Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 518/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.518
Sedinta publica din 28.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - în calitate de lichidator judiciar al debitoare - SRL, împotriva sentintei comerciale nr.10197/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 37 dosar, intimații pârâți și prin avocat cu împuternicire avocațială comună la fila 36 dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială comună la fila 16 dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Intimații pârâți prin apărător invocă excepția netimbrării apelului, depun înscrisuri în acest sens și arată că apelul trebuia timbrat la valoare.
Curtea acordă cuvântul părților prin apărători pe excepția netimbrării apelului.
Intimații pârâți prin apărător solicită admiterea excepției.
Intimata pârâtă prin avocat apreciază că apelul trebuie timbrat la valoare.
Apelanta reclamantă prin avocat arată că este scutită de taxele judiciare de timbru.
Curtea, deliberând asupra excepției apreciază că cererea de chemare în judecată este scutită de taxele judiciare de timbru fiind formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
Intimații pârâți prin apărător solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Depun concluzii scrise.
Intimata pârâtă prin apărător solicită respingerea apelului. Fără cheltuieli de judecată
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 10197/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta - (aflată în procedura de reorganizare și lichidare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, în prezent, conform Legii nr. 85/2006, în insolvență) prin lichidator judiciar - SRL ( devenită ), prin reprezentant în contradictoriu cu pârâții, și, prin care se solicita constatarea nulității absolute a contractului de dare în plată autentificat de BNP sub nr. 1865/14.07.2000 încheiat între - și, contract ce are ca obiect darea în plată a unui imobil situat în B,-, sector 3 și a mai multor bunuri mobile, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2021/26.07.2000 de același Notarial, încheiat între pârâții și și pârâta ( ca efect al aplicării principiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis) și repunerea părților în situația anterioară respectiv reintrarea în proprietatea - SRL, iar terții dobânditori să se înscrie în tabelul creditorilor, conform art. 64 din Legea nr. 64/1005 modificată. Până la soluționarea cererii principale, reclamanta a solicitat și notarea existenței litigiului în Cartea Funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că motivele invocate de reclamantă, referitoare la adoptarea hotărârii adunării generale a acționarilor - din data de 06.07.2000 prin care s-a decis stingerea debitului în valoare de 102.324.417.758 lei prin darea în plată a imobilului situat în B,-, sector 3 și a unor bunuri mobile pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la adoptarea hotărârilor în cadrul adunărilor generale ale asociaților ( art. 125 privind reprezentarea acționarilor în adunările generale, art. 117 referitoare la convocarea acționarilor, art. 113 referitoare la competențele adunării extraordinare ) și la formalitățile de publicitate ce trebuie îndeplinite pentru astfel de hotărâri ( art. 131 alin. 4 și 5 ) sunt neîntemeiate. Astfel, Tribunalul a considerat că eventuala încălcare a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la adoptarea hotărârilor în cadrul adunărilor generale ale asociaților poate fi invocată doar în cadrul unei acțiuni în anularea respectivei hotărâri, mijloc procesual stabilit în acest scop de legiuitor la art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. A admite că motivele de nulitate ale unei hotărâri adoptate de adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale pot fi invocate și în afara acestui cadru procesual înseamnă a nesocoti dispozițiile Legii nr. 31/1990 care instituie anumite condiții pentru lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic. Totodată, reține Tribunalul, nerespectarea formalităților de publicitate instituite de art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, respectiv menționarea hotărârii adunării generale a asociaților în registrul comerțului și publicarea acesteia în Monitorul Oficial și executarea hotărârii înainte de îndeplinirea acelor formalități ( cerință impusă de alin. 5 al art. 131 în formularea existentă la data adoptării hotărârii ) nici nu constituie motive de nulitate a unei hotărâri adoptate de adunarea generală a asociaților, aceste formalități fiind instituite de legiuitor pentru asigurarea opozabilității față de terți. De aceea, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de dare în plată a fost respins ca neîntemeiat. Pe cale de consecință, Tribunalul a apreciat că și capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2021/26.07.2000 este neîntemeiat, ca și capetele de cerere privind repunerea părților în situația anterioară încheierii celor două contracte, dat fiind raportul de accesorialitate existent între primul capăt de cerere și celelalte.
