Anulare hotarare aga Spete. Decizia 120/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta MUNTENIA SA- PRIN ADMINISTRATOR MUNTENIA SA - B, sector 4, nr. 16, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 15 din 10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC LUKOIL SA - P, nr. 235, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamanta Muntenia SA reprezentata de consilier juridic și intimata pârâtă SC Lukoil SA P reprezentata de avocat din Baroul București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Consilier juridic pentru apelantă depune la dosar copia de confirmare de primire, adresa OF.B 53 nr. 354/CR/3.06.2008, duplicatul confirmării de primire din data de 8.11.2007, adresa către Tribunalul Prahova din 8.01.2007 confirmarea de primire din 8.11.2007, borderoul pentru trimiterea de corespondență din 7.11.2007.
Avocat pentru intimată depune la dosar opis de înscrisuri, care sunt total diferite de confirmarea de primire invocată de Muntenia SA.
Consilier juridic pentru apelantă solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel, întrucât a depus apelul la Tribunalul Prahova la 7.11.2007. Preciează că a formulat cerere de repunerea în termen, urmare adresei aflată la fila 14,15 președintelui tribunalului.
Pe fond arată că instanța de fond a soluționat greșit speța dedusă judecății, făcând o aplicare defectuoasă a textelor invocate, fiind încălcate disp. art. 247 din Legea 31/1990 și art. 127 al. 1 din aceeași lege. Precizează că din probatoriul administrat, rezultă intenția clară a acționarului majoritar de a greva toți ceilalti acționari ai SC Lukoil Sa, printre care și Muntenia SA cu pierderi care se datorează exclusiv actionarului majoritar care deținea majoritatea părtilor sociale și în societatea absorbită.
Solicită în temeiul art. 282 și urm. civ. admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond, admiterea acțiunii și anularea hotarârilor a SC Lukoil SA din data de 7.11.2006.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimată solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de repunere în termen formulată de apelantă, invocând disp. art. 104 civ. întrucât prin actele depuse la dosar rezultă că nu a fost completată corespunzător rubrica, neexistând semnatura poștasului si data, invocând și nulitatea actului de procedură, iar inscrisurile depuse la acest termen de apelantă de la oficiul postal, poasrtă data (art. 184 civ.). Solicită respingerea apelului ca tardiv formulat.
Pe fondul apelului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanța de fond a analizat corect probatoriul administrat în cauză, apelanta nu a făcut dovada susținerilor sale. Criticile apelantei sunt neintemeiate, întrucât interesul contrar al acționarului care trebuie să se abtină de la vot trebuie probat în concret și nu numai alegat, așa cum corect a reținut instanța de fond, faptul că Lukoil as BV are calitatea de actionar majoritar la societățile participante la fuziune, nu înseamnă că este prezumat a avea un interes contrar. S-a dovedit cu situațiile financiare depuse la dosarul cauzei, că pentru anul 2006, anul fuziunii, SC Lukoil a realizat profit și nu pierderi.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 15 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Muntenia SA B în contradictoriu cu pârâta SC Lukoil SA, privind anularea Hotărârilor generale extraordinare a acționarilor SC Lukoil SA din data de 7 noiembrie 2006.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea adunării generale extraordinare din 7 noiembrie 2006, s-a aprobat fuziunea prin absorbție cu societatea SC România SRL, conform proiectului de fuziune publicat în Monitorul Oficial al României - partea a IV-a, nr. 269/28.08.2006 și prima cauză de nulitate a hotărârii invocată de reclamantă anume încălcarea disp.art. 247 din Legea nr. 31/1990, este neîntemeiată, deoarece nu s-a dovedit că a avut loc o mărire a obligațiilor asociaților așa cum prevăd disp.art. 247 din Legea nr. 31/1990, astfel încât nu există nici o încălcare a regulilor unanimității prevăzute de aceste dispoziții, iar cea de a doua cauză de nulitate a hotărârii anume cea prev. de art. 127 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, nu este întemeiată.
Astfel se reține prin hotărâre potrivit art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, că acționarul care într-o anumită operațiune, are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar acelui al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune, ori în speță împrejurarea că societatea absorbantă SC Lukoil SA, cât și societatea absorbită SC România SRL, au același acționar majoritar în ambele societăți, respectiv Lukoil Europe BV, nu poate acredita implicit ideea existenței unui interes contrar, astfel încât nu există o încălcare a disp.art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, considerente pentru care a respins acțiunea reclamantei.
