Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 975/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1159/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 975
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 2144 din data de 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2144/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost respinsă cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, precum și radierea acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență următoarele:
In speță, nu poate fi reținută incidența disp.art.138 lit.c din lege. Astfel, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității, în sensul menționat, nu a fost dovedită în nici un fel de lichidator.
Nici incidența disp.art. 138 lit.d din lege nu poate fi reținută Întrucât În cazul În care plătitorul nu Își . această obligație, de a depune raportările contabile, organele fiscale vor stabili din oficiu, obligația de plată, folosind metoda estimării sau plătitorul În cauză va fi supus de Îndată unui control fiscal.
De altfel, legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu vine să sancționeze debitorul sau administratorul, ci precizează că organul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi . ca o cauză a stării de insolvență.
Potrivit art.1169 cod civil ce face o propune înaintea judecății trebuie să o dovedească, ori în cauză creditoarea nu probează în nici un fel legătura de cauzalitate dintre faptele menționate în cerere imputate pârâtului și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în esență, pentru următoarele motive:
Hotărârea judecătorească de mai sus este pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct, 9 din Codul d e Procedura Civila).
In considerentele hotărârii recurate instanța retine ca, pentru a putea fi atrasa răspunderea, în condițiile art. 138 din lege, este necesar sa fie îndeplinite patru condiții: prejudiciul, fapta ilicita, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția persoanelor avizate.
Însă, pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoarei si săvârșirea de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevăzute de lege.
De asemenea instanța retine faptul ca, nu s-a făcut dovada privind tinerea contabilității si aducerea societății în stare de încetare de plăți.
de aceste considerente învederam instanței că, atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezulta clar ca nu a fost ținută contabilitatea in conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art.138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, "răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului".
Or, în cazul răspunderii contractuale, culpa pârâților este prezumata potrivit art.1082, "Cod Civil raportat la art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Prin rapoartele de activitate depuse la dosar de lichidatorul judiciar, rezultă că pârâtul sus menționat nu a prezentat toate documentele prevăzute de art.28 din legea insolvenței, din care reiese concluzia ca în cauză nu au fost respectate dispozițiile art.1 si art.5 din Legea nr. 82/1991, republicata.
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat.
Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Creditorii au suferit un prejudiciu a cărei existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăti și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
de datorii și alte restanțe neachitate la termen, în opinia noastră considerăm că administratorul a omis cu bună știință, îndată ce a observat ca societatea se afla în iminentă stare de plăți, să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății, faptă sancționată de art.138lit. c)din legea insolvenței.
Mai mult decât atât, debitorul aflat în stare de insolvență, avea obligația ca, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii insolvenței.
Aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, fiind enumerate aceste fapte.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru atragerea acestei răspunderi, trebuie îndeplinite, cumulativ, condițiile prev. de art.998 - 999 Cod civil: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prev. de Legea nr.85/2006.
Recurenta nu a dovedit că starea de insolvență a societății se datorează tocmai acelor fapte imputate administratorului, nu a dovedit legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și insolvența societății.
Dispozițiile art.138 din lege nu instituie prezumția de culpă a administratorilor, aceste fapte trebuind a fi dovedite, lucru pe care însă recurenta nu l-a făcut.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr. 2144 din data de 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 29.09.2008
Tehnored. - 29.09.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
