Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA5 Nr. 885/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și AVAS B, împotriva sentinței civile nr. 1101/24.06.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu creditorii Primăria Municipiului A, A, debitoarea SC 2000 Com SRL A prin lichidator SP A și intimatul ORC A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1101/24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a închis procedura insolvenței declanșată de creditoarea - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/21006, împotriva debitoarei SC 2000 Com SRL A, a fost descărcat lichidatorul Societatea Profesională A de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 și s-a dispus radierea debitoarei SC 2000 Com SRL A din evidențele
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că prin sentința nr. 165/04.02.2008 s-a admis cererea creditoarei - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva debitoarei SC 2000 Com SRL A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, fiind numit lichidator judiciar Societatea Profesională.
Din adresa nr. 23165/31.10.2007 emisă de Primăria Municipiului A rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Din raportul depus la dosarul cauzei, reprezentantul lichidatorului judiciar, față de constatările menționate în practicaua sentinței a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 9.000.103,64 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 240,30 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și AVAS B, solicitând admiterea acestora și modificarea sentinței atacate.
În motivarea recursului său, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A arată că potrivit art.2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta arată că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a procedat la întocmirea Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență (art.20 alin.1 lit.b din Legea nr. 85/2006).
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin.(1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin.1 din Legea 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Se arată că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii nr. 85/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 2, 5, 131 și 138 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și 3041.proc.civ.
Prin recursul declarat, creditoarea AVAS B solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, pentru continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC 2000 Com SRL A le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța de fond a apreciat în mod eronat asupra pricinii supusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, deoarece fondurile necesare continuării procedurii de lichidare putea fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea 85/2006 modificată care prevăd în mod explicit ca "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Totodată, recurenta învederează că în condițiile în care ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat, arătând că față de alți creditori, are o creanță totuși mică și, o modalitate corectă de abordare a aspectelor supuse judecății ar fi fost ca aceste sume să fie solicitate către creditorii care au creanțe mai mari.
Recurenta consideră că se impunea aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006, în scopul formulării cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Creditoarea recurentă AVAS B arată că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și următoarele din Legea 85/2006, că acesta trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la Casa de Asigurări de Sănătate, instituție de la care AVAS a preluat creanța neachitată și în locul căreia se în drepturi. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Se mai arată că AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Mai mult decât atât, lichidatorul a evitat atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.5 coroborat cu dispozițiile art. 3041.proc.civ. cu privire la recurs, precum și dispozițiile art. 2, 4 alin.4, art.5 alin.1, art. 136, art. 138, art. 140 precum și art. 142 alin.1 din Legea 85/2006.
Intimatul Societatea Profesională, fost lichidator judiciar al debitoarei SC 2000 Com SRL A, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor celor două creditoare ca fiind nefondate și nelegale.
Analizând recursurile declarate de creditoare, din prisma criticilor aduse de aceasta și din oficiu, conform disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Din probele administrate în fața instanței de fond se reține că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Mun. A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil, că A și AVAS B nu au înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Așa cum arată lichidatorul în întâmpinare, începând cu data de 01.06.2004 societatea figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad cu activitatea suspendată iar potrivit procesului verbal de intervenție nr. 104/24.11.2003 întocmit de Grupul de Pompieri A s-a constatat faptul că întreaga arhivă a debitoarei împreună cu bunurile acesteia au fost distruse ca urmare a incendiului izbucnit în imobilul situat în A, str. - nr.20, motiv pentru care societatea nu a mai întocmit și depus situații financiar contabile aferente anilor 2003 - 2007.
Având în vedere toate aceste aspecte, lichidatorul s-a aflat în imposibilitatea întocmirii Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei.
În acest sens, creditorii debitoarei au fost convocați pentru data de 11.04.2008 la sediul lichidatorului judiciar, adunare la care nu s-a prezentat nici unul dintre creditorii notificați.
Totodată, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați fiind încunoștiințați despre imposibilitatea lichidatorului judiciar de a întocmi Raportul.
Prin criticile aduse în recurs, față de absența unei cereri de autorizare a comitetului creditorilor pentru a formula acțiunea în atragerea răspunderii administratorilor debitoarei falite, Curtea reține că nu există nici un motiv de fapt sau de drept care să ducă la modificarea sau casarea sentinței recurate, față de susținerile recurentei care nu sunt probate cu mijloace de probă, conform art. 1169. civ.
Totodată, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Acțiunea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de AVAS în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
Ca urmare, reținând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 9.000.103,64 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 240,30 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Niciuna dintre creditoarele recurente nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii nici în faza de recurs.
Judecătorul sindic nu are obligația legala de a impune continuarea unei proceduri din fondurile speciale, câtă vreme creditorii sociali nu manifestă niciun interes în procedură.
Așa fiind, constatând că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele AVAS B și A împotriva sentinței civile nr. 1101/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED./04.11.2008
TEHNORED./2 EX/04.11.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
