Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 889/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 889/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 600/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta ACTIV GRUP, administrator judiciar al SC SRL, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 600/12,05,2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei Activ Grup A împotriva intimatului și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească averii debitoarei SC SRL A suma de 116.600 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că reclamanta are calitatea de administrator judiciar al societății debitoare SC de Aprovizionare și Transport SRL A în temeiul sentinței civile nr. 2668/18.06.2007 pronunțată de această instanță în dosar nr- și a exercitat acțiunea contra pârâtului în temeiul prevederilor art. 138 al.1 din Legea nr. 85/2006, în timp ce pârâtul a avut calitatea de asociat unic și fost administrator al societății debitoare.
Potrivit raportului privind cauzele și împrejurărilor ce au determinat starea de insolvență a societății debitoare, raport ce a fost depus de administratorul judiciar la dosarul de insolvență, starea de incapacitate de plată a societății debitoare a fost determinată de un management defectuos caracterizat printr-o valoare mare a cheltuielilor, ce au fost determinate pe de oi parte de contractele de leasing încheiate și de împrumutul bancar contractat.
S-a mai susținut, în același raport, că fostul administrator al debitoarei nu a întreprins nimic pentru recuperarea creanțelor debitoarei până când pentru acestea s-a prescris dreptul de recuperare, precum și faptul că acesta a folosit o parte din suma încasată din vânzarea imobilului proprietatea societății, pentru o altă societate la care asociat era tot pârâtul.
S-a mai reținut că prin apărările formulate și actele depuse în susținerea acestora, pârâtul a confirmat împrejurarea că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1295/08.08.2006, în calitate de administrator al societății debitoare a vândut cumpărătorilor Puștea și Puștea imobilul proprietatea debitoarei situat în A,-, înscris în CF 16649 A, cu prețul de 291.600 lei din care 116.600 lei cu titlu de avans, iar diferența de 175.000 lei a fost achitată dintr-un credit bancar acordat de CEC SA - Sucursala
Potrivit acelorași probe și recunoașteri ale pârâtului prețul obținut din vânzarea acestui imobil a fost folosit pentru rambursarea creditului acordat de CEC A către SC Smart SRL în valoare de 121.282,67 lei și către societatea debitoare SC SRL A în valoare de 175.000 lei, astfel că, deși imobilul a ieșit din patrimoniul societății debitoare, în evidențele contabile ale acesteia nu s-a înregistrat plata prețului, ci doar, eventual, rambursarea debitului pe care societatea debitoare îl avea față de creditoarea CEC în limita sumei de 175.000 lei.
Reclamanta și pârâtul sunt de acord în ceea ce privește folosirea, de către acesta din urmă, a sumei de 116.600 lei din prețul obținut ca urmare a vânzării imobilului proprietatea debitoarei, pentru rambursarea creditului CEC acordat societății SC Smart SRL, credit ce a și fost garantat de către debitoare cu acest imobil prin ipoteca de II înscrisă în favoarea CEC.
Judecătorul sindic a constatat că pârâtul nu se află în culpă pentru instituirea acestei garanții, ci pentru că, nemanifestându-se ca un bun gospodar, nu a luat măsuri ca rambursarea creditului acordat de CEC societății SC Smart SRL, să se facă din veniturile acestei societăți, și nu din prețul obținut din vânzarea bunului aportat ca garanție, bun care a aparținut unei alte societăți, respectiv societății debitoare.
Este evident că prin această faptă, pârâtul a folosit parte din prețul obținut din vânzarea imobilului societății debitoare, în folosul unei alte societăți, respectiv pentru rambursarea creditului CEC acordat societății SC Smart SRL, această faptă întrunind cerințele prevăzute de art. 138 al.1 litera a din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a mai constatat că, prin această faptă societatea debitoare a fost prejudiciată și, astfel cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar, această faptă a pârâtului, alături de celelalte componente ale managementului defectuos practicat reținute în același raport, au determinat starea de insolvență a societății debitoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și dispunând asupra fondului, instanța să respingă acțiunea reclamantei Activ Grup A în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC SRL, prin care se solicită antrenarea răspunderii sale pentru pasivul societății debitoare, în limita sumei de 116.600 lei în temeiul art. 138 al.1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
În motivare se arată că acțiunea Activ Grup A, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC SRL, are ca obiect solicitarea antrenării răspunderii sale pentru pasivul societății debitoare, având în vedere încheierea unui contract de ipotecă pentru garantarea împrumutului acordat SC Smart SRL, adică folosirea bunurilor societății pentru o altă persoană juridică.
Recurentul arată că prin încheierea contractului de ipotecă nr. 1581/12.07.2005 prin care s-a constituit dreptul de ipotecă de rangul II asupra unui imobil proprietatea SC SRL, în vederea garantării unui credit acordat de CEC A societății SC Smart SRL, nu a comis o faptă ilicită deoarece, în cazul de față nu poate fi vorba de o încălcare reală a legii, deoarece nu a folosit bunurile SC SRL cu rea credință într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate. Ca urmare a virării către SC Smart SRL și ulterior către CEC Aas umei de 116.000 lei aceasta, prin adresa 26259/08.08.2006 a dispus ridicarea ipotecii de gr.I și gr.II asupra imobilului în cauză și a facilitat posibilitatea vinderii ceea ce a adus un venit debitoarei SC SRL.