Împotriva acestei sentințea declarat apel reclamanta - SRL, prin lichidator judiciar -, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond nu a înțeles actul juridic dedus judecății, respectiv faptul că prin cererea de chemare în judecată nu s-a cerut anularea hotărârii AGA ci s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui contract de dare în plată, care reprezenta modalitatea de executare a hotărârii AGA. În mod greșit, arată apelanta, instanța a apreciat că încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 ar fi putut fi solicitată doar în cadrul unei acțiuni în anularea hotărârii AGA, în condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fără ca instanța să aibă în vedere că dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990 aveau în vedere doar motivele de nulitate relativă a unei hotărâri a AGA, pentru nulitatea absolută aplicându-se dreptul comun. În acest sens, apelanta susține că prin invocarea art. 125 din lege ( în vechea reglementare) s-a avut în vedere exprimarea unui consimțământ valabil al - la încheierea contractului de dare în plată, de vreme ce manifestarea de voință a unei societăți se exprimă valabil prin organele sale de conducere.
Față de conținutul dispozițiilor art. 130 alin. 4 și 5 din lege care stabilește că hotărârile nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a formalităților de publicitate față de terți, motivarea instanței în sensul că acestea nu constituie motive de nulitate a hotărârii este criticată de apelantă, deoarece executarea hotărârii înainte de publicarea acesteia atrage nulitatea contractului de dare în plată. Prin urmare terții ( în speță cel ce primește în plată) aveau obligația de a nu încheia cu cel ce dă în plată, acte ce reprezintă modalități de executare a hotărârii AGA înainte ca formalitățile de publicitate să fie îndeplinite. Interpretândper a contrariodispozițiile art. 948 pct. 4 din civil și făcând referire și la art. 968 din civil, apelanta consideră că acest contract are o cauză ilicită. Cum îndeplinirea formalităților de publicare în Monitorul Oficial are drept scop ocrotirea intereselor celor ce ar putea fi vătămați prin atare hotărâri, prin neîndeplinirea unei astfel de formalități referitoare la înstrăinare, ar putea fi prejudiciați creditorii vânzătoarei, actuali sau viitori, mai ales cei, acționarii care votează împotrivă sau persoane interesate în achiziționarea bunului imobil construcție dat în plată pentru stingerea unei creanțe de 4.707.770 USD, bun care avea o valoare de piață de 9.772.495 USD.
În temeiul principiului" resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis",apelanta a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat subsecvent celui de dare în plată, deoarece ca efect al anulării primului contract, vânzătorul din cel de-al doilea nu putea transmite în mod valabil dreptul său.
De aceea, apelanta solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii principale astfel cum a fost precizată și completată, în sensul constatării nulității absolute a celor două contracte și al repunerii părților în situația anterioară.
La data de 14.02.2008 a fost înregistrată la dosar,întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă -, prin care aceasta solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, pentru următoarele considerente:
Critica apelantei referitoare la faptul că instanța nu a înțeles actul juridic dedus judecății este considerată de intimată ca nefondată, deoarece motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de dare în plată, au ca obiect exclusiv exprimarea unui consimțământ nevalabil de către persoana juridică, adică motive de nulitate a hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, așa cum corect a reținut și prima instanță. Or, Legea nr. 31/1990 instituie proceduri speciale de invocare a cauzelor de nulitate a hotărârilor adunărilor generale a acționarilor unei societăți comerciale, în scopul exclusiv al instituirii unui control de legalitate, instanța neputând aprecia și asupra oportunității acestor hotărâri. Prin aceeași lege se circumstanțiază și sfera persoanelor îndreptățite să promoveze o acțiune în anularea hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor.
