Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.943R
Ședința publică de la 16.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veonica Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.711/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare prin lichidator EURO și intimata-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de solicitarea recurentei-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1, privind judecarea cauzei și în lipsa părților la proces, din oficiu, în temeiul art.316 pr.civ. raportat la art.294 pr.civ. invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-creditoare în cauză și reține dosarul în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.711/09.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea lichidatorului - SRL - Euro în contradictoriu cu, în calitate de administrator al - SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, în baza art.131 din aceeași lege a închis procedura insolvenței împotriva debitorului - SRL, a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului și în baza art.135 din aceeași lege a dispus notificarea sentinței de închidere Direcției Generale a Finanțelor Publice B și Oficiului Registrului Comerțului B de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii. A admis în parte cererea lichidatorului privind plata onorariului și a cheltuielilor de procedură și a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu lichidator din fondul prevăzut la art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
În considerentele sentinței, Tribunalul a reținut că cererea lichidatorului nu indică în concret faptele săvârșite de administrator și prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte, că lichidatorul judiciar a făcut doar afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor debitorului în interes personal, la efectuarea, de către pârât, de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, cât și la deturnarea sau ascunderea patrimoniului debitorului față de creditori fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 din lege. A mai reținut că reclamantul nu a probat că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, iar împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține o contabilitate în conformitate cu legea, în lipsa altor probe certe. În ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acestei obligații să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, iar simplul fapt al neținerii contabilității potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Totodată, Tribunalul a arătat că în cauză, lichidatorul judiciar a menționat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, astfel încât o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atât timp cât finalitatea urmărită de lege nu ar putea fi atinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice sector 1, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței și obligarea pârâtului să suporte pasivul neacoperit al societății debitoare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
Administrația Finanțelor Publice sector 1 își justifică interesul legitim de a promova recurs împotriva sentinței comerciale nr.711/09.02.2009, având în vedere faptul că prin închiderea procedurii și respingerea cererii de atragere a răspunderii împotriva pârâtului, rămâne prejudiciată prin nerecuperarea creanțelor. Legitimarea procesuală activă a sa de a recura sentința trebuie recunoscută în raport de faptul că numai în cadrul procedurii de fond legea limitează formularea cererii de atragere a răspunderii de către lichidatorul judiciar sau comitetul creditorilor, după caz. Apreciază că, în cadrul căii de atac orice creditor rămas prejudiciat prin nerecuperarea creanțelor în timpul procedurii și prin respingerea cererii întemeiată pe art.138 din lege este îndreptățit să urmeze toate căile legale puse la dispoziția sa pentru satisfacerea drepturilor sale.
Referitor la cererea întemeiată pe art.138 din Legea nr.85/2006, recurenta a arătat că din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar s-a putut concluziona faptul că în cauză au fost găsite temeiuri de atragere a răspunderii administratorului societății în conformitate cu art.138 lit.a, b, c, d și
Astfel, prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, administratorul rămânând în pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost utilizate în interesul persoanelor de la care nu au fost recuperate.
De asemenea, reprezentanții debitoarei nu și-au respectat obligația prevăzută de lege de a solicita aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006 în maximum 30 de zile de la data la care societatea se află în stare de insolvență.
Totodată, pe parcursul procedurii, administratorul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 și nu a depus bilanțurile contabile din anul 2003, iar în anul 2003 societatea debitoare a declarat creanțe de încasat ce nu au putu fi identificate și nominalizate cu exactitate.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat apărări.
La termenul de astăzi, din oficiu, Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, pe care o va admite motivat de următoarele:
Astfel cum rezultă din cele menționate anterior, cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, pentru atragerea răspunderii administratorului a fost formulată de lichidatorul judiciar Euro al debitoarei - SRL, la data de 7 noiembrie 2008 (filele 111-120 dosar fond).
Prin sentința comercială nr.711/09.02.2009 atacată cu prezentul recurs, Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială s-a pronunțat pe această cerere formulată de lichidatorul judiciar, Administrația Finanțelor Publice sector 1 având în cauză doar calitatea de creditor, astfel cum i-a fost reținută această calitate și în dispozitivul sentinței recurate.
Se observă, de asemenea, faptul că recurenta critică cererea de respingere a atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei - intimatul și solicită modificarea sentinței în sensul admiterii acestei cereri.
Potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvență, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.
Conform art.294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Totodată, art.316 Cod procedură civilă prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
În raport de aceste prevederi legale, rezultă că recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 1 nu are legitimare procesuală activă în promovarea prezentului recurs, aceasta aparținând doar lichidatorului judiciar al debitoarei care a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.711/09.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar Euro și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud.- 08.07.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Jud. Tribunalul București -Secția a VII-Comercială
Președinte:
Președinte:Veonica DănăilăJudecători:Veonica Dănăilă, Liliana Crîngașu, Mioara Badea
