Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1291/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.1291
Sedinta publica din 28.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Gabriela Tatiana Năstase
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol solutionarea recursurilor formulate de recurenții SA, și, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL - prin lichidator judiciar SRL și intimații G moștenitorul lui G și G, împotriva sentintei comerciale nr.4823/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
La data de 7.07.2005 - SRL prin lichidator judiciar - SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâții, - SRL prin lichidator judiciar SRL, și HG, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare nr.2814 din 31.07.2000 și nr.2340 din 26.08.2004, în temeiul articolului 948 alineat 4, articolului 1303 Cod civil, Legea nr.87/1994 și articolul 58, articolului 61 alineat 1 din Legea nr.64/1995, articolele 62 și 64 alineat 1 din Legea nr.64/1995.
În motivarea cererii s-a arătat că, contractul de vânzare - cumpărare nr.2814 din 31.07.2000 autentificat de, încheiat între și HG, pe de o parte, și, căsătorit, privind imobilul situat în intravilanul comunei, sat. -, jud. I, și care reprezintă construcție formată din subsol,.1,.2, fabrică de mezeluri utilată, depozite frigorifice, săli de tranșare, sală maturare, sală preparate, depozit profit finit, sala expediție, depozite frigorifice, sală protocol, terasă, etc. aparținând debitoarei - SRL, chioșc și teren aferent în suprafață de 3.122,91. este nul absolut, prin fraudă la lege, motivat de neseriozitatea prețului contractului sus-menționat.
Pe cale de consecință, constatându-se constatarea nulității actului principal, a solicitat și constatarea nulității absolute a actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare nr. 2340 din 26.08.2004 încheiat între și, în calitate de vânzători și - SA, în calitate de cumpărător.
S-a arătat că, HG, administratorul - SRL, aflat în prezent în procedura de faliment, în temeiul ar Legii nr.64/1995, modificată și republicată, a deținut în patrimoniu imobilul situat în intravilanul comunei, sat. -, jud. I, format din spațiu comercial, reprezentând fabrica de mezeluri complet utilată și terenul aferent în suprafață de 3122,91. pe care fără a avea dreptul, deoarece nu îi aparținea ca persoană fizică, l-a înstrăinat soților în baza contractului nr. 2814 din 31.07.2000, pentru suma de 2 miliarde lei, iar la data de 26.08.2004, soții au înstrăinat cu actul 2340 imobilul sus-menționat către - SA B pentru suma de 5.730.924.735 lei.
S-a mai arătat că, tranzacția s-a efectuat la un preț sub nivelul pieței, astfel că, cererea de constatare a nulității vânzării principale cât și a celei subsecvente, este justificată de nulitatea absolută constând în fraudă la lege, materializată în neseriozitatea prețului contractului sus menționat.
În cauză, și HG, au formulat cereri de intervenție în interesul reclamantei debitoare - SRL, firmă în lichidare, prin care s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții și - SA, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se admită acțiunea reclamantei și cererea de intervenție accesorie așa cum a fost formulată.
Intervenienții au arătat că, la 31.07.2000, s-a încheiat cu pârâtul înscrisul olograf intitulat convenție încheiată înaintea actului de vânzare - cumpărare, care atestă că a împrumutat de la acesta din urmă suma de 50.000 USD, cu termen de restituire în 6 luni, constituind în favoarea împrumutătorului o garanție reală imobiliară, cu precizarea că nu a înțeles în nici un moment să înstrăineze imobilul în litigiu care se afla în patrimoniul - SRL.
Ca urmare a celor învederate, a arătat că, vânzarea a fost lipsită de obiect dar și de cauză, condiții esențiale de validitate ale unei convenții astfel cum au fost definite dispozițiile articolului 948 punctele 3 și 4 Cod civil.
Prin sentința comercială nr. 4823/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- s-au respins excepțiile necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale active și excepția tardivității acțiunii, și pe cale de consecință, s-a admis cererea formulată de - SRL prin lichidator judiciar - SRL B cît și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de către și HG.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare nr.2814/31.07.2000 și nr.2340/26.08.2004, și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară și aducerea imobilului în patrimoniul debitorului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța de fond a constatat că, toate înscrisurile depuse în dosarul cauzei dovedesc calitatea de proprietar asupra clădirilor și terenurilor ce constituie aport în natură la capitalul social adus de intervenienta așa cum rezultă din articolul 5 din contractul de societate al - SRL, autentificat de notarul de stat sub nr.4939 la data de1.04.1999 și conform procesului verbal din 16.04.2000 când, adunarea generală a asociaților a hotărât evaluarea imobilului în litigiu la 1,5 milioane lei, ce reprezenta aportul în natură depus de la capitalul social al debitoarei - SRL.