De asemenea, mai susține intimata, textul art. 132 din Legea nr. 31/1990 nu creează o distincție între categoriile de nulități care privesc hotărârile adunărilor generale, putându-se invoca atât motive de nulitate absolută cât și de nulitate relativă. De aceea, formularea de către lichidatorul judiciar, ca reprezentant al unei societăți comerciale aflate în faliment, a unei cereri de chemare în judecată prin care se invocă lipsa consimțământului acesteia ca o consecință directă a unor presupuse cauze de nulitate a hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor reprezintă o concretizare a principiuluinemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Dacă s-ar trece peste inadmisibilitatea unei astfel de cereri, intimata apreciază că față de dispozițiile cu caracter special ce reglementează modul de invocare a motivelor de nulitate a hotărârilor adunărilor generale ale acționarilor, cererea reclamantei ar trebui judecată în camera de consiliu.
De asemenea, față de motivul de nulitate a hotărârii prin care s-a decis încheierea contractului de dare în plată constând în nepublicarea acesteia, intimata precizează că această neîndeplinire se sancționează cu inopozabilitatea față de terți, iar nu cu nulitatea. Numai în condițiile în care se invocă existența unui prejudiciu suferit de acționari sau de terți (nicidecum de către societate) ca urmare a executării unei hotărâri mai înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial, iar vătămarea astfel pretinsă nu ar putea fi înlăturată altfel, s-ar putea invoca nulitatea. Pe de altă parte, dispozițiile art. 130 alin. 4 și 5, în vigoare la data încheierii actului de dare în plată, nu instituie nici o obligație de diligență sau de rezultat în sarcina terților de a nu încheia acte care să constituie forme de executare a unei hotărâri AGA nepublicate în monitorul Oficial.
În ce privește cauza ilicită invocată de reclamantă, aceasta nu aduce nici un argument în susținerea acestui motiv, simpla trimitere la niște dispoziții legale din Legea nr. 31/1990 nefiind suficientă. Mai mult, darea în plată reprezintă o modalitate de stingere a obligației, astfel că prin această operațiune juridică se menține acel echilibru asupra căruia se exercită gajul general al creditorilor.
În ce privește al doilea capăt de cerere, intimata arată că principiulresoluto iure dantis resolvitur ius accipientiscunoaște unele excepții, între care cea instituită de dispozițiile art. 36 pct. 1 și art. 38 din Legea nr. 7/1996, potrivit căreia în cazul în care dobânditorul din actul juridic primar - înstrăinător în actul juridic subsecvent și-a înscris dreptul real imobiliar în cartea funciară, iar ulterior transmite acest drept printr-un act juridic cu titlu oneros unui subdobânditor de bună-credință, acesta din urmă dacă va fi chemat în judecată după trecerea a mai mult de 3 ani de la data înregistrării cererii prin care subdobânditorul de bună-credință și cu titlu oneros și-a înscris dreptul în cartea funciară, se bucură pe deplin de efectele publicității imobiliare, deci dreptul său înscris în cartea funciară va fi opozabil înstrăinătorului din actul juridic primar, ceea ce echivalează cu menținerea actului juridic subsecvent.
În fine, în ce privește capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, intimata precizează că acest principiu vizează efectele actului juridic față de părți și nu privește și terții.
De aceea, intimata solicită instanței de apel să dispună respingerea apelului ca neîntemeiat.
La data de 22.02.2008 a fost înregistrată la dosarîntâmpinarea formulată de intimații și, prin care aceștia au solicitat respingerea apelului ca nefondat pentru mai multe considerente:
În primul rând, intimata arată că apelul formulat este limitat la două aspecte: 1. soluția instanței de fond cu privire la susținerea că au fost încălcare dispozițiile art. 125 din Legea societăților comerciale referitoare la modalitatea de reprezentare a acționarilor și 2. soluția instanței de fond cu privire la susținerea că nerespectarea formalităților de publicitate ale hotărârii AGA, conduce la sancțiunea nulității absolute a contractului de dare în plată.
