nu dispune de lichidități pentru îndestularea creditorilor și că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din legea menționată, dispunând închiderea procedurii.
Acest text statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar potrivit borderoului de corespondență (fila 248 dosar de fond), nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Având în vedere lipsa totală a actelor financiar-contabile activitatea debitoarei nu a putut fi analizată.
În speță ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar neidentificând nici un bun în averea debitoarei falite în urma demersurilor efectuate, relevantă în acest sens fiind adresa nr. 13402/29.01.2009 emisă de Primăria Municipiului A din care rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile supuse impozitării în proprietatea debitoarei.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 558 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 558 din 25 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR
în concediu de odihnă, semnează
PREȘEȘDINTE SECȚIE
GREFIER
Red. /15.07.2009
Dact. /16.07.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