Articolul 65 din Lege anr.31/1990 stipulează că, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia de la data înmatriculării la Oficiul registrului Comerțului, iar înscrisurile aflate la. atestă că în proprietatea - SRL se află imobilul în litigiu motiv pentru care instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, instanța de fond a reținut că cererea formulată depășește termenul de prescripție de 3 ani de la data încheierii celor 2 acte de vânzare cumpărare, însă, prin cererea introductivă s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor sus-menționate, iar această modalitate poate fi invocată oricând și de oricine pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, astfel că, în cauză, s-a respins și această excepție, considerând că acțiunea este imprescriptibilă.
S-a mai invocat, de asemenea, excepția necompetenței materiale, însă instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că acțiunea principală, inclusiv cererea de intervenție accesorie, sunt întemeiate pe dispozițiile legii nr.64/1995, republicată, care este legea specială, în materie de insolvență și care prevede la articolul 61 că lichidatorul poate introduce acțiune în constatarea nulității actului încheiate de debitor în frauda creditorilor.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea principală cât și cererea de intervenție accesorie sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză cât și din proba cu expertiză tehnică de evaluare a imobilului, s-a constatat că prețul la care a fost vândut imobilul a fost cel sub valoarea pieței, iar neseriozitatea prețului vânzării și reaua credință a părților concretizată în neevaluarea reală prealabilă vânzării imobilului, cât și diferența dintre cele două vânzări succesive, precum și intenția de eludare a dispozițiilor Legii nr. 87/1994, în vigoare la acea dată, cât și a Legii nr.146/1995, cu modificările ulterioare și a Legii nr. 64/1995, republicată, vânzarea fiind făcută în frauda creditorilor, constituie fraudă la lege, condiții în care, nulitatea absolută invocată de către reclamanți apare ca o sancțiune de drept civil, întrucât lipsește de ocrotirea legală efectele actului încheiat în disprețul actelor normative.
Totodată, instanța de fond a reținut că, părțile, respectiv pârâții, au cunoscut că, înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor articolului 966 cod civil care stipulează obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
Având în vedere prețul vânzării vădit disproporționat, în temeiul articolului 966 Cod civil, instanța a constatat nulitatea absolută a contractelor în litigiu, pentru preț neserios dar și pentru fraudarea creditorilor la înstrăinarea imobilului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs - SA cât și pârâții și, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
- SA a arătat că, prin cererea introductivă - SRL prin lichidator SRL a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2814/31.07. 2000 la BNP și pe cale de consecință și nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2340/26.08.2004 la același notar.
Ambele contracte au avut drept obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului întabulat în Cartea Funciară nr. 310 localității sub nr. cadastral 142, imobil compus din teren și construcție în suprafață de 2.000. (din înscrisuri), în realitate, 3.122. din măsurători și construcții situat în str. -, comuna jud.
Reclamanta SRL, prin lichidator judiciar și-a întemeiat calitatea procesuală și pretențiile formulate prin cererea de constatare a nulității pe afirmația că imobilul care a făcut obiectul celor două contracte de vânzare - cumpărare a căror nulitate a invocat-o a constituit aport în natură la capitalul său social.
Pornind de la această afirmație, reclamanta a susținut ca unic motiv de nulitate absolută că înstrăinarea inițială prin contractul autentificat sub nr. 2814/2000, s-a făcut pentru un preț considerat derizoriu.
Totodată, reclamanta a invocat ca motiv de nulitate vânzarea lucrului altuia, iar intervenienții și HG au susținut această motivație arătând că imobilul fusese aportul în natură al lui la capitalul social al - SRL, încă din 1991.
Au mai invocat intervenienții faptul că, în realitate, ei au urmărit să obțină un împrumut de la soții, pe care să-l garanteze cu imobilul în litigiu, motiv pentru care, înstrăinarea pe care au realizat-o este o simulație rezultând într-o vânzare efectuată pentru un preț neserios.
Instanța de fond a admis cererea formulată de - SRL prin lichidator și a respins excepțiile invocate însă, prin recursul formulat, s-au reiterat excepțiile invocate la fondul cauzei.
Astfel, în principal s-a invocat excepția necompetenței materiale a judecătorului sindic, în soluționarea cererii, față de natura litigiului.
Astfel, s-a arătat că, judecătorul sindic a greșit când a respins excepția necompetenței sale materiale, întrucât nulitatea absolută a celor două acte de vânzare - cumpărare invocată de reclamanta - SRL, prin lichidator judiciar - SRL, ca și cererea de intervenție accesorie, au în vedere operațiuni juridice care privesc competența instanței comerciale și nu cele care cad în competența judecătorului sindic, deși s-a invocat între altele și dispozițiile articolului. 61 din Legea nr.64/1995.