Cu privire la prima critică, intimații arată că dispozițiile art. 125 din lege protejează interese particulare, a căror încălcare nu atrage nulitatea absolută, mai ales că la ședința AGA au participat toți acționarii și nici unul dintre ei nu s-a opus hotărârii luate, pe care nu au contestat-o nici ulterior. Nulitatea procurii nu atrage validitatea hotărârii adunării generale, dacă majoritatea necesară adoptării acesteia s-ar fi obținut și fără voturile acționariatului prezent. Or, acționarul principal - SRL, care deținea 57,8 % din acțiuni a fost reprezentat tot de un acționar, care deținea 9, 5 % din capitalul social ( dl ).
În ce privește susținerea legată de formalitățile de publicitate a hotărârii AGA, intimații subliniază că nepublicarea acesteia în Monitorul Oficial, în condițiile în care aceasta a fost publicată în registrul Comerțului afectează opozabilitatea față de terți, nicidecum validitatea acesteia.
Nici o persoană nu a fost prejudiciată, mai ales că datoriile pe care le invocă creditorii de astăzi ai societății din procedura falimentului, s-au născut ulterior încheierii contractului de dare în plată. Cum contractul a fost valabil încheiat, societatea fiind reprezentată legal de Președintele Consiliului de Administrație acesteia, Dl, în fața Notarului Public, conform art. 143 din Legea nr. 31/1990 acesta având puterea să dispună de bunurile care au făcut obiectul acestui contract, fără a fi necesară aprobarea AGA, în condițiile în care valoarea limită impusă de lege de J din valoarea contabilă a activelor societății de la data încheierii actului juridic nu era depășită, rezultă netemeinicia susținerilor reclamantei.
Dacă, prin absurd ar opera o repunere a părților în situația anterioară, intimații ar redeveni creditori ipotecari ai imobilului din-, sector 3, aceștia având calitatea de creditor gajist asupra bunurilor mobile.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, a apărărilor invocate de intimați prin întâmpinări, în limitele cererii de apel, conform art. 295 alin. 1 din pr. civ. Curtea apreciază că apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește prima critică invocată de apelantă în sensul că prima instanță nu a înțeles actul juridic dedus judecății, aceasta este nefondată, în realitate prima instanță calificând corect atât cererea cu care a fost învestită, cât mai ales actul juridic dedus judecății, în scopul valorificării unui pretins drept subiectiv de către reclamantă.
Astfel, prima instanță a stabilit că reclamanta dorește să obțină nulitatea unor acte juridice, respectiv a contractului de dare în plată și a contractului subsecvent acestuia, de vânzare-cumpărare, sub motiv că anumite aspecte legate de Hotărârea Adunării generale a Acționarilor prin care s-a decis încheierea actului juridic primar ( de dare în plată) ar atrage nulitatea acestuia. Prima instanță, în mod corect a apreciat, pe de o parte că motivele de nulitate a hotărârii AGA prin care s-a decis încheierea contractului de dare în plată, chiar dacă ar fi dovedite ( deși în cauză nu s-au identificat și probat motive de nulitate absolută a acestei hotărâri) nu puteau fi valorificate decât în cadrul procedurii speciale de anulare a acelei hotărâri AGA prevăzute de art. 131 și art. 132 din Legea nr. 31/1990 ( indiferent de modificările legislative survenite în perioada lungă de timp scursă din anul 2000 până astăzi). Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că hotărârea AGA prin care s-a aprobat încheierea contractului de dare în plată a cărui nulitate se solicită, ar fi fost anulată.
Mai mult, prima instanță a analizat chiar și pe fond motivele invocate de reclamantă pentru solicitarea nulității, respectiv încălcarea unor dispoziții din Legea nr. 31/1990, care însă nu conduceau în nici un caz la nulitatea hotărârii AGA și cu atât mai puțin a contractului de dare în plată.
De aceea, susținerea potrivit căreia instanța ar fi înțeles greșit actul juridic dedus judecății nu poate fi primită de instanța de apel, prima instanță făcând o corectă calificare a acestuia și soluționând în mod legal și temeinic cererea reclamantei.