Impotriva sentinței a declarat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare Muntenia SA, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit a fost respinsă acțiunea prin care a solicitat anularea hotărârilor adunărilor generale extraordinare a acționarilor SC Lukoil Sa din data de 07 noiembrie 2006, deoarece prin aceste hotărâri prin care s-a aprobat fuziunea prin absorbție a SC România SRL de către societatea absorbantă SC Lukoil SA, au fost încălcate dispozițiile art. 247 din Legea nr. 31/1990, care prin derogare de la disp.art. 115 din aceeași lege, prevede că este necesară unanimitatea voturilor exprimate atunci când fuziunea are ca efect mărirea obligațiilor uneia dintre societăți, ori în speță prin fuziunea aprobată de către adunarea generală extraordinară din 7 11 2006 a avut loc o mărire a obligațiilor societății absorbante, respectiv SC Lukoil SA și hotărârea de fuziune trebuia să fie luată cu unanimitate de voturi ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Arată apelanta că, acționarul majoritar Lukoil Europe s BV, deținea la data de referință a adunării generale extraordinare 94,66 % din capitalul social al SC Lukoil SA așa cum rezultă din procesul verbal al adunării generale extraordinare și 95% din capitalul social al SC România SRL, așa cum rezultă din proiectul de fuziune publicat în Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr. 2692/28.08.2006, și în aceste condiții rezultă că a avut loc mărirea obligațiilor asociaților la SC Lukoil SA ca urmare a fuziunii, astfel că erau aplicabile disp.art. 247 din Legea nr. 31/1990 cu privire la unanimitatea de voturi, dispoziții ce nu au fost respectate la aprobarea fuziunii prin hotărârea din 7.11.2006.
Printr-un alt motiv de apel arată că, aprobarea fuziunii de către din 7.11.2006 a acționarilor din SC Lukoil SA, a avut loc cu încălcarea disp.art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, deoarece exista un conflict de interes între acționar și societate, situație în care acționarul majoritar trebuia să se abțină de la deliberările privind fuziunea și în aceste condiții majoritatea necesară adoptării hotărârii nu mai era îndeplinită și sancțiunea în acest sens nu poate fi decât nulitatea absolută a hotărârii.
Este adevărat arată apelanta, că potrivit art. 127 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, încălcarea disp.art. 127 alin. 1 din lege, atrage răspunderea acționarului cu interese contrare care nu s-a abținut de la vot pentru daunele produse societății, dar acest fapt nu exclude posibilitatea celorlalți acționari cum este și reclamanta, de a obține anularea hotărârii care contravine intereselor societății.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii și anularea hotărârilor a SC Lukoil SA din 7.11.2006.
Prin cererea formulată cu nr. 1690 din 17.03.2008 apelanta Muntenia SA a formulat cerere de repunere în termenul de apel, arătând că sentința pronunțată de către prima instanță i-a fost comunicată la data de 26 octombrie 2007 și a formulat apel în termenul legal, comunicat Tribunalului Prahova nr. 7232 din 7 noiembrie 2007, așa cum rezultă din recipisa de consemnare de primire și la data de 27 decembrie 2007 i-a fost comunicată spre marea sa surprindere o notificare din partea SC Lukoil SA că sentința atacată a devenit definitivă și irevocabilă prin neapelare, fapt confirmat de apostila pusă de grefierul șef al acestei instanțe, însă data la care aceasta a devenit irevocabilă nu este consemnată în acest înscris și după repetatele demersuri pentru a afla unde a ajuns apelul său la data de 4.03.2008 i s-a comunicat de către Tribunalul Prahova un răspuns prin care se arată că semnătura care există pe recipisa de primire nu aparține nici uneia din persoanele care își desfășoară activitatea în compartimentul registratură.
Intimata SC Lukoil SA cu actul înregistrat la nr. 4946 din 25.04.2008, a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea cererii de repunere în termenul de apel ca inadmisibilă, respingerea ca tardiv a apelului declarat de apelantă, iar în subsidiar respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, arătând că cererea de repunere în termen a apelului este inadmisibilă pentru că, prima cerință prev. imperativ de disp.art. 103 pr.civ. nu este îndeplinită și cum apelanta nu a depus cererea de apel la data de 7 noiembrie 2007, înlăuntrul termenului de declarare a apelului, arată că este întemeiată excepția de tardivitate și solicită respingerea ca tardiv a apelului, iar pe fond respingerea ca nefondat a apelului deoarece hotărârea din 7 noiembrie 2006 s-a luat cu respectarea regulii majorității instituită de dispozițiile art. 115 din Legea nr. 31/1990 și nu au fost încălcate disp.art. 127 din aceeași lege.