Totodată, recurenta a susținut și celelalte excepții privind lipsa calității procesuale active și excepția tardivității acțiunii, iar pe fond a precizat că în mod nelegal instanța de fond a constatat nulitatea celor două contracte de vânzare - cumpărare succesive motivat de neseriozitatea prețului înstrăinării inițiale din cursul anului 2000.
În ceea ce privește admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în cauză, de vânzătorii inițiali și HG, recurenta a solicitat ca instanța de recurs să analizeze încălcarea principiului potrivit căruia aceștia nu-și pot invoca propria turpitudine prin cererea de intervenție formulată.
În final s-a arătat că, instanța de fond nu a soluționat cererea de chemare în garanție formulată în temeiul articolului 1337 Cod civil atunci când au arătat că, în măsura în care se va constata nulitatea actelor sus-menționate, vânzătorii pârâți și să răspundă pentru evicțiune.
La rândul său, și au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, întrucât vânzarea ulterioară intervenită după 4 ani nu reprezintă altceva decât o creștere a valorii de circulație a imobilului ca urmare a jocului de piață.
Totodată au arătat că, prima înstrăinare a fost legală și că soții au vândut de bună voie și în cunoștință de cauză imobilul în litigiu.
Recurenții și au invocat necompetența materială a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, deoarece soluționarea unui astfel de litigiu nu vizează valabilitatea unor acte încheiate de către debitoarea în insolvență, și nici nu se încadrează în vreuna din situațiile prevăzute în mod concret pentru anularea actelor frauduloase.
În ședința din 18.04.2008, s-a constatat că în urma decesului intervenientului HG, în cauză, a intervenit fiul acestuia, respectiv, care a arătat că înțelege să accepte moștenirea, și ca atare aceasta a dobândit calitate procesuală.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu urmează a admite recursurile și a casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare, în fond, Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Față de motivele invocate prin recursurile formulate instanța este ținută a analiza în primul rând motivele de recurs de ordine, care vizează necompetența materială a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială.
Curtea reține că în raport de dispozițiile evocate, judecătorul - sindic poate soluționa exclusiv acțiunile pentru anularea actelor frauduloase, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Prin urmare, acțiunea în anularea unor asemenea acte, încheiate înainte de cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, urmează să fie judecate pe calea dreptului comun, de către instanța comercială de drept comun.
În acest context, indicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a unui temei de drept eronat (articolul 61 din Legea nr.64/1995) nu leagă instanța de fond care este datoare să soluționeze cauza prin prisma obiectului cererii și finalității urmărite de părți.
Cum Secția a VII a Comercială a Tribunalului București este alcătuită doar pentru judecători sindici, Curtea urmează ca în temeiul articolului 304 punctul 5 coroborat cu articolul 312 punctul 5 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze sentința atacată și să trimită dosarul pentru competentă soluționare în fond, Secției a VI a Comercială a aceluiași tribunal căreia îi revine plenitudinea de competență pentru procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, ori al căror obiect este neevaluabil în bani potrivit articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă.
De altfel, instanța urmează a avea în vedere că cererea a fost întemeiată și motivată în considerarea dispozițiilor articolului 948 și 1303 Cod civil, iar probele s-au solicitat conform susținerilor reclamantei pentru a se dovedi prețul neserios.
Motivarea cererii pe dispozițiile articolului 61 din Legea nr.64/1995, este invocat numai pentru a justifica înaintarea cauzei la judecătorul sindic, însă, în realitate, toate susținerile au fost făcute în baza dispozițiilor Codului civil privind nulitatea actelor.
De altfel și instanța de fond referitor la dreptul comun a arătat că acțiunea în nulitate este imprescriptibilă, ceea ce vine în susținerea recurenților că nu s-a soluționat o cerere promovată în baza dispozițiilor articolului 61 din Legea nr.64/1995 ci o cerere în constatarea nulității absolute întemeiată și analizată în baza dispozițiilor Codului civil.
Față de aceste împrejurări, și cum sentința atacată a fost casată și trimisă spre rejudecare, Tribunalului București, în urma casării, va avea în vedere spre analiză și celelalte excepții și motive formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții - SA, și, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL - prin lichidator judiciar SRL și intimații moștenitorul lui și, împotriva sentintei comerciale nr.4823/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare în fond- Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A A
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./14.01.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Gabriela Tatiana Năstase, Gabriela