În ce privește reiterarea susținerilor din cererea principală cu privire la neîndeplinirea formalităților de publicitate a hotărârii AGA, ca motiv de nulitate a acesteia și chiar a contractului de dare în plată, Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate, deoarece apelanta face confuzie între două sancțiuni juridice civile diferite, respectiv între nulitatea actului juridic civil și inopozabilitatea acestuia.
În timp cenulitatea actului juridic civilreprezintă acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentruîncheierea sa valabilă,inopozabilitateaeste acea sancțiune de drept civil care intervine în cazul nesocotirii unor cerințe depublicitate față de terți, prevăzute de lege pentru anumite acte juridice.
În ce privește regimul juridic al celor două sancțiuni, acesta este diferit, după cum urmează:
În timp cenulitateapriveștemotive contemporane încheierii actuluiadicămomentulîn funcție de care se apreciază pretinsele nelegalități invocate e această cale, este acela alîncheierii actului,inopozabilitatease referă la neîndeplinirea unorcerințe ulterioare încheierii sale.
De asemenea, dacă cel puțin în ce priveștenulitatea absolută, aceasta poate fi invocată deoricine are un interes( nu doar de părțile actului juridic civil),inopozabilitateaactuluinu poate fi invocată decât de terțiifață de actul juridic inopozabil, nu și de părțile contractante.
Or, așa cum arată și intimații și cum a reținut și Tribunalul, împrejurarea dacă hotărârea Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a decis încheierea contractului de dare în plată a fost sau nu publicată în Monitorul Oficial, considerată de reclamantă ca un motiv de nulitate a hotărârii, nu numai că nu este întemeiată pe fond, deoarece acesta nu constituie un motiv de nulitate ( fiind ulterioară adoptării Hotărârii, aceasta având valoarea unui act juridic civil), ci de inopozabilitate a acesteia față de terți, dar nici nu poate fi invocată ca atare de însăși societatea comercială, ai cărei acționari au votat într-un anumit mod în Adunarea Generală, aceasta neavând calitatea de terț în raport cu Hotărârea AGA sau cu actul de dare în plată, ci aceasta are calitatea departe.
De asemenea, vor fi reținute ca întemeiate și susținerile intimatei - potrivit cărora reclamanta ( prin lichidatorul judiciar, care are calitatea de reprezentant actual al reclamantei, aceasta fiind într-o procedură de insolvență ) își întemeiază cererea pe propria culpă constând în neîndeplinirea de către aceasta a unei formalități prevăzute de lege, care chiar dacă nu atrage nulitatea celor două acte juridice deduse judecății, era în căderea acesteia. Cum potrivit principiuluiAUDITURnimeni nu poate obține protecția dreptului său întemeindu-și cererea pe propria culpă, Curtea va reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în raport cu această apărare.
Nici susținerea referitoare la pretinsa cauză ilicită urmărită de părți la încheierea actului juridic de dare în plată nu poate fi primită de către C, întrucât apelanta nu arată în ce mod părțile au urmărit eludarea legii, mai ales că prin actul juridic de dare în plată s-a urmărit stingerea unei datorii, adică micșorarea pasivului debitoarei și evitarea insolvabilității acesteia, anterior nașterii creanțelor pretinse de lichidatorul judiciar pentru creditorii ale căror interese se pretinde fără nici un suport nici argumentativ și nici probator, că ar fi fost prejudiciate. De aceea, simpla invocare a dispozițiilor art. 948 pct. 4 și art. 968 din civil, fără ca susținerile de fapt concrete raportate la împrejurări dovedite de reclamantă să justifice caracterul ilicit al cauzei, nu este suficientă pentru a atrage nulitatea unui act juridic.