Astfel, în urma analizării sub toate aspectele și nu în ultimul rând a urmărilor faptelor întreprinse de pârâtul recurent în calitate de administrator al societății debitoare se poate desprinde concluzia că s-a acționat în interesul SC SRL, că nu aceasta a fost cauza ce a dus la starea de insolvență a debitoarei, deoarece a acționat tot în interesul acesteia, pârâtul recurent considerând că prin faptele întreprinse nu a comis o faptă ilicită care să cauzeze un prejudiciu, astfel că nu poate fi vorba de existența unui raport de cauzalitate între acestea sau a culpei recurentului.
Mai mult, în susținerea celor de mai sus și a recursului formulat, recurentul arată că prima instanță a admis acțiunea reclamantei cu toate că "va constata că pârâtul nu se află în culpă pentru instituirea acestei garanții", respectiv pentru încheierea unui contract de ipotecă pentru garantarea împrumutului acordat SC Smart SRL, care de altfel constituie motivul prezentei acțiuni de tragere la răspundere a pârâtului recurent în temeiul prevederilor art. 138 al.1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Se mai arată că prezenta acțiune se bazează pe constituirea ipotecii cu un imobil aparținând societății debitoare SC SRL pentru garantarea împrumutului acordat SC Smart SRL (fapt pentru care s-a constatat lipsa culpei pârâtului recurent) și nu pe modul cum a administrat societatea SC Smart SRL.
De asemenea, raportul lichidatorului nu constituie o probă suficientă pentru admiterea cererii bazată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 după cum stabilește Curtea de Apel Alba -I, com. dec.nr. 160 din 9 februarie 2005, nepublicată.
În ceea ce privește "managementul defectuos" ce reprezintă baza motivării admiterii acțiunii invocat de instanța de judecată atât cu privire la SC Smart SRL, deși nu constituie obiectul cauzei, cât și la SC SRL, pe baza raportului încheiat de reclamantă, recurentul precizează că legea privind procedura insolvenței în art. 138 alin.(1) a reiterat enumerarea limitativă din art. 137 al Legii nr. 64/1995, enumerarea fiind vădit limitativă nu poate fi extinsă prin interpretare analogică și de aceea jurisprudența a respins cererile prin care s-a solicitat antrenarea răspunderii administratorilor având ca temeiuri de fapt management defectuos.
Situația defectuoasă a debitoarei s-a datorat după cum se menționează de altfel chiar în raportul reclamantei " la finele anului 2005 cifra de afaceri atinge doar valoarea de 139.109 lei fapt ce indică o reducere semnificativă a activității economice a debitoarei", fapt ce ar fi absurd să fie considerat ca imputabil recurentului având în vedere că avea tot interesul realizării unui profit, această societate reprezentând o sursă de venit, astfel că, recurentul apreciază că nu se pot reține ca imputabile managementului său existența unor conjuncturi economice nefavorabile.
În drept invocă prevederile art.8 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.8, 9.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Activ Grup A, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC SRL, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțată de prima instanță.
În motivare se arată că prin sentința nr. 2668/18.06.2007, a fost deschisă procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006m împotriva debitoarei SC de Aprovizionare și Transport SRL A (SC SRL), la cererea creditoarei SC Leasing SA, că prin aceeași sentință s-a dispus desemnarea ca administrator judiciar în dosar a Activ Grup A și că în data de 08.08.2006, SC SRL prin asociat unic, a vândut imobilul proprietatea debitoarei, din-, numiților Puștea și Puștea cu prețul de 291.600 lei.
Prin contractul dle vânzare cumpărare autentificat este specificată modalitatea achitării prețului și anume: 116.600 lei a fost achitat cu titlu de avans vânzătorului, iar restul de 175.000 lei urma să fie achitat din credit bancar.
Se arată că în contabilitatea debitoarei nu apare înregistrată suma de 116.600 lei ca fiind încasată de la cumpărători, însă existând o recunoaștere a plății în contractul de vânzare cumpărare autentificat la notar, administratorul judiciar considerând că există o prezumție relativă că această sumă a fost încasată de către vânzător însă nu a fost virată în contul societății SC SRL.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, se menționează că fapta ilicită raportat la prevederile legii insolvenței constă în încheierea unui contract de ipotecă nr. 1581 pentru garantarea împrumutului acordat SC Smart SRL, societate la care pârâtul era și asociat și administrator, de către sucursala CEC A SA, adică folosirea bunurilor societății pentru o altă persoană juridică, consecință a săvârșirii faptei ilicite fiind prejudiciul suferit de SC SRL, în cuantum de 116.600 lei.
de cauzalitate este evidentă între prejudiciul produs societății și ajungerea acesteia în insolvență.