Curtea, examinând cererea de repunere în termen, excepția de tardivitate a apelului și sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la excepția de tardivitate a apelului declarat de reclamantă, excepție invocată de către intimata pârâtă, Curtea, constată că excepția este nefondată.
Potrivit disp.art.284 alin. 1 pr.civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
In speță, sentința nr. 15 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost comunicată apelantei reclamante la data de 26 octombrie 2007, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii aflată la fila 121 dosar fond.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, a fost formulat cu actul nr. 7232 din 7 noiembrie 2007, potrivit extrasului din registrul de înregistrare a corespondenței aflat în copie xerox la fila 34 dosar în apel și a fost expediat către Oficiul, la data de 7.11.2007, așa cum rezultă din borderoul de trimitere a corespondenței, aflat în copia xerox la fila 32 dosar apel, și a confirmării de primire din 8 11 2007, aflat în copia xerox la fila 12 în dosarul de apel.
Data declarării apelului, o reprezintă data când apelanta reclamantă a predat și expediat apelul la oficiul de expediere a corespondenței respectiv data de 7.11.2007, dată în raport de care apelul declarat de reclamantă este formulat în termenul legal de 15 zile prev. de disp.art. 284 alin 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată excepția de tardivitate invocată de intimată și pe cale de consecință va admite cererea apelantei de repunere în termen a apelului, considerând că reclamanta a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Analizând, pe fond apelul de reclamantă în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței că în mod greșit a fost respinsă acțiunea și nu s-a dispus anularea hotărârilor din 7 11 2006, deoarece în speță cu fost încălcate disp.art. 247 din Legea nr. 31/1990 este nefondată.
Potrivit disp.art. 247 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, se prevede că prin derogare de la disp.art. 115 din lege, atunci când fuziunea are ca efect mărirea obligațiilor asociaților uneia dintre societățile participante hotărârea se ia cu unanimitate de voturi.
Prin fuziunea prin absorbție a SC România SRL, societatea absorbită de către societatea absorbantă SC Lukoil SA, aprobată la data de 7 noiembrie 2006 de SC Lukoil SA, conform proiectului de fuziune publicat în al României - partea a IV-a nr. 269 din 28.08.2006, nu a rezultat din probatoriile administrate în cauză la instanța de fond în ce măsură s-a realizat practic mărirea obligațiilor asociaților și în ce măsură a fost antrenată vreo obligație suplimentară în sarcina Muntenia SA în calitate de acționară la SC Lukoil SA. și în aceste condiții nu s-a încălcat regula unanimității prev. de art. 247 din Legea nr. 31/1990, pe motiv că fuziunea nu a avut ca efect mărirea obligațiilor asociaților.
In speță, hotărârile din 7.11.2006 prin care s-a aprobat fuziunea dintre societatea absorbită SC România SRL de către societatea absorbantă SC Lukoil SA, s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 care instituie regula majorității la luarea hotărârii.
Cea de a doua critică adusă sentinței privind încălcarea art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, este nefondată.
Potrivit disp.art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, se prevede că acționarul care într-o anumită operațiune are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane un interes contrar aceluia al societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.
In speță, împrejurarea că atât societatea absorbantă SC Lukoil SA cât și societatea absorbită SC România SRL au același acționar majoritar la ambele societăți, respectiv Lukoil Europe s BV nu înseamnă că exista un interes contrar ca să fie îndeplinite condițiile prev. de 127 din lege și acționarul care avea un astfel de interes să se abțină de la aprobarea fuziunii.
Prin urmare, nefăcându-se dovada existenței unui interes contrar al acționarului majoritar la cele două societăți care au fuzionat prin absorbție, nu s-au încălcat disp.art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, astfel încât critica adusă sentinței sub acest aspect este nefondată.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp.art. 296 pr.civilă, va fi respins ca atare.
In ce privește cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimata pârâtă SC Lukoil SA P, Curtea va respinge cererea formulată, nefiind dovedită cu nici o probă administrată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termen a apelului formulată de apelanta reclamantă MUNTENIA SA- PRIN ADMINISTRATOR MUNTENIA SA - B și respinge ca nefondată excepția de tardivitate a apelului invocată de intimata pârâtă SC LUKOIL SA.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta reclamanta MUNTENIA SA- PRIN ADMINISTRATOR MUNTENIA SA - B, sector 4, nr. 16, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 15 din 10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC LUKOIL SA - P, nr. 235, Cod poștal -, Județ
Respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimata pârâtă SC Lukoil SA
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE
Tehnored.CMF
4.ex/12.06.2008
- - - Tribunalul Prahova
jud.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