Mai mult, enumerarea unor ipotetice persoane prejudiciate prin încheierea actului de dare în plată ( cum ar fi creditorii ale căror creanțe sunt ulterioare actului a cărui nulitate se solicită, creditori ce nu sunt identificați ca atare de reclamantă sau acționarii care votează împotrivă, care, de asemenea nu au fost indicați de reclamantă) este lipsită de orice relevanță juridică, deoarece potrivit art. 1169 din civil și art. 129 alin. 1 din pr. civ. reclamanta avea obligația de a dovedi afirmațiile invocate în cerere, iar nu doar de a le insera, la modul general, ipotetic, teoretic. Din această perspectivă, instanța de judecată nu este în măsură să dea prin hotărârea pronunțată, simple consultații teoretice asupra unor probleme de drept, ci să soluționeze pretenția concretă a părții, întemeiată în fapt și în drept pe aspecte concrete, pe raționamente logice, iar nu pe chestiuni de principiu.
În ce privește soluționarea capetelor de cerere accesorii celui privind nulitatea contractului de dare în plată, Curtea apreciază pe de o parte că raportul de accesorialitate de la principal la accesoriu impune aceeași soluție pentru aceleași considerente reținute mai sus (accesorium sequitur principale).
În plus, în ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare subsecvent celui de dare în plată, intimata - beneficiază și de dispozițiile cu caracter special prevăzute de art. 36 pct. 1 și art. 38 din Legea nr. 7/1996 ( devenite după republicare, art. 34 și respectiv 36), de vreme ce de la data de31.07.2000, când dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în cartea Funciară (așa cum rezultă din extrasul de Carte Funciară nr. 2158/14.09.2000 eliberat de Judecătoria sectorului 3 B - Biroul de Carte Funciară -fila 45 din Dosarul Tribunalului București -secția a VII a Comercială, înainte de stabilirea competenței funcționale în favoarea Secției a VI a Comercială a aceluiași Tribunal) până la data sesizării instanței cu acțiunea în nulitate (07.12.2005), așa cum rezultă din încheierea judecătorului sindic din 07.12.2005 dată în Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială (fila 1),au trecut mai mult de 3 ani,iar reclamanta nu a răsturnat prezumția de bună-credință ce operează în favoarea acestei cumpărătoare și nici nu a afirmat reaua-credință a acesteia.
Art. 1899 alin. 2 din civil reglementează cu titlu de principiu în dreptul civil prezumția de bună-credință, potrivit căreia:" B-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință."Cum reclamanta și-a întemeiat solicitarea cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare exclusiv pe aplicabilitatea principiului ce guvernează efectele nulității actului juridic civil decurgând din principiul repunerii în situația anterioară, recunoscut sub forma adagiului resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis ( desființarea actului primar atrage și desființarea actului subsecvent), fără a face referiri cel puțin în faza de judecată a apelului la excepția specială reglementată de art. 36 pct. 1 și art. 38 din Legea nr. 7/1996 ( devenite art. 34 și 36 după republicare și renumerotare), Curtea va reține în plus și această apărare temeinică formulată de intimata-pârâtă, în calitate de subdobânditor cu titlu oneros al imobilului al cărui drept se întemeiază și pe înscrierile din cartea Funciară.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 296 din pr. civ. rap. la art. 948 și art. 968 din civil, la art. 131 și art. 132 din Legea nr. 31/2990, cu referire la art. 36 pct. 1 și art. 38 din Legea nr. 7/2006, va respinge apelul ca nefundat, apreciind că sentința apelată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă - (aflată în procedura de reorganizare și lichidare judiciară prevăzută de Legea nr. 64/1995, în prezent, conform Legii nr. 85/2006, în insolvență) prin lichidator judiciar - SRL ( devenită ), cu sediul în A, Str. -, - 3,. B,. 43,. 5, jud. T împotriva sentinței comercială nr. 10197/19.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, ambii domiciliați în B,-, sector 1 și, cu sediul social în 32, 2ndfloor, 1087, Cipru, cu sediul ales în B,--26,. 5, sector 1, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 28.11.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/TH.RED./ER/6 EX./29.12.2008
Sent. Com. nr. 10197/19.09.2007
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Gabriela Vințanu