Fostul administrator statutar al debitoarei avea obligația legală de a conduce activitatea societății și de a îndeplini obiectul de activitate. Deși obligația administratorului este una de diligență, administratorul Activ Grup A consideră că în cazul de față acesta se află în culpă prin garantarea cu bunurile societății pentru acordarea de credite unei alte societăți și nerecuperarea acestora.
Se mai arată că în urma nerambursării la termen a creditelor, CEC SA Sucursala Aaî nceput executarea silită a debitorilor, că pârâtul a depus o adresă a CEC SA Sucursala A cu privire la situația rambursării creditelor și la acordul societății bancare de ridicare a ipotecii în vederea vânzării sediului debitoarei de pe-, că întrucât s-a vândut un imobil proprietate a debitoarei, era firesc ca prețul încasat să revină societății SC SRL și că dacă fostul administrator statutar s-ar fi ocupat de societate ca un bun gospodar și nu ar fi garantat cu bunurile debitoarei creditele unei alte persoane juridice al cărei reprezentant era tot, societatea era posibil să se fi redresat financiar după încasarea integrală a prețului.
recunoaște că a folosit bunurile persoanei juridice în folosul altei persoane juridice, al cărei asociat și administrator era.
Se arată că deși pârâtul recurent susține că prin vânzarea imobilului proprietate a debitoarei i-a revenit societății SC SRL un venit, uită să menționeze că acesta nu este integral, în sensul că dacă administratorul societății nu ar fi garantat creditul alei societăți cu imobilul proprietatea debitoarei SC SRL, aceasta ar fi putut valorifica imobilul și ar fi încasat întreaga sumă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, pârâtul recurent reiterează motivele expuse în cererea de recurs, arătând că intimata reclamantă Activ Grup A nu-și poate întemeia susținerile pe o "prezumție relativă" ci în sensul art. 1169.civ. este ținută să facă dovada existenței celor patru condiții ale răspunderii delictuale.
Examinând recursul declarat de pârât prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 403/1 pr. civ. Curtea constată că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosarul cauzei.
Astfel, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori".
Acțiunea reclamantei, în calitate de administrator judiciar al debitoarei aflate în insolvență, a fost formulată împotriva pârâtului, asociat unic și administrator al debitoarei SC SRL A în baza art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Curtea reține, așa cum corect s-a stabilit și de prima instanță, că acțiunea reclamantei împotriva pârâtului este întemeiată, pârâtul făcându-se vinovat de folosirea bunurilor societății debitoare în interesul unei alte societăți, la care tot pârâtul era asociat unic și administrator.
În acest sens, din actele și probele dosarului rezultă că la data de 08.08.2006, SC SRL A prin asociat unic, a vândut imobilul proprietatea debitoarei, din-, numiților Puștea și Puștea cu prețul de 291.600 lei, din care 116.600 lei plătiți cu titlu de avans, iar diferența de 175.000 lei a fost achitată dintr-un credit bancar acordat de CEC SA - Sucursala
Pe de altă parte, anterior pârâtul a fost de acord, în calitate de administrator al debitoarei, cu încheierea contractului de ipotecă nr. 1581 pentru garantarea împrumutului acordat SC Smart SRL, societate la care pârâtul era și asociat și administrator, de către sucursala CEC A SA.
Parte din prețul obținut din vânzarea imobilului arătat mai sus a fost folosit pentru rambursarea creditului acordat de CEC A către SC Smart SRL, respectiv suma de 116.600 lei, astfel că, deși imobilul a ieșit din patrimoniul societății debitoare, în evidențele contabile ale acesteia nu s-a înregistrat în întregime prețul obținut, pârâtul prejudiciind astfel debitoarea cu suma plătită pentru rambursarea unui credit luat de o altă persoană juridică.
Deși pârâtul recurent susține că prin vânzarea imobilului proprietate a debitoarei i-a revenit societății SC SRL un venit este de menționat că acesta nu este integral, în sensul că dacă administratorul societății nu ar fi garantat creditul alei societăți cu imobilul proprietatea debitoarei SC SRL, aceasta ar fi putut valorifica imobilul și ar fi încasat întreaga sumă ca preț al vânzării.
Astfel, prin această faptă societatea debitoare a fost prejudiciată și, așa cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar, această faptă a pârâtului, alături de celelalte componente ale managementului defectuos practicat reținute în același raport, au determinat starea de insolvență a societății debitoare.
Așa fiind, întrucât pârâtul a folosit parte din prețul obținut din vânzarea imobilului societății debitoare în folosul unei alte societăți, respectiv pentru rambursarea creditului CEC acordat societății SC Smart SRL, această faptă întrunind cerințele prevăzute de art. 138 al.1 litera a din Legea nr. 85/2006, în mod corect a fost angajată răspunderea sa și a fost obligat să plătească averii debitoarei suma de 116.600 lei.
Așa fiind, întrucât nu s-au constatat în cauză motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 600/12.05.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./06.11.2008
TEHNORED./2 EX/07.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
